Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 17/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 10310/211/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185

Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_

Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033

Secția Civilă

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședința publică din data de 17.11.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. I.

Grefier C. M.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. H. & J. DESIGN S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10 noiembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 17 noiembrie 2014.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.05.2014 sub nr._, petenta . SRL, cu sediul în Cluj N., Calea Dorobanților nr. 112, ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, având sediul ales în Cluj N., ., ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ CLUJ, cu sediul în Cluj N., .. 2, jud. Cluj, cod fiscal_, sǎ dispunǎ anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 30.04.2014, exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de_ lei și de la obligația de a întocmi contracte de muncǎ începând cu o altǎ datǎ, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii principale cu avertismentul, respectiv obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecatǎ ocazionate de soluționarea cauzei.

În motivarea plângerii sale, petenta a reliefat, mai întâi, cǎ a fost reținutǎ în sarcina sa sǎvârșirea contravenției prevǎzute de art. 260 lit. e) din Legea nr. 53/2003 întrucât numiții A. Roberth și Ș. F. ar fi fost primiți la muncǎ fǎrǎ încheierea unui contract individual de muncǎ, însǎ a precizat cǎ, în realitate, fapta imputatǎ nu existǎ, aceasta fǎcând deja obiectul sancțiunii aplicate cu ocazia controlului din 14.03.2014, așa încât sunt incidente prevederile art. 5 alin. (7) din O. G. nr. 2/2001. În al doilea rând, s-a învederat cǎ intimatul a pus sub semnul îndoielii convențiile civile perfectate cu cele douǎ persoane menționate, or recalificarea acestora în contracte individuale de muncǎ reprezintǎ atributul exlusiv al instanței, sancțiunea aplicatǎ fiind neîntemeiatǎ. Pe de altǎ parte, s-a evidențiat cǎ data comiterii faptei a fost menționatǎ ca fiind 14.03.2014, iar nu ziua celui de-al doilea control, acest aspect reflectând împrejurarea cǎ s-a aplicat o sancțiune pentru fapte anterioare primului control, în realitate, la momentul celui de-al doilea control, A. Roberth și Ș. F. nemaifiind chestionați, iar acesta din urmǎ nici nu mai lucra pentru societate. În ce privește sancțiunea stabilitǎ, s-a considerat cǎ, fațǎ de prevederile art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, în cauzǎ se poate dispune înlocuirea amenzii cu avertismentul, ținând cont de împrejurerea cǎ fapta nu a produs urmǎri grave, iar atingerea adusǎ valorilor sociale ocrotite a fost minimǎ.

În drept, s-au invocat dispozițiile O. G. nr. 2/2001, ale art. 260 din Codul muncii, ale art. 7 din Codul fiscal și ale art. 451 din C. proc. civ.

În susținerea demersului său procesual, petenta anexat, în copie, un set de înscrisuri ( f. 9 - 22 ) și a solicitat administrarea probei testimoniale constând în ascultarea martorilor A. Roberth și Ș. F..

Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 7 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.

Intimatul a depus la 12.06.2014 întâmpinare ( f. 26 - 28 ), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca fiind neîntemeiată și menținerea procesului verbal contestat.

În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a relevat că, fiind efectuat un control la societatea petentă, la data de 14.03.2014, s-a procedat la luarea unor declarații de la persoanele aflate în activitate, respectiv A. Roberth și Ș. F., petenta fiind prezentǎ în ziua de 30.04.2014 la sediul intimatului, în vederea continuǎrii și finalizǎrii controlului, așadar nu au fost în discuție douǎ verificǎri diferite. În acest sens, s-a reliefat cǎ inspectorii de muncǎ, dupǎ ridicarea declarațiilor din teren, continuǎ acțiunea de control, prin examinarea documentelor societǎții în discuție, or aceasta este situația și în cauza de fațǎ, de vreme ce petenta a fost convocatǎ la sediul I. T. M. Cluj dupǎ completarea fișelor de identificare de cǎtre A. Roberth și Ș. F., însǎ nu s-a prezentat la data indicatǎ, ci numai mult ulterior. În fine, s-a concluzionat cǎ persoanele identificate nu aveau forme legale de angajare la 14.03.2014, așa încât s-a apreciat cǎ procesul verbal încheiat este temeinic și legal.

În drept, s-au invocat prevederile art. 205 din C. proc. civ.

În probațiune, intimatul a anexat un set de înscrisuri ( f. 29 - 37 ).

Deși petentei i-a fost comunicată întâmpinarea formulată ( f. 39 - 41 ), totuși aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare.

