Plângere contravenţională. Sentința nr. 4545/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4545/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-05-2014 în dosarul nr. 152/211/2014
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 4545/2014
Ședința publică din 02 mai 2014
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind petenta S.C. "N." S.R.L., în contradictoriu cu intimata COMPANIA N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE SI INFORMATICA.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, după care:
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) C.proc.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 32 din OG nr. 2/2001.
Raportat la prevederile art. 238 alin. (1) C. proc. civ. instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată.
Instanța, în baza art. 258 C. proc. civ. coroborat cu art. 255 C. proc. civ. încuviințează în probatoriu înscrisurile depuse la dosar și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 394 alin. (1) C. proc. civ. reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională depusă pe rolul acestei instanțe la data de 7 ianuarie 2014, sub nr. de mai sus, petenta S.C. "N." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 02.12.2013, încheiat de intimată.
În motivarea plângerii contravenționale s-a arătat că procesul-verbal este nul absolut întrucât nu este semnat de agentul constatator, semnătura electronică nefiind valabilă, și nu cuprinde numărul de înregistrare în Registrul Comerțului și sediul petentei. De asemenea, se arată că procesul-verbal nu a fost semnat de un martor, iar petentei nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni. Se arată și că petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție, procesul-verbal neputând face prin el însuși dovada săvârșirii faptei, nefiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. În fine, se arată că sancțiunea aplicată nu este proporțională.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001 și ale OG nr. 15/2002.
La plângerea contravențională au fost anexate următoarele înscrisuri: proces-verbal (f. 7).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată.
La data de 10 martie 2014 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că semnătura electronică este valabilă și că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Legii nr. 455/2001, O.M.T.I. nr. 769/2010.
Pentru dovedirea întâmpinării s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: certificat calificat (f. 22), autorizație de control (f. 22), dovadă de comunicare (f. 23), fotografii (f. 24-25).
La data de 31 martie 2014 petenta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, arătând că semnătura electronică nu poate fi echivalată cu semnătura olografă, procesul-verbal nefiind un înscris care se transmite în format electronic, și că normele privind semnătura electronică se circumscriu raporturilor juridice de drept privat. De asemenea, se arată că în procesul-verbal atacat nu sunt menționate sediul petentei și datele reprezentantului societății, că lipsește semnătura unui martor, că contravenientului nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni și că nu s-a făcut dovada celor consemnate în procesul-verbal.
În drept au fost invocate dispozițiile C. proc. civ. și ale OG nr. 2/2001.
La termenul din 2 mai 2014 instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 02.12.2013 (f. 7), petenta S.C. "N." S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției reglementate de art. 8 alin (1) din OG nr. 15/2002. În sarcina sa s-a reținut faptul că, la data de 06.11.2013, ora 08:34, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat pe DN1C km 18+392 m J., fără a deține rovinietă valabilă. În procesul-verbal atacat este indicat sediul petentei, respectiv Cluj-N., P-ța 1 Mai nr. 1-2, jud. Cluj, același cu cel indicat de petentă în plângerea contravențională.
Starea de fapt reținută în procesul-verbal atacat este confirmată de fotografiile depuse de intimată la dosar (f. 24-25).
În drept, potrivit art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, constituie contravenție continuă fapta de a circula fără rovinietă valabilă.
În speță, procesul-verbal atacat constituie o probă de vinovăție în sarcina petentei, care răstoarnă prezumția de nevinovăție de care aceasta se bucură. Prin urmare, îi revenea petentei rolul de a propune probe care să îi dovedească nevinovăția, ceea ce nu a înțeles să facă. În concluzie, din punctul de vedere al stării de fapt reținute, care corespunde adevărului, procesul-verbal este legal.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese, mențiuni a căror existență o poate verifica din oficiu.
Nu pot fi reținute susținerile petentei, potrivit cărora procesul-verbal ar fi nul datorită lipsei semnăturii agentului constatator. Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată. Astfel, deși existența semnăturii agentului constatator este obligatorie potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal atacat a fost generat și semnat electronic, ceea ce înseamnă că este asimilat de către lege unui proces-verbal obișnuit, care poartă semnătura olografă a agentului constatator, fiind astfel îndeplinite condițiile legale. Împrejurarea că acesta a fost mai apoi imprimat pe hârtie nu poate atrage nevalabilitatea acestuia, câtă vreme este logic că majoritatea înscrisurilor în formă electronică ajung la un moment dat să fie imprimate pe hârtie, pentru a putea fi utilizate în vederea producerii unor efecte juridice. Or, ar fi absurd să se considere că un înscris în format electronic semnat în mod valabil ar trebui din nou semnat la momentul la care este imprimat, întrucât nu ar însemna decât să se nege orice utilitate a semnăturii electronice. Nici faptul că în textul legal redat mai sus se face referire la înscrisul sub semnătură privată nu este de natură să ducă la concluzia că procesul-verbal nu poate fi semnat electronic. Astfel, ceea ce legiuitorul a intenționat să spună este că înscrisul semnat electronic nu devine, prin chiar această semnare, un înscris autentic, rămânând unul sub semnătură privată. Însă, dacă unui înscris semnat electronic i se adaugă și alte elemente, mai exact faptul că acesta emană de la o autoritate de stat, el va putea fi considerat un act autentic, mențiunea în discuție neputând avea semnificația interdicției de a semna acte autentice în formă electronică.
