Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost depus la dosarul cauzei din partea pârâtului S. I. concluzii scrise.

Instanța constantă că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

I N S T A N T A

Asupra cauzei de față, reține că,

Prin acțiunea înregistrată la data de 12.06.2013 sub nr. de mai sus reclamanta . TRANSILVANIA NORD” SA -SUCRUSALA DE DISTRIBUTIE A ENERGIEI ELECTRICE CLUJ-N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții . GROUP S.A. și S. I. obligarea acestora in solidum la plata sumei de 4870, 91 cu titlu de despăgubiri reprezentând suma neachitată în urma evenimentului rutier din data de 21.07.2011, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 400, 65 lei reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar în valoare de 3 lei.

În fapt, în data de 21.07.2011 în urma evenimentului rutier produs de pârâtul S. I. care conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ aflată în proprietatea . pe . zona Bisericii Greco-Catolice a fost lovit un lovit un stâlp din rețeaua publică de distribuție a energiei electrice, care s-a rupt, fiind necesară înlocuirea acestuia.

Acest fapt este consemnat și în procesul verbal/angajament de plată semnat de către pârâtul S. I..

A precizat reclamanta că în urma acestui eveniment a fost necesară executarea unei lucrări în valoare de 4870, 61 lei, lucrare executată pe costurile sale.

Totodată reclamanta a arătat că după înaintarea comenzii de reparație a liniei electrice, societatea specializată de întreținere și reparații a rețelelor electrice, E. Serv. SA București – S.I.S.E. E. Transilvania Nord – AISE Cluj, cu care avea încheiat contract de prestări servicii, după efectuarea lucrărilor, a înaintat factura fiscală ., nr._ din data de 29.07.2009.

La această factură sunt anexate: centralizatorul lucrărilor de reparație și documentele justificative.

Precizează că HG nr. 1342/2001 prevede la art. 3 alin. 2 obligativitatea contractării lucrărilor de întreținere și reparații cu sucursalele E. București, prevăzute în anexa 1 b din HG nr. 1342/2001.

Reclamanta a înaintat societății de asigurare cererea de despăgubire nr. 2782/24.08.2011 (fiind deschis dosar de daună nr._/2011).

În urma cererii de despăgubire pârâta refuză plata sumei solicitate fără a ține cont de înscrisurile depuse de către reclamantă și întocmite conform contractului încheiat cu firma autorizată în acest sens.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349 C.civ., art. 51 și 54 din Legea nr. 136/1995.

În probațiune, au fost anexate înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată pârâta . GROUP S.A. a solicitat instanței respingerea acțiunii formulate de reclamantă (f. 84-85).

În motivarea în fapt a cererii s-a arăta că a fost avizată de către reclamantă în legătură cu un eveniment rutier în care a fost distrusă linia electrică, iar stâlpul a fost rupt. În urma avizării de daune s-a deschis dosarul_, fiindu-i transmisă doar o factură și deviz de reparații, fără alte documente din care să rezulte cauzele, împrejurările și vinovăția în producerea evenimentului. A menționat pârâta că a solicitat reclamantei să transmită procesul-verbal eliberat de către poliție, în lipsa acestui document fiind în imposibilitate să soluționeze dosarul de daună. Arată că la data de 04.01.2012 reclamanta a transmis o adresă de la Poliție prin care se comunica ca în urma verificărilor nu a fost sesizat sau înregistrat vreun eveniment în acest sens.

În final reclamanta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite și a vinovăției, și mai mult decât atât conform normelor RCA nu se pot trage concluzii cu privire la cauzele, împrejurările și vinovăția în producerea evenimentului rutier.

În drept au fost invocate prev. art. 1357 NCC, Ordinul 14/2011 al CSA, art. 205 C.p.c.

La data de 15.07.2013 pârâtul S. I. a depus întâmpinare (f. 112 - 114) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu el.

În motivare pârâtul a arătat că la data producerii accidentului autoturismul era asigurat conform poliței RCA ./01/TO/XZ nr._ la . GROUP S.A., iar imediat după accident a luat legătura cu reprezentanții reclamantei care s-au prezentat la fața locului, ocazie cu care s-a încheiat un proces-verbal de constatare cu privire la daunele produse, a comunicat reclamantei toate actele necesare deschiderii dosarului de daună, respectiv copie polița RCA, copie permis de conducere, copie talon autoturism, copie CI.

A arătat pârâtul că la data de 24.10.2012 a fost convocat la conciliere directă de către reclamantă în vederea achitării debitului, ocazie cu care a aflat că pârâta . GROUP S.A. nu dorește să achite contravaloarea daunelor întrucât nu s-a anexat un proces-verbal emis de Poliția mun. G. prin care să se constate evenimentul rutier produs la data de 21.07.2011. A susținut pârâtul că după aproximativ 4 luni de la accident nu mai avea posibilitatea să obțină de la poliție un asemenea proces-verbal.