În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba constând în ascultarea martorilor A. Roberth și Ș. F., declarațiile date fiind consemnate în scris și atașate dosarului cauzei, dupǎ semnare ( f. 57 - 59 ).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal . nr._, încheiat la data de 30.04.2014 de către intimat ( f. 13 - 14 ), petenta fost sancționată contravențional, aplicându-se o amendă în cuantum de_ lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 16 alin. (1) raportat la art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, reținându-se că angajatorul . SRL a primit la muncǎ pe A. Roberth, CNP_, începând cu data de 13.03.2014 și pe Ș. F., CNP_, începând cu data de 20.02.2014, fǎrǎ a întocmi în fomǎ scrisǎ, în limba românǎ, contract individual de muncǎ, conform prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicatǎ, acest fapt rezultând din declarația pe proprie rǎspundere datǎ de numitul A. Roberth în data de 14.03.2014 la locul de muncǎ organizat de . SRL, situat în Cluj N., .. 30, jud. Cluj, care a consemnat cǎ desfǎșoarǎ activitate pentru . ( denumirea exactǎ a societǎții este . SRL ) din data de 13.03.2014 și nu a semnat un contract individual de muncǎ pânǎ la data de 14.03.2014, orele 12, precum și din declarația pe proprie rǎspundere datǎ de numitul Ș. F., în data de 14.03.2014, la locul de muncǎ organizat al . SRL situat în Cluj N., .. 30, jud. Cluj, care a consemnat cǎ desfǎșoarǎ activitate pentru . ( denumirea exactǎ a societǎții este . SRL ) din data de 20.02.2014 și nu a semnat un contract individual de muncǎ pânǎ la data de 14.03.2014, orele 12. Fapta a fost comisǎ în data de 14.03.2014, orele 12.00, la locul de muncǎ organizat al . SRL situat în Cluj N., .. 30, jud. Cluj și constatatǎ la 30.04.2014, orele 10.00, la sediul I. T. M. Cluj din Cluj N., .. 2.

Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.

În ce privește temeinicia actului de sancționare, instanța observǎ, cu titlu preliminar, cǎ în baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului, iar potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) din același act normativ, Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: ... e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

În acest context, instanța reține că, față de proba cu înscrisuri administrată în cauză și având în vedere proba testimonialǎ constând în ascultarea martorilor A. Roberth și Ș. F. ( f. 57 - 59 ), nu există motive rezonabile care să susțină ipoteza că situația de fapt, astfel cum a fost consemnată în actul de constatare și sancționare contravențională, ar fi diferită de cea reală, fiind așadar întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentei, iar argumentele invocate de către aceasta din urmă în cuprinsul plângerii nu sunt natură a înlătura antrenarea răspunderii sale, așa cum se va arăta în continuare.

Din această perspectivă, instanța reține că, din textul art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 rezultă că, pentru a putea fi reținută fapta pe care această normă o incriminează, se impune, pe de o parte, ca persoana fizică sau juridică sancționată să fi primit la muncă un număr de până la cinci persoane și, pe de altă parte, să nu se fi încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă, potrivit art. 16 alin. (1) din același act normativ. În acest context, instanța observă, așadar, că primirea la muncă a unei persoane, în sensul textului redat mai sus, semnifică împrejurarea că între aceasta din urmă și contravenient a intervenit un raport juridic de muncă, care nu s-a concretizat însă prin dresarea unui contract individual de muncă, deși cele două elemente esențiale ale relației în discuție, în sensul art. 10 din Legea nr. 53/2003, sunt întrunite, anume prestarea muncii în favoarea și sub autoritatea angajatorului, respectiv acordarea unei remunerații, de către acesta din urmă, pentru munca prestată, ceea ce presupune, pe de o parte, că persoana primită la muncă este aptă a desfășura activitate, aspect ce decurge din interpretarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 și, pe de altă parte, că s-a convenit, cel puțin în linii generale, atât timpul de muncă, potrivit art. 111 din același act normativ menționat, cât și remunerația ce urma a fi acordată, acesta fiind un drept esențial al angajatului, conform art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003, chiar dacă elementele indicate nu au fost consemnate în scris, prin încheierea unui contract individual de muncă. În ce privește cauza de față, instanța reține, raportat la fișa de identificare completată de către A. Roberth, una dintre cele douǎ persoane care a fost surprinsă în activitate cu prilejul controlului efectuat de către intimat la 14.03.2014 ( f. 30 ), că aceasta cuprinde mențiunile inserate de către persoana în discuție, relative la acțiunea desfășurată, aceea de muncitor, la data de la care activitatea se presta, anume din 13.03.2014, la timpul de muncă ce a fost stabilit și la repartizarea sa, respectiv 8 ore pe zi, iar în secțiunea consacrată drepturilor salariale, s-a făcut precizarea în sensul că retribuția convenită era de 800 lei ( f. 30 ), or în asemenea circumstanțe, trebuie apreciat că, în mod neîndoielnic, a existat o primire la muncă a persoanei care a completat fișa de identificare, semnificând că între aceasta din urmă și petentă a intervenit un raport de muncă, în afara oricărui cadru impus de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003. