Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 52/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică din data de 07.10.2014
Instanța constituită din:
P.: I. G.
GREFIER: M. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții ASOCIAȚIA DE proprietari . și S. E. C., în contradictoriu cu pârâta . SRL, având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.pr.civ. a amânat pronunțarea pentru data de 30.09.2014 ;i apoi pentru data de astăzi, 07.10.2014.
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 06.01.2014, reclamanții Asociația de proprietari . și S. E. C. au chemat în judecată pe pârâta . SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la încetarea activității ilicite care le poate aduce un prejudiciu viitor, respectiv să nu schimbe în mod abuziv destinația de locuințe a construcției pe care o edifică în Cluj-N., .. 23, jud. Cluj, respectând astfel Autorizația de Construire nr. 184 din 14 martie 2012, emisă de către autoritățile Municipiului Cluj-N. în favoarea pârâtei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că în favoarea pârâtei a fost emisă Autorizația de construire nr. 184 din 14 martie 2012, prin care s-a autorizat edificarea unei construcții de locuințe terasate (7 apartamente) în Cluj-N., .. 23, iar imobilul se află în vecinătatea construcției reclamanților.
În continuare, reclamanții au susținut că pârâta nu a respectat prevederile respectivei autorizații, fapt ilicit care le-a adus prejudicii. Astfel, pârâta a schimbat destinația construcției prin faptul că a amenajat ca birouri și apoi a închiriat 3 dintre apartamentele finisate unei societăți.
Cu privire la prejudiciul creat prin fapta ilicită, reclamanții au susținut că zona în care se află construcțiile este exclusiv una de locuit, iar existența unei clădiri de birouri ar putea crea prejudicii locuitorilor datorită aglomerației prea mari. Reclamanții au mai arătat faptul că societatea pârâtă a schimbat destinația construcției fără a avea acordul reclamanților, deși acest acord era prevăzut de lege în mod imperativ.
Reclamanții au susținut că aceste fapte ilicite au fost săvârșite cu vinovăție, fiind evident și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul care ar putea fi creat.
De asemenea, reclamanții au menționat că au efectuat și sesizări către autoritățile locale.
Reclamanții au mai arătat faptul că imobilul construit de către pârâtă nu respectă cota din documentația vizată spre neschimbare, anexată Autorizației de construire, aceasta fiind ridicată cu cel puțin 50 cm față de cota autorizată, precum și faptul că amplasarea imobilului în discuție nu a respectat distanțele autorizate față de . de vecinătăți.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1349, art. 1357 și urm. Cod Civil, pct. 2.5.6 din Anexa 1 a Legii nr. 50/1991, Anexa referitoare la Conținutul-cadru al proiectului pentru autorizarea lucrărilor de construcții, art. 1941 și art. 451 și urm. Cod procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, aceasta a invocat excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantei Asociația de Proprietari ., respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea excepției inadmisibilității cererii principale, pârâta a invocat lipsa convocării la ședința de informare privind avantajele medierii.
În subsidiar, cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantei Asociația de Proprietari ., pârâta a invocat faptul că reclamanta nu a anexat cererii de chemare în judecată decizia comitetului executiv cu privire la inițierea procesului și nici copie din registrul de decizii, motiv pentru care solicită admiterea excepției.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că este de esența răspunderii civile delictuale cauzarea unui prejudiciu, care trebuie să fie cert, atât din punct de vedere al existenței sale, cât și al posibilităților concrete de evaluare. Cu privire la afirmațiile reclamanților, pârâta a arătat că acestea nu corespund realității, deoarece zona în care sunt amplasate construcțiile este una centrală, iar în vecinătate se află restaurante și spații comerciale. De asemenea, pârâta menționează faptul că în zonă au fost eliberate Autorizații de construire pentru spații comerciale, inclusiv în beneficiul pârâtei.
Cu privire la imobilul în discuție, pârâta a arătat că a închiriat 3 apartamente unei societăți de softwear, în care angajații își desfășoară activitatea, fără a avea relații cu publicul. Din cele 3 apartamente închiriate, doar 2 sunt ocupate zilnic, iar unul dintre ele este folosit ca sală de conferințe. Pârâta a mai susținut că în medie locuiesc 5-6 persoane/apartament, iar acestea lucrează doar până la ora 18, de luni până vineri.