De asemenea, pârâtul a arătat că raportat la prev. art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995, prejudiciul produs societății reclamante ca urma a evenimentului rutier din data de 21.07.2011 trebuie să fie achitat de către pârâta . GROUP S.A. în temeiul poliței de asigurare valabilă la data accidentului.

În ceea ce privește suma solicitată de către reclamantă, pârâtul a arătat că se impun câteva lămuriri sub acest aspect întrucât în devizul de lucrări sunt consemnate o . cheltuieli indirecte ca nu au nicio legătură cu prejudiciul cauzat.

În drept au fost indicate prev. art. 205 și urm. C.p.c.

La data de 25.07.2013 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 118-120).

La data de 30.09.2013 pârâtul S. I. a depus la dosar note scrise (f. 134 – 135).

Instanța a încuviințat pentru pârâtul S. I. proba cu interogatoriul reclamantei și al pârâtei . GROUP S.A. și proba testimonială fiind audiat martorul B. I..

Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 21.07.2011, pârâtul S. I., în timp ce conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ în mun. D. pe . zona Bisericii Greco - Catolice, aflată în proprietatea ., a lovit un stâlp din rețeaua publică de distribuție a energiei electrice, care s-a rupt, fiind necesară înlocuirea acestuia.

Prin înscrisul intitulat proces-verbal – angajament de plată nr. 183/21.07.2011 pârâtul S. I. a recunoscut paguba produsă reclamantei și s-a angajat să achite acesteia, valoarea ce va rezulta din devizul întocmit de aceasta (f. 30).

Întrucât autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, condus de către pârâtul S. I. era asigurat prin polița de asigurare de răspundere civilă auto ./01/TO/XZ nr._ emisă de pârâta . GROUP S.A., a fost deschis dosarul de daună nr._/2011 (f. 40).

În baza contractului de prestări servicii încheiat între . și servicii Energetice E. Serv SA și . a Energiei Electrice E. Distribuție Transilvania Nord SA, s-a procedat la remedierea pagubei create prin accidentul rutier, fiind emisă factura fiscală ., nr._ din data de 29.07.2009, în cuantum de 4870, 91 lei.

Astfel, potrivit centralizatorului de reparație accidentală executate în perioada iulie în baza contractului nr.457/31.12.2010 încheiat de reclamantă cu . SISEE Transilvania Nord AISEE Cluj valoarea despăgubirii solicitate în urma reparației pagubei produse s-a ridicat la valoarea de 4870, 61 lei.

Verificând refuzul pârâților de a achita contravaloarea sumei de 4870, 91 lei raportat la dispozițiile legale invocate ca temei juridic de către reclamantă, instanța reține că asigurarea de răspundere civilă auto este o obligație stabilită în sarcina proprietarilor de autovehicule în vederea acoperirii prejudiciilor produse de asigurați terțelor persoane ca urmare a accidentelor auto. Această concluzie reiese din coroborarea art. 48, art. 49 și art. 51 din Legea nr.136/1996 cu modificările și completările ulterioare.

În drept, potrivit art. 50 alin.1 din același act normativ despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Prin Ordinul nr. 21 din 19 noiembrie 2009 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule s-a stabilit modalitatea de acordare a despăgubirilor la nivelul anului 2010. Astfel, art.26 alin.1 teza I stabilește că asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Despăgubirea se acordă sub formă bănească și acoperă pagubele materiale.

Potrivit art. 47 din ordin la stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretențiile formulate de persoanele păgubite, ținându-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăși valoarea acestora din momentul producerii accidentului și nici limitele de despăgubire stabilite prin polița de asigurare RCA, iar potrivit art. 62 despăgubirile pentru clădiri, construcții sau alte bunuri se stabilesc pe baza prețurilor existente pe piață la data producerii riscului asigurat, în limitele de despăgubire stabilite potrivit art. 24. În cazul în care persoanele păgubite prezintă documentații tehnice - devize de reparații sau alte evaluări - acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea prealabilă făcută de asigurător.

Prin urmare, din reglementările legale menționate, instanța reține că asiguratorul RCA răspunde ori de câte ori s-a produs un accident de vehicul în urma căruia au fost avariate bunuri aparținând unor terțe persoane. Prin acest tip de asigurare se acoperă situațiile în care paguba s-a produs ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite de către un conducător auto.

Potrivit art. 998 Cod civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. În completare, prin art. 999 se precizează că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulative următoarele condiții, și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Raportând prevederile legale de mai sus la situația de fapt reținută, instanța constată că în cauza sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, răspundere ce se angajează în raportul civil delictual născut între asiguratul pârâtei și reclamantă ca urmare a producerii accidentului rutier din data de 21.07.2011.

