Pretenţii. Sentința nr. 4226/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4226/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 1620/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4226/2013
Ședința publică de la 04 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Grefier E. N. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE și pe pârâta ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare de către pârâtă.
Instanța apreciază cauza în stare de soluționare, declară închisă faza dezbaterilor, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza pentru deliberare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 24 ianuarie 2013, reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SA A. C. SRL să oblige pârâta la plata sumei de 728 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 630 lei aferentă perioadei aprilie 2010-decembrie 2011 și penalități de întârziere de 98,28 lei, stabilite la data de 10.01.2013. a mai solicitat obligare pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Susține că prin H.G. nr. 977/2003, a fost instituită obligația persoanelor juridice cu sediul în România de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, legea prezumând calitatea de beneficiar al serviciilor respective pentru toate persoanele juridice. Instituirea unei astfel de prezumții și stabilirea de plano a calității de beneficiar, fără a fi condiționată de posesia receptoarelor, s-a realizat prin modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994, privind organizarea și funcționarea Societății R. de Radiodifuziune și a Societății Române de televiziune, republicată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, H.G. nr. 977/2003 și Legea nr. 41/1994.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
În dovedirea cererii, reclamanta a anexat facturi fiscale, certificat ORC.
Pârâta a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 25.02.2013 (f. 22) solicitând respingerea cererii reclamantei. Arată că, față de reclamantă, nu are nici un debit. Astfel, potrivit ultimei facturi emise de ELECTRICA FURNIZARE SA, care colectează distinct taxa radio tv, factură ce are . nr._, taxa datorată reclamantei se ridică la suma de 1642,45 lei și a fost achitată prin chitanțele din 18.02.2013, cu nr._,_,_,_,_,_ și_.
Pârâta se mai apără invocând Decizia nr. 297/2004 a Curții Constituționale și Deciziile nr. 2012/09.04.2009 și nr. 607(03.02.3011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au anulat revederile art. 3 alin.1 și 2 din H.G. nr. 977/2003 și H.G. nr. 978/2003. Dispozițiile legale anulate, arată pârâta, instituiau obligația de plată a taxei către reclamantă, independent de faptul deținerii unor aparate radio și t.v. Or, ea nu deține aceste aparate și, în consecință, apreciază că, prin efectul anulării actelor normative menționate, nici nu datorează acest tip de taxă.
Cu alte cuvinte, conchide pârâta, debitul pretins de reclamantă nu este datorat din două considerente: în primul rând pentru că nu există temei legal pentru a fi percepută și, în al doilea rând, pentru că este achitat la zi.
Pârâta subliniază, apoi, că reclamanta nu are niciun criteriu pentru aplicarea diferențiată a taxei radio față de taxa tv, iar modul de percepere a taxei radio, la suma de 30 lei și a taxei tv la suma de 50 lei este unul abuziv, întrucât, în cazul microîntreprinderilor, cum este pârâta, taxa este unică, de 15 lei.
Invocă, de asemenea, prescripția extinctivă pentru sumele neincluse în factura . nr._ din 04.02.2013, în temeiul art. 2517 C.civ. și art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Solicită respingerea cererii pentru acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că reclamanta a intodus acțiunea cu rea credință.
Pârâta își întemeiază întâmpinarea invocând în drept dispozițiile art. 1469 și art. 1500 C.civ.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține:
În speță, față de solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune aferenta perioadei aprilie 2010- decembrie 2011 si a penalitatilor aferente, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 40 alin 3 din Legea nr.41/1994 persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, iar potrivit aliniatului 4 din același articol, cuantumul taxelor pentru serviciul public de televiziune, pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Conform art. 4 din HG nr.977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din HG nr.977/2003.
De asemenea, potrivit art. 6 din HG nr. 977/2003, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune platitorii platesc penalitati pentru fiecare zi de întarziere, penalitatile determinandu-se în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru intarzierea la plata a facturii de energie electrica, fiind într-un cuantum procentual egal cu nivelul dobanzii datorate pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare, stabilite conform reglementarilor legale in vigoare, aplicate la suma restanta.
Analizând textele legale mai sus citate se referă în mod expres la beneficiarii și deținătorii de receptoare radio, situație în care admisibilitatea unei cereri privind plata taxei radio este condiționată de dovedirea faptului că partea chemată în judecată a deținut un receptor radio și a beneficiat efectiv de serviciul prestat, neputând opera prezumția că toate persoanele fizice sau juridice beneficiază de acest serviciu și ca atare au o obligație de plată, dispozițiile legale neprevăzând expres o asemenea prezumție.
Mai mult, împotriva dispozițiilor art. 3 din HG nr. 977/2003 din interpretarea cărora s-a dedus existența unei prezumții în favoarea reclamantei S.R.R. a fost admisă excepția de nelegalitate prin sent.civ. nr. 278/2009 a Curții de Apel Cluj, menținută prin dec-nr. 4949/2009 a ICCJ, urmând ca la soluționarea cauzelor de acest tip să nu se țină cont de dispozițiile art. 3 din HG nr. 977/2003.
În speță, reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâta a beneficiat în fapt de serviciile de radiodifuziune și să facă dovada comunicării facturii reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, în condițiile art. 1169 c.civ.
Ca atare, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale în condițiile art. 1169 c.civ. deși sarcina probei îi aparține, motiv pentru care față de cele mai sus reținute va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei pentru taxa radio și penalitățile aferente perioadei aprilie 2010 - decembrie 2011 și a penalităților de întârziere.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge cererea formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, .. 60-64, Sector 1, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj-N., . nr.32, . având ca obiect pretenții.
Cu drept de recurs la Tribunalul Specializat Cluj în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2013.
JUDECATOR, GREFIER,
C. M. C. N. E. N.
Red. C.M.C./C.M.C., 4 ex., 2013-05-09
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1999/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013.... → |
|---|