În continuare, pârâta a arătat că în cazul unor comportamente abuzive, reclamanții pot face plângere împotriva acestor persoane.
Cu privire la destinația imobilului pârâtei, aceasta a arătat că nu a solicitat modificarea autorizației de construire întrucât nu a schimbat nimic la structura imobilului, ci doar a închiriat 3 dintre apartamentele finisate. Pârâta a menționat și faptul că reclamanții au înregistrat mai multe sesizări și plângeri la Primăria Municipiului Cluj-N., iar în urma controalelor efectuate, nu s-au sesizat nereguli sau neconcordanțe între autorizația de construire și construcția existentă.
Cu privire la necesitatea acordului vecinilor pentru schimbarea destinației, pârâta a arătat că un astfel de acord nu era necesar, întrucât în speță nu exista o incompatibilitate între funcțiunea preexistentă și cea propusă, după cum nici nu s-au creat situații de disconfort. Mai mult, pârâta a susținut că pentru schimbarea destinației era necesar un certificat de urbanism, act care nu poate fi emis în lipsa CF-ului, iar CF-ul nu poate fi eliberat înainte de finalizarea construcției.
În continuare, pârâta a arătat că cererea a fost formulată cu rea-credință, întrucât reclamanții doreau doar să obțină foloase materiale prin intermediul acestei acțiuni. Astfel, pârâta a susținut că ulterior formulării cererii de chemare în judecată, reprezentanții reclamanților au contactat-o pe pârâtă și i-au propus încheierea unei tranzacții în vederea stingerii litigiului, prin care reclamanții au încercat rezolvarea unor probleme (proprii sau comune cu ale pârâtei), ale căror costuri urmau să fie suportate exclusiv de către pârâtă.
Cu privire la nerespectarea cotei autorizate și cu privire la aliniamentul clădirii, pârâta a susținut că aceste aspecte nu au nicio legătură cu cererea formulată de către reclamanți.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205, 451 Cod procedură civilă, art. 1349 și urm. Cod civil, art. 1^2, art. 43 și 60^1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 192/2006, art. 30 din Legea nr. 230/2007, art. 27 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
La data de 07.04.2014, reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând că prejudiciul suferit este unul actual, întrucât numărul de autoturisme parcate în zonă a crescut, angajații lucrează deseori până mai târziu de ora 18, iar ulterior vine firma de curățenie, producându-se în acest fel un zgomot deranjant, precum și că angajații societății chiriașe fumează și discută aprins pe terasele deschise către apartamentele proprietarilor membri ai asociației reclamante. Reclamanții au solicitat instanței prin această cerere obligarea pârâtei la încetarea activității ilicite, respectiv să nu schimbe în mod abuziv destinația de locuințe a construcției pe care o edifică în Cluj N..
Cu privire la lipsa capacității procesuale a Asociației de proprietari, reclamanții au arătat că aceasta a dobândit capacitate de exercițiu de la data constituirii.
La termenul din 20.05.2014, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul din 17.06.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantei de rang 1.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul B. C., precum și proba cu interogatoriul pârâtei, iar pentru pârâtă, proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii T. A. și M. A., precum și proba cu interogatoriul reclamanților, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin.1 C.pr.civ..
Au fost depuse înscrisurile: notificare Primărie (f. 4-5), Proces-verbal nr.1/03.01.2014 (f. 16), Autorizație de construire nr. 192/14.03.2012 (f. 24-25), Proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/21.11.2013 (f. 26), Tranzacție din 20.01.2014 (f. 27-28), Tranzacție din 30.01.2014 (f. 29), Răspuns la tranzacție (f. 30-31), Adresa referitoare la Răspunsul la Propunerea de tranzacție (f. 33), Precizări privind completarea formularului „cerere pentru emiterea certificatului de urbanism” (f. 34), Dispoziție de șantier (f. 35), Proces-verbal de informare asupra medierii nr. 1/03.01.2014 (f. 41), Răspuns la tranzacție din 06.03.2014 (f. 57-58), Răspuns la propunerea de tranzacție (f. 59), Decizia nr. 1/20.12.2013, Certificat de informare nr. 1/05.06.2014 (f. 64), Proces-verbal al ședinței Comitetului Executiv din 20.12.2013 (f.65), Încheiere civilă nr. 2764/cc/2013 (f. 66), Statutul Asociației de P. . (f. 67-79), Acord de asociere (f. 80-83), Proces verbal din 21.12.2012 (f. 84), Certificat de înregistrare fiscală (f. 85), Cerere adresată . Service SRL (f. 86-88), Adresă răspuns (f. 89-92), Specificații tehnice aspirator (f. 93-94), Autorizație de construire nr. 184/14.03.2012 (f. 96), jurisprudență (f. 193-209), Răspuns Primărie la adresa formulată de Asociația de proprietari . (f. 214), Extras Regulament urbanism (f. 218-222)
Instanța a audiat martorii B. C. (f. 114), T. A. (f. 115) și M. A. (f. 116).