Astfel, instanța constată că a fost probată fapta ilicită si vinovăția făptuitorului (pârâtul S. I.) prin recunoașterea de către acesta în cuprinsul întâmpinării și a notelor de ședință depuse la dosar a faptului că el este cel care a condus la data de 21.07.2011 autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, proprietatea S.C. SP TRANS S.R.L. Această recunoaștere se coroborează și cu procesul-verbal/angajament de plată nr. 183/21.07.2011 (f. 30) prin care la data de 21.07.2011 pârâtul S. I. a recunoscut că în acea zi, în jurul orei 11:30, conducând autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe . zona Bisericii Greco - Catolice a rupt stâlpul nr. 1 tip SC10001 din LEA 0, 4 KV alimentată din PTZ CTI. Instanța constată, de asemenea, probate prejudiciul, în valoare de 4870, 91 (facturi fiscale, coroborate cu procesul verbal de constatare a daunelor), si legatura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Instanța apreciază că nu este necesar procesul-verbal de constatare a contravenției întocmit de către organele de poliție în condițiile în care din probele administrate în cauză a rezultat vinovăția pârâtului S. I..

Prin notele de ședință formulate, pârâta . GROUP S.A. a învederat că, suma care ar trebui achitată este reprezentantă de 656, 35 lei reprezentând materiale, 385, 92 lei manopera, la care se adaugă TVA rezultând suma de 1042, 27 lei la care se adaugă TVA în cuantum de 24%, 250, 14 lei.

A învederat pârâta că pe lângă materiale și manoperă sunt introduse costuri cum ar fi: cas, șomaj, sănătate, contribuții la fnbp, cota contribuții concediu, fond garantare, cheltuieli directe și indirecte, profit, transport, ore suplimentare și a solicitat să nu se țină cont de aceste sume.

Analizând devizul de la fila 20 din dosar se constată că suma de 4870, 61 lei solicitată de către reclamantă se compune din cheltuieli directe: suma de 656, 35 lei reprezentând materiale, suma de 385, 92 lei reprezentând manopera, suma de 80, 27 lei reprezentând CAS, suma de 1, 93 lei reprezentând șomaj, suma de 20, 07 reprezentând sănătate, suma de 1, 15 lei reprezentând contribuție la FNPB, 3, 28 lei reprezentând cota contribuție pentru concediu, 0, 96 lei reprezentând cota contribuție fond garanție, cheltuieli indirecte în sumă de 390, 75 lei, cheltuieli generale în sumă de 375, 62 lei, profit în sumă de 57, 49 lei, transport în cuantum de 1584, 28 lei, ore suplimentare în sumă de 369, 84 lei și TVA în cuantum de 24% - 942, 70 lei.

Societatea reclamantă a încheiat cu Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice E. Transilvania Nord contractul de mentenanță nr. 457/2010 (f. 60-77) în baza dispozițiilor art. 3 al. 2 din HG nr. 1342/2001, iar sumele reprezentând cheltuieli indirecte și cheltuieli generale au fost incluse în devizul întocmit în conformitate cu prevederile Ordinului emis de Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 1826/2003. Astfel, potrivit prevederilor punctului 2.3 din anexa la Ordin, pentru calculul costurilor bunurilor, lucrărilor, serviciilor și al costurilor perioadei,cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară după natura lor se grupează în contabilitatea de gestiune astfel:

a)cheltuieli directe

b)cheltuieli indirecte

c)cheltuieli generale de administrare

Cheltuielile indirecte cuprind regia fixă de producție, formată din cheltuielile indirecte de producție care rămân relativ constante indiferent de volumul producției, cum ar fi: amortizarea utilajelor și echipamentelor, întreținerea secțiilor și utilajelor, precum și cheltuielile cu conducerea și administrarea secțiilor; regia variabilă de producție, care constă în cheltuielile indirecte de producție, care variază în raport cu volumul producției, cum ar fi:cheltuielile indirecte cu consumul de materiale și forța de muncă;

Cheltuielile generale de administrație pot fi incluse în costul bunurilor în măsura în care reprezintă cheltuieli suportate pentru a aduce bunurile în forma și în locul în care se găsesc în prezent și se justifică luarea lor în considerare în anumite condiții specifice de exploatare.

Astfel, cheltuielile indirecte și cheltuielile generale au fost calculate în conformitate cu prevederile Ordinului emis de Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 1826/2003 și ale contractului de servicii integrate nr. 117/01.04.2010 încheiat de reclamantă cu . ȘI SERVICII ENERGETICE E. SERV SA în baza dispozițiilor art. 3 al. 2 din HG nr. 1342/2001.

