Pretenţii. Sentința nr. 5238/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5238/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 28342/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5238/2013
Ședința publică de la 18 martie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. C. F.
GREFIER: D. R. F.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanta S.C. C. TRADIN S.R.L. împotriva pârâtei .., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 11.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 18.03.2013, în aceeași compunere hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect pretenții, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 03 decembrie 2012, reclamanta S.C. C. TRADIN S.R.L., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta .., ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7981, 34 lei cu titlu de preț pentru serviciile prestate și echipamentele furnizate.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că are ca obiect de activitate comercializarea de aparatură de copiere, imprimare, consumabile și service, iar debitoare a beneficiat de serviciile sale, fiind emise facturile nr._ din 07.12.2007,_ din 20.08.2008, 9283 din 20.08.2008, 9327 din 22.08.2008,_ din 03.11.2009,_ din 12.11.2009,_ din 18.11.2009,_ din 26.11.2009,_ din 30.11.2009,_/03.12.2009,_/07.12.2009,_/23.12.2009,_/07.09.2010,_/08.05.2010,_/08.09.2010,_/16.09.2010,_/29.09.2010,_/20.10.2010,_/27.10.2010.
Reclamanta a mai arătat că toate facturile au fost acceptate la plată fără nicio obiecție, fiind semnate de delegatul debitoarei, iar pe factura nr._/08.09.2010 este aplicată și ștampila pârâtei.
În final reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în sensul existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile.
În drept au fost invocate disp. art. 43, 46 din Codul comercial, art. 969 și 379 din Codul civil.
În probațiune reclamanta a anexat în copie: dovada convocării la conciliere a pârâtei (f. 5, 6, 26, 27), proces-verbal de conciliere (f. 28), facturi fiscale (f. 7-25).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 590 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Pârâta deși legal citată (f. 30, 34, 35) nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecată.
Instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul cu pârâtei.
Analizând înscrisurile din dosar instanța reține următoarele:
În fapt, din coroborarea înscrisurilor rezultă că, între reclamanta S.C. C. TRADIN S.R.L. și pârâta .. în calitate de beneficiar-cumpărător s-au desfășurat relații comerciale, sens în care, reclamanta a emis către pârâtă facturile fiscale nr._ din 07.12.2007,_ din 20.08.2008, 9283 din 20.08.2008, 9327 din 22.08.2008,_ din 03.11.2009,_ din 12.11.2009,_ din 18.11.2009,_ din 26.11.2009,_ din 30.11.2009,_/03.12.2009,_/07.12.2009,_/23.12.2009,_/07.09.2010,_/08.05.2010,_/08.09.2010,_/16.09.2010,_/29.09.2010,_/20.10.2010,_/27.10.2010, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și a bunurilor achiziționate, în valoare totală de 7981, 34 lei.
În temeiul art. 137 C.pr.civ. instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește suma de 3.953, 2 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._ din 07.12.2007,_ din 20.08.2008, 9283 din 20.08.2008, 9327 din 22.08.2008,_ din 03.11.2009,_ din 12.11.2009,_ din 18.11.2009,_ din 26.11.2009 și_ din 30.11.2009, invocată din oficiu:
Instanța arată că raportat la prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011, cauzei de față i se aplică disp. Decretului nr. 167/1958.
Sub aspectul excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța arată că, suma de 3.953, 2 lei din totalul sumei de 7981, 34 lei pretinsă de reclamantă prin prezenta acțiune reprezintă contravaloarea facturilor fiscale nr._ din 07.12.2007,_ din 20.08.2008, 9283 din 20.08.2008, 9327 din 22.08.2008,_ din 03.11.2009,_ din 12.11.2009,_ din 18.11.2009,_ din 26.11.2009 și_ din 30.11.2009.
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, „termenul de prescripție este de 3 ani”, iar potrivit art. 7 al. 1 și 2 din același act normativ, „Prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune. În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept”.
Instanța constată că în facturile fiscale nu este prevăzut un termen pentru achitarea sumelor prevăzute în acestea, astfel încât termenul de prescripție începe să curgă de la data emiterii facturilor fiscale.
În aceste condiții, instanța constată că pretențiile reclamantei, constând în plata sumei de 3953, 2 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._ din 07.12.2007,_ din 20.08.2008, 9283 din 20.08.2008, 9327 din 22.08.2008,_ din 03.11.2009,_ din 12.11.2009,_ din 18.11.2009,_ din 26.11.2009 și_ din 30.11.2009, sunt prescrise în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 03.12.2012.
În ceea ce privește susținerea reclamantei conform căreia termenul de prescripție s-a întrerupt întrucât la data de 10.02.2011 a înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei pentru aceeași sumă de 7981, 34 lei rezultând din aceleași facturi, întemeiată pe prev. OUG 119/2007, cerere care a fost admisă prin ordonanța comercială nr. 7991/2011 pronunțată la data de 11.05.2011, instanța reține că este neîntemeiată.