Reclamanții au depus concluzii scrise, prin care au reluat argumentele invocate în cererea de chemare în judecată și în cererea precizatoare.
Pârâta a formular concluzii scrise, prin care a detaliat aspectele invocate în întâmpinare.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, în favoarea pârâtei s-a emis Autorizația de Construire nr. 184 din 14 martie 2012, prin care s-a autorizat edificarea unei construcții de locuințe terasate (7 apartamente) în Cluj-N., .. 23, așa cum rezultă din copia Autorizației de construire nr. 184 din 14.03.2012 (f. 96).
Acest imobil se află în vecinătatea construcției reclamanților, situată pe ., Cluj-N., aspect necontestat de către pârâtă.
Pârâta a închiriat 3 apartamente unei societății de softwear, care folosește respectivul spațiu cu destinația de birouri. Restul apartamentelor din imobil nu sunt finisate, iar recepția lucrărilor nu a avut loc.
Angajații acestei societăți prestează o activitate în materie de IT, lucrând la calculator, și își desfășoară activitatea, în general, în intervalul orar 09-18, aspect care reiese din susținerile pârâtei, precum și din declarațiile martorilor T. A. (f.115) și M. A. (f.116).
În spațiul respectiv își desfășoară activitatea și două persoane desemnate să realizeze servicii de curățenie în birouri, care prestează aceste servicii de luni până vineri, între orele 18-22, cu aparate care produc un nivel normal de zgomot, comparabil cu cel produs de aparate folosite în scopuri casnice. Aceste aspecte reies din Adresa emisă de S.C. UNIQA Raiffeisen Softwear Service S.R.L. (f. 89-92), precum și din specificațiile tehnice ale aspiratorului folosit (f. 93).
În drept, sunt incidente dispozițiile art. 1357 Cod civil, potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Potrivit art. 2.5.6 din Anexa I la Legea nr. 50/1991, acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate. Conform art. 27 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secțiunii I "Piese scrise" a cap. A. "Documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.", prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situații: a)pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai daca sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora;b)pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente; c)în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Alineatul 3 al aceluiași articol dispune că situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) corespund cazurilor în care, urmare investiției noi pot fi create situații de disconfort generate de incompatibilități între funcțiunea preexistentă și cea propusă, atât în situația în care se aduc modificări de destinație a spațiilor în interiorul unei clădiri, cât și în situația în care funcționalitatea unei construcții noi este incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează sa se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe, etc.
În speță, instanța urmează să verifice dacă sunt întrunite cele patru condiții cumulative necesare pentru e putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, anume prejudiciul, existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție și un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Referitor la fapta ilicită, aceasta constă într-o acțiune sau inacțiune contrară legii și care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane. Fapta ilicita trebuie sa prezinte un caracter obiectiv, o existență materială (constând într-o conduită umană exteriorizată), să fie mijlocul prin care se obiectivizează un element psihic și nu în ultimul rând, această faptă trebuie să fie contrară ordinii sociale și reprobată de societate.
În cauza de față, pârâta, deși a solicitat emiterea unei Autorizații de construire pentru un imobil cu destinația de locuință, aceasta a închiriat trei dintre cele șapte apartamente unei societăți care le-a folosit pentru birouri. Prin urmare, instanța reține că, în fapt, pârâta a schimbat destinația celor 3 apartamente pentru care a încheiat contracte de locațiune.
Destinația unei clădiri se referă la folosința respectivului imobil pe baza caracteristicilor de proiectare, de confort, de mediu sau chiar din punct de vedere estetic. Altfel spus, destinația se referă la ceea ce a fost proiectat, pentru o anumită locație, într-un anumit context urbanistic și de o manieră anume.
