Pretenţii. Sentința nr. 31/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 16692/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 31/2013
Ședința publică din: 07.01.2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. R. SRL și pe pârâta W. M. SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța încuviințează reclamantei, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă proba cu înscrisurile depuse la dosar, constată cauza în stare de judecată și față de lipsa părților, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub Dosar nr._ reclamanta C. ROTENBERG SRL, cu sediul procesual ales în București, Preciziei Business Center, b.-ul. Preciziei, nr. 1, etaj 4, sector 6, în contradictoriu cu pârâta W. M. SRL, cu sediul in ., ., ., județul Cluj, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei la plata sumei de 2 427.60 lei, reprezentând debit principal conform facturii nr. 309/14.12.2009, precum și la plata dobânzii legale conform normelor BNR de la scadenta facturii fiscale si pana la data achitării integrale.
Cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii sale de chemare în judecată reclamanta C. Rotenberg S.r.l. a arătat că între ea si debitoarea W. M. SRL s-au desfășurat raporturi comerciale in forma simplificata in urma cărora a livrat debitoarei marfa solicitata conform facturii fiscale emise, urmând ca aceasta sa facă plata pentru marfa primita.
Deși, arată reclamanta, fiind de buna-credința și-a respectat întocmai obligațiile si a încercat soluționarea pe cale amiabila a acestui diferend, procedând la notificarea si la Convocarea la conciliere directa a debitoarei, aceasta refuza sa-si respecte obligația de a plați debitul.
In drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe: art. 43 Cod comercial, art. 942, art. 969, art. 970, art. 1073 C civ., Hot. 3184/2004 a ICCJ.
Pârâta . a formulat ÎNTÂMPINARE: f. 22, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, întrucât factura în temeiul căreia reclamanta pretinde plata sumei de 2.427,60 lei a fost stornată.
Analizând ansamblul materialului probator de la dosarul cauzei instanța reține următoarele:
Între reclamanta C. Rotenberg S.r.l. și debitoarea W. M. SRL s-au desfășurat raporturi comerciale, în temeiul cărora reclamanta a livrat debitoarei marfa solicitata conform facturii fiscale emise, urmând ca aceasta sa facă plata pentru marfa primita.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta . solicită obligarea pârâtei W. M. SRL la plata sumei de 2.427,60 lei reprezentând debit principal conform facturii nr. 309/14.12.2009, precum și obligarea acesteia la plata dobânzii legale conform normelor BNR de la scadență facturii fiscale și până la data achitării integrale a debitului.
Or, așa cum rezultă fără nici o urmă de echivoc din înscrisurile anexate la dosarul cauzei prin factura . nr. 1355/1.05.2011 reclamanta a stornat factura nr. 309/14.12.2009 în valoare de 2.427,60 lei.
În consecință, având în vedere faptul că factura în temeiul căreia reclamanta pretinde plata sumei de 2.427,60 lei a fost stornată, pârâta nu a beneficiat de marfa pentru care s-a emis factura în valoare de 2.427,60 lei sens în care instanța reține că pârâta nu datorează această sumă.
Pe de altă parte, sub aspectul caracterului cert al unei creanțe, art. 379 alin. 3 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acest”.
Astfel, din perspectiva textului legal invocat, instanța reține că în prezenta cauză creanța invocată de reclamantă nu este certă întrucât factura anexată nu a fost acceptată de pârâtă în nici una din modalitățile prevăzute de lege; se observa in sensul art. 46 Cod . înscrisul probator – factură fiscală - lipsește acceptarea lui de către parata din prezentul dosar, acesta neprezentând ștampila sau semnătură pârâtei si nici mențiunea „ acceptat”.
Prin urmare, instanța retine ca factura depusă la dosar de catre creditoare, este doar un început de proba scrisa, conform art.1197 C.civ., astfel încat, pentru a forma convingerea intimă a instantei de judecata si a avea valoare probatorie, trebuie coroborată cu alte mijloace de proba, pe care reclamanta din prezenta cauză nu le-a solicitat.
Pentru considerentele reținute, se va aprecia ca in speta reclamanta nu a facut dovada existentei unei obligatii de plata in sarcina pârâtei, motiv pentru care va respinge prezenta cerere de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta C. ROTENBERG SRL, cu sediul procesual ales în București, Preciziei Business Center, b.-ul. Preciziei, nr. 1, etaj 4, sector 6, în contradictoriu cu pârâta W. M. SRL, cu sediul in ., ., ., județul Cluj.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.01.2013.
P., GREFIER,
A. MoșRaluca L.
Red./Dact. Am.M.
4 ex./20.03.2013
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 07-01-2013, Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6215/2013.... → |
|---|