Raportat la susținerile petentei cu privire la neindicarea sediului său, instanța reține că acesta a fost indicat în procesul-verbal atacat, sediul neavând nicio legătură cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului. De asemenea, în ce privește lipsa datelor de identificare ale reprezentantului petentei, deși existența acestei mențiuni este prevăzută de art. 16 alin. (6) din OG nr. 2/2001, lipsa lor reprezintă o cauză de nulitate virtuală, condiționată de existența unei vătămări, pe care petenta nici nu a invocat-o și nici nu a dovedit-o, procesul-verbal neputând fi anulat pentru acest motiv.
În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor, instanța reține că, potrivit art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Textul instituie un caz de nulitate virtuală a procesului-verbal, condiționată de existența unei vătămări. Or, petenta nu a arătat în ce mod lipsa unui martor este de natură să îi cauzeze o vătămare. Astfel, raportat la faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsă, un eventual martor nu ar fi fost oricum de față la săvârșirea contravenției și, prin urmare, nu ar fi putut servi la demonstrarea nevinovăției petentei. Mai mult, din chiar prevederile legale arătate mai sus reiese că rolul martorului nu este nicidecum cel de a confirma vinovăția contravenientului în săvârșirea faptei, ci acela de a confirma faptul că acesta nu este de față, refuză sau nu poate să semneze. Or, câtă vreme petenta nu a contestat faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, declarația unui eventual martor apare ca inutilă.
Nu pot fi reținute nici susținerile petentei, potrivit cărora procesul-verbal este nul întrucât nu i s-a oferit posibilitatea de a formula obiecțiuni. Astfel, instanța reține că textul art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001 permite încheierea proceselor-verbale și în situația în care contravenientul nu este de față și, în mod logic, într-o atare ipoteză nu mai poate subzista obligația agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului acest drept sau de a consemna eventualele obiecțiuni.
În fine, nu pot fi reținute nici susținerile petentei potrivit cărora procesul-verbal nu poate face prin el însuși dovada săvârșirii unei contravenții. Astfel, premisa de la care trebuie să se pornească este aceea că materia contravențională, astfel cum este ea reglementată în dreptul român, constituie materie penală în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, prin urmare, cel acuzat de săvârșirea unei contravenții trebuie să se bucure de garanțiile specifice unui proces penal, printre care și beneficiul prezumției de nevinovăție, după cum în mod corect a arătat petenta. Or, conținutul acestei prezumții pe plan probator ar putea fi sintetizat după cum urmează: orice persoană este prezumată nevinovată până la momentul la care vinovăția sa este dovedită. Rezultă, așadar, că administrarea fie și a unei singure probe convingătoare privind vinovăția unei persoane, este suficientă pentru a răsturna această prezumție. Procesele-verbale de constatare a contravenției, cel puțin câtă vreme sunt încheiate pe baza constatărilor personale ale agenților constatatori, reprezintă o probă de vinovăție în sarcina contravenientului, pe care acesta este dator să o răstoarne spre a își dovedi nevinovăția, situație normală chiar într-un proces penal propriu-zis. R. la faptul că procesul-verbal nu ar fi fost întocmit cu respectarea condițiilor legale, instanța reține că această susținere este falsă, după cum s-a arătat pe larg mai sus.
În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii aplicate cu avertisment, instanța reține că potrivit art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Petenta nu a înțeles să arate și să probeze elementele care fac ca fapta sa să prezinte un grad de pericol social redus sau ca circumstanțele sale personale să fie unele deosebite. Mai mult, din atitudinea sa procesuală oglindită în susținerile formale din plângerea contravențională nu reiese că ar fi conștientizat caracterul antisocial al faptei săvârșite. Pentru aceste motive sancțiunea care i-a fost aplicată apare ca fiind proporțională, astfel încât instanța va respinge cererea de înlocuire cu avertisment.
Pentru aceste motive instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. "N." S.R.L., cu sediul în Cluj-N., P-ța 1 Mai nr. 1-2, jud. Cluj, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE ȘI INFORMATICĂ cu sediul în București, .. 401A, sector 6, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._ din 02.12.2013, încheiat de intimat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 2 mai 2014.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./23 mai 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 5007/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