Pârâta a invocat că nu a schimbat nicio destinație, fiind de altfel imposibil să facă acest lucru, având în vedere faptul că schimbarea destinației poate avea loc doar ulterior finalizării lucrării și efectuării recepției, respectiv după înscrierea în CF a noii construcții.
Instanța nu poate primi un astfel de argument, pentru motivele care urmează: în primul rând, pârâta a schimbat, în fapt, destinația apartamentelor închiriate, prin închirierea unui număr de 3 apartamente unei societăți comerciale, care își desfășoară activitatea în acele spații și în acest moment; mai mult, această schimbare în fapt a destinației, a avut loc pe fondul începerii utilizării imobilului înainte de recepția acestuia, contrar prevederilor legale. Cu privire la importanța efectuării recepției, instanța arată că potrivit art. 1 Regulamentul din 4 iunie 1994 de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, aprobat prin Hotărârea nr. 273/1994, cu modificările ulterioare, se prevede faptul că recepția constituie o componentă a sistemului calității în construcții și este actul prin care investitorul declară că accepta, preia lucrarea cu sau fără rezerve și că aceasta poate fi dată în folosință. Conform art. 1 din Anexa nr. 5 a Regulamentului, recepția lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora este actul prin care investitorul certifică (atestă) realizarea lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, în conformitate cu prevederile contractuale (documentații tehnice de execuție, caiete de sarcini, specificații tehnice etc.) și cu cerințele documentelor oficiale (autorizația de construire, avize ale organelor autorizate, reglementări tehnice aplicabile, cartea tehnică a construcției etc.) și declară că acceptă să preia lucrările executate și că acestea pot fi date în folosință. Potrivit art. 7 din același Regulament, comisiile de recepție pentru construcții și pentru instalațiile aferente acestora se vor numi de către investitor și vor fi alcătuite din cel puțin 5 membri. Dintre aceștia, obligatoriu vor face parte un reprezentant al investitorului, un reprezentant al administrației publice locale pe teritoriul căreia este situată construcția, iar ceilalți vor fi specialiști în domeniu, dintre care unul poate fi din partea Inspectoratului de Stat în Construcții - I.S.C. Conform art. 14 alin. (1), Comisia de recepție examinează obligatoriu: a)respectarea prevederilor din autorizația de construire, precum și avizele și condițiile de execuție impuse de autoritățile competente (...).
Așa cum rezultă din textele mai sus menționate, recepția are ca obiect examinarea respectării prevederilor din autorizația de construire și a celorlalte dispoziții legale. Prin urmare, efectuarea recepției lucrărilor are o importanță majoră, fiind actul prin care se constată conformitatea construcției, având rolul de a certifica respectarea condițiilor imperative impuse în sarcina executantului lucrării, în vederea protejării nu doar a interesului privat al investitorului, ci mai ales a protejării interesului general. Astfel, Regulamentul general de urbanism prevede reguli cu privire la păstrarea integrității mediului, protejarea patrimoniului național și construit, reguli privind modul de ocupare a terenului, etc. Încălcările acestor reguli, deși sunt constatate, în majoritatea cazurilor, doar la momentul efectuării recepției lucrărilor, nu înseamnă că ele nu există și că nu aduc atingere valorilor sociale mai sus menționate.
Apoi, imposibilitatea schimbării destinației, conform legii, până la momentul efectuării recepției și înscrierii în CF nu face altceva decât să întărească susținerea de mai sus, potrivit căreia, întâi se finalizează o lucrare, se recepționează și se dă în folosință. Ulterior, dacă situația de fapt o impune, proprietarul poate solicita, în anumite condiții, modificarea destinației imobilului. O altfel de interpretare ar goli de conținut și ar lipsi de aplicabilitate practică dispozițiile Regulamentului indicat, recepția fiind o condiție prealabilă dării spre folosință a imobilului.
În alte state membre ale UE există prevederi exprese care interzic folosirea imobilului înainte de recepția sa (Franța). Cu toate că în legislația națională nu există o astfel de prevedere expresă, așa cum reiese din interpretarea per a contrario a textele legale indicate, doar după recepție bunul poate fi dat în folosință.