Art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prevede că “Prescripția se întrerupe: (…)b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanta judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent”. Cel de-al doilea alineat al aceluiași articol dispune că „Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.”
Astfel, cererea de chemare în judecată întrerupe cursul prescripției extinctive, cu începere de la data introducerii ei, în măsura în care va fi admisă printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă. Însă, în cauza de față, pretențiile reclamantei nu au fost admise printr-o hotărâre irevocabilă întrucât pârâta din prezenta cauză a formulat cerere în anulare împotriva ordonanței comerciale nr. 7991/2011 pronunțată la data de 11.05.2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., cerere care a fost admisă prin sentința civilă nr. 6525/2012 pronunțară la data de 26.03.2012 în dosarul nr._/211/2011, instanța dispunând anularea Ordonanței nr. 7991/2011 pronunțată la data de 11.05.2011 de Judecătoria Cluj-N. și respingerea cererii de emitere a somației de plată formulată de creditoare. Instanța arată că prin respingerea printr-o sentința civilă irevocabilă a pretențiilor reclamantei, cererea de chemare în judecată înregistrată la 10.02.2011 nu a avut ca efect întreruperea termenului de prescripție de 3 ani.
Instanța va analiza dacă sunt îndeplinite în cauză prevederile art. 2.539 alin. 2 din Noul cod civil conform cărora „Prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă.”. Instanța reține că textul de lege sus menționat este aplicabil în cauză având în vedere disp. art. 204 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009.
Verificând în cauză dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 2539 alin. 2 din Noul Cod civil pentru a se considera întrerupt termenul de prescripție, instanța constată că nu sunt îndeplinite întrucât sentința civilă prin care s-a respins cererea de chemare în judecată a fost pronunțată la 26.03.2012, fiind irevocabilă, iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă la data de 03.12.2012, cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de textul de lege.
În raport de cele arătate, instanța va admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune în ceea ce privește suma de 3953, 2 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._ din 07.12.2007,_ din 20.08.2008, 9283 din 20.08.2008, 9327 din 22.08.2008,_ din 03.11.2009,_ din 12.11.2009,_ din 18.11.2009,_ din 26.11.2009 și_ din 30.11.2009, invocată de instanța din oficiu și va respinge ca prescrisă acțiunea civilă, în ceea ce privește această sumă.
În ceea ce privește restul pretențiilor, instanța arată că, în situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1073 C.civ.
Instanța arată că în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații - iar pârâta în speță nu a făcut nicio probă în acest sens, astfel cum prevăd disp. art. 129 alin.1 teza finală C. proc. civ. - instanța reține că acesta, deși a beneficiat de marfa livrată de către reclamantă, până în prezent nu a achitat integral contravaloarea acestuia.
Față de considerentele mai sus expuse, și de dispozițiile art. 969 - 970 C. civ. potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante și având în vedere între părți a existat un acord de voință valabil încheiat în baza principiului consensualismului, dovada acestuia fiind făcută de către reclamantă în condițiile art. 46 C..._/03.12.2009,_/07.12.2009,_/23.12.2009,_/07.09.2010,_/08.05.2010,_/08.09.2010,_/16.09.2010,_/29.09.2010,_/20.10.2010,_/27.10.2010 fiind semnate și având în vedere refuzul pârâtei de a răspunde la interogatoriu, care în temeiul art. 225 C.pr.civ constituie un început de dovadă scrisă în favoarea reclamantei, instanța apreciază că, pretențiile reclamantei constând obligarea pârâtei la plata sumei de 4028, 14 lei sunt în mod evident întemeiate.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 4028, 14 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/03.12.2009,_/07.12.2009,_/23.12.2009,_/07.09.2010,_/08.05.2010,_/08.09.2010,_/16.09.2010,_/29.09.2010,_/20.10.2010,_/27.10.2010.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru, care raportat la pretențiile admise este în valoare de 331, 24 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 336, 24 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu și în consecință:
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. TRADIN S.R.L. în contradictoriu cu pârâta .. având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 3953, 2 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._ din 07.12.2007,_ din 20.08.2008, 9283 din 20.08.2008, 9327 din 22.08.2008,_ din 03.11.2009,_ din 12.11.2009,_ din 18.11.2009,_ din 26.11.2009 și_ din 30.11.2009.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. C. TRADIN S.R.L., cu sediul în Cluj-N., ., .. Cluj în contradictoriu cu pârâta .., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, și în consecință:
Obligă pârâta .. să plătească reclamantei suma de 4028, 14 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/03.12.2009,_/07.12.2009,_/23.12.2009,_/07.09.2010,_/08.05.2010,_/08.09.2010,_/16.09.2010,_/29.09.2010,_/20.10.2010,_/27.10.2010.
Obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 336, 24 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbre judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 18.03.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCDELIA R. F.
Red./dact./MCF/4 ex./19.03.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2761/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Hotărâre din 27-11-2013,... → |
|---|