În ceea ce privește profitul în cuantum de 3%, respectiv 57, 49 lei, acesta reprezintă (răspuns reclamantă la întrebarea nr. 7 din interogatoriu – f. 145) profit nerealizat prin întreruperea furnizării energiei electrice din cauza avarierii stâlpului până la remedierea defecțiunii și înlocuirea acestuia. Totodată, instanța reține că urmare a dărâmării stâlpului 2 scări de . alimentare cu energie electrică (declarație martor B. I.).

Instanța reține că taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect care se aplică operațiunilor impozabile constând în livrări de bunuri sau prestări de servicii, obligatoriu stabilită în sarcina persoanelor care desfășoară activități economice de natura prestărilor de servicii (art. 125 și urm. din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal). Ea însoțește prestația din prisma calității persoanei impozabile și a activității economice impozabile.

Cu privire la celelalte cheltuieli pe care pârâta refuză a le achita, instanța reține că reclamanta a făcut dovada integrală a prejudiciului, suma de 1584, 28 lei reprezentând cheltuieli de transport justificându-se în totalitate în baza tabelului „Cheltuieli cu transportul aferente lucrării RA LEA JT G. – Piața Unirii din 21.07.2011” (f. 21), suma fiind justificată prin factura emisă la data de 29.07.2001 coroborat cu contractul de prestări servicii încheiat cu . de Întreținere și Servicii Energetice E. Transilvania Nord, societate care a efectuat lucrările de reparații la instalațiile aflate în gestiunea reclamantei.

În ceea ce privește suma de 369, 84 lei reprezentând orele suplimentare instanța arată că și această sumă se justifică raportat la dispoziția de chemare în ore suplimentare nr. 131/21.07.2011 (f. 23) conform căreia 4 muncitori au efectuat ore suplimentare în intervalul orar 15:00 – 21:00.

În ceea ce privește îndreptățirea reclamantei de a solicita plata despăgubirii, instanța reține că pârâta asigurător răspunde în temeiul dispozițiilor legislației speciale în materia asigurărilor, între aceasta și asigurat existând încheiat un contract de asigurare, iar pârâtul S. I. răspunde în temeiul răspunderii civile delictuale întemeiată pe comiterea faptei ilicite.

Cele două răspunderi civile nu se exclud, ci acestea pot coexista, reclamanta având dreptul să ceară plata despăgubirii de la oricare dintre titularii răspunderii, însă aceștia nu răspund în solidar, întrucât temeiurile de răspundere sunt diferite, iar solidaritatea nu este prevăzută expres nici pe calea vreunui act juridic încheiat de părți și nici printr-o dispoziție specială a legii (art. 1041 C.civ).

Cu toate acestea, instanța reține că obligativitatea încheierii contractului de asigurare a fost stabilită de legiuitor cu rol de garanție pentru păgubitul unui accident auto. Ca urmare, creditorul obligației poate urmări pe oricare dintre debitorii săi pentru întreg, soluție care doctrinar a fost denumită ca o obligație in solidum, practic, efectul fiind același cu cel al solidarității. Singura deosebire constă în acea ca debitorul obligat in solidum, are drept de regres împotriva celuilalt debitor, respectiv în speță S. I., în situația în care ar fi urmărit de creditoarea reclamantă, are drept de regres împotriva asigurătorului în baza contractului de asigurare.

În concluzie, constatând că prejudiciul solicitat de către reclamantă este justificat în totalitate, în temeiul art. 998-999 C.civ, art. 48 și urm. din Legea nr.136/1995 cu modificările și completările ulterioare instanța va admite acțiunea și va obliga pârâții in solidum la plata către reclamantă a sumei de 4870, 91 lei cu titlu de despăgubiri.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, raportat la culpa procesuală a pârâților, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ îi va obliga in solidum la plata sumei de 403, 65 lei, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (f. 4, f. 4 verso).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. F. „E. DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD” S.A. prin Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Cluj-N. cu sediul în Cluj-N., ., înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_, prin reprezentant director ing. V. F. în contradictoriu cu pârâta . GROUP S.A., cu sediul în București, .-33, sector 2, cu procedura de citare și comunicare la Sucursala Cluj, cu sediul în Cluj-N., .-22, jud. Cluj, înregistrată la ORC sub nr. 12/J/815/1991, CUI_ și pârâtul S. I., cu domiciliul în G., ., jud. Cluj, având ca obiect pretenții, și în consecință:

Obligă pârâții . GROUP S.A. și S. I., in solidum, la plata către reclamantă a sumei de 4870, 91 lei cu titlu de despăgubiri.

Obligă pârâții in solidum la plata către reclamantă a sumei de 403, 65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea pentru exercitarea căii de atac va fi introdusă la Judecătoria Cluj-N..

Pronunțată în ședință publică azi 05 noiembrie 2013.

JUDECĂTOR,GREFIER,

M. C. FINTOCMARIA M.

Red.Dact/M.C.F./5 ex/21.01.2014