În speță, instanța constată că darea imobilului în folosință înainte de recepția acestuia precum și schimbare în fapt a destinației imobilului, prin încălcarea Autorizației de construire, care prevede că în respectiva clădire urmează să se afle locuințe, nu birouri, constituie o faptă ilicită.
Răspunderea civilă reparatorie intervine numai în cazul în care există un prejudiciu injust cauzat unei persoane, prejudiciu ce trebuie, conform legii, reparat. Prejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile, fiind o condiție esențială și necesară a acesteia, de sine stătătoare. Prejudiciul poate fi patrimonial sau nepatrimonial ( daune morale). Prejudiciile materiale sunt consecințe dăunătoare care au valoare economică, putând fi evaluate pecuniar. Ele sunt, în primul rând, urmarea încălcării drepturilor și intereselor economice ale victimei. Prejudiciile nepatrimoniale sau daunele morale sunt consecințele dăunătoare suferite de către o persoană, consecințe care nu au valoare economică și, prin urmare, nu pot fi evaluate pecuniar. Ele sunt, în principiu, urmarea încălcării drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea umană, în tripla sa dimensiune: personalitatea fizică, personalitatea morală și personalitatea socială.
Cu privire la prejudiciul suferit de către reclamanți, instanța reține că acesta există și este în special un prejudiciu nepatrimonial, constând în suferințe psihice - îngrijorare, indignare -, generate de comportamentul abuziv al pârâtei de a ignora o normă stabilită imperativ în sarcina sa, aceea de a respecta autorizația de construire astfel cum aceasta a fost eliberată, respectiv de a avea acordul vecinilor în situația în care alege să schimbe destinația unei clădiri. Mai mult, acest prejudiciu moral este determinat și de îngrijorarea manifestată de către reclamanți în sensul că, in situația în care nu se va lua o măsură contra faptei ilicite a pârâtei, există pericolul ca în scurt timp Dealul Cetățuia să fie plin de firme în detrimentul a ceea ce reprezintă în prezent: o zonă istorică, rezidențială, de promenadă, o zonă liniștită în care au ales să își crească copii.
Instanța apreciază că în cauză, conform susținerilor reclamanților s-a produs acestora și un prejudiciu de confort. Astfel, trebuie menționat faptul că în două dintre cele trei apartamente din clădirea pârâtei, își desfășoară activitatea în jur de 20 de persoane. Dacă respectivele apartamente ar fi fost folosite ca și locuințe, este evident faptul că într-un singur apartament nu ar fi locuit 10 persoane. Mai mult decât atât, din probatoriul administrat rezultă că majoritatea persoanelor care lucrează acolo se deplasează la birou cu autoturismul, ceea ce implică o aglomerare a căilor de acces și a zonei. În ceea ce privește zgomotul cauzat de aparatele de curățenie, instanța constată că acest argument este irelevant, din moment de pârâta a probat faptul că aparatele folosite nu produc un nivel de zgomot care să-l depășească pe cel creat de aparatele folosite în casă. Cu toate acestea, instanța constată că celor 20 de persoane care lucrează în apartamentele respective li se adaugă și cele două care prestează servicii de curățenie. Raportat la argumentele privind pauzele de țigară și zgomotul produs de discuțiile aprinse ale angajaților, instanța reține că atât fumatul, cât și grupurile care discută sunt aspecte susceptibile să producă un disconfort reclamanților. Faptul că pe terase există locuri amenajate pentru a arunca mucurile de țigară nu semnifică faptul că angajații nu aruncă mucurile peste gard. De asemenea, chiar dacă angajații au dreptul la 4 pauze de țigară a câte 10 minute fiecare și o pauză de masă de 30, din depoziția martorului M. A. reiese că angajații pot ieși oricând pentru a fuma. Or, în cazul în care s-ar fi respectat destinația de locuințe, nu existau aceste pauze, iar locuitorii nu ar fi ieșit în grupuri mari, pentru a discuta și a fuma. Din nou, și acest element este de natură să prejudicieze locuitorii care fac parte din Asociația reclamantă.
Cu privire la prejudiciul viitor, pentru ca victima să poată pretinde și să obțină despăgubirea din partea persoanei responsabile, prejudiciul trebuie să fie cert și nereparat. În ceea ce privește certitudinea prejudiciului, doctrina a statuat în sensul că această condiție este îndeplinită dacă existența sa este sigură, neîndoielnică și poate fi evaluată în prezent. Instanța constată că prejudiciile menționate anterior s-ar perpetua, fiind în acest sens sigure și continue, existând atâta vreme cât pârâta va folosi construcția contrar destinației solicitate și aprobate prin autorizația de construire.
Raportat la vinovăție, aceasta se manifestă, conform art. 16 Cod civil, sub forma intenției sau a culpei.
În speță, instanța constată că reclamanții au făcut dovada faptului că pârâta a prevăzut rezultatul faptei sale și l-a urmărit. Astfel, vinovăția pârâtei rezultă din însuși faptul încheierii contractului de închiriere cu o societate care urma să deschidă birouri în apartamentele cu destinația de locuințe.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate, acesta derivă din legătura dintre prejudiciul suferit de reclamanți și fapta ilicită. În alte cuvinte, prejudiciul trebuie să fie consecința faptei ilicite.
Or, în speță, este evident faptul că prejudiciul menționat anterior derivă din schimbarea destinației de locuință a apartamentelor închiriate în cea de birouri.
Apărarea pârâtei, potrivit căreia în zonă, contrar susținerilor reclamanților, există multe restaurante și spații comerciale, să că s-ar fi dat autorizații de construcție pentru spații comerciale, nu poate fi primită. Chiar dacă este așa, acest aspect nu justifică modificarea unor spații având destinație de locuință, cu nerespectarea prevederilor legale. Nici apărarea potrivit căreia, în aprecierea pârâtei, crearea în zonă a unei aglomerări prea mari nu ar constitui un prejudiciu, atâta timp cât „aglomerarea” de oameni este de natura conviețuirii, mai ales la oraș nu poate fi primită, fiind mai degrabă o părerea proprie, care nu este obligatoriu să fie împărtășită de către reclamanți. Mai mult, este deja de notorietate că, în societatea modernă, oamenii caută din ce în ce mai mult să-și stabilească reședința înafara marilor aglomerări urbane, sau la periferia acestora, pentru a bucura de liniștea și tihna care o oferă aceste locuri liniștite.
Mai susține pârâta că nu dorește să modifice autorizația de construire, deoarece nu a modificat nimic în structura imobilului, apartamentele s-au construit conform autorizației, doar a închiriat 3 apartamente societății de software, iar celelalte apartamente care se vor construi vor fi vândute ca și locuințe unor persoane fizice/juridice. Rezultă din această susținere că raționamentul pârâtei este unul profund greșit, considerând că atâta vreme cât a respectat parametrii tehnici din autorizația de construire, nu are nicio importanță juridică respectarea și parametrilor funcționali.
În concluzie, instanța constată că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile necesare pentru antrenarea mecanismului răspunderii civile delictuale, motiv pentru care va obliga pârâta la încetarea faptului ilicit constând în schimbarea abuzivă, în fapt, a destinației de locuințe a imobilului pe care îl construiește în Cluj-N., .. 23.
Referitor la cheltuielile de judectă, instanța arată că potrivit art. 451 alin.(1), Cod proc. civilă, „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.”
În conformitate cu prevederile art. 452 C. proc. civilă, „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”, iar potrivit art. 453 alin.(1) C.proc. civilă, „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanții, pentru a promova prezenta acțiune, a achitat suma de 20 lei taxă de timbru, precum și suma de 3300 lei onorariu avocațial, instanța va obliga pârâta să plătească reclamanților suma de 3320 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții Asociația de proprietari ., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, reprezentantă prin președinte S. E. C. și S. E. C., în nume propriu, CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., ., . în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în Apahida, .-15, jud. Cluj CUI_.
Obligă pârâta la încetarea de îndată a faptei ilicite constând în schimbarea în fapt, în mod nelegal, a destinației de locuințe a construcției pe care o edifică în Cluj-N., ..23, jud. Cluj, contrar autorizației de construire nr. 184 din 14 martie 2012 emisă de către Municipiul Cluj-N., în favoarea pârâtei.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 3320 lei, din care suma de 20 lei reprezintă taxă de timbru, iar suma de 3300 lei, reprezintă onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Tribunalul Specializat Cluj.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2014.
PreședinteGrefier,
Red./Dact./ I.G./I.G./ 08.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4064/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014.... → |
|---|
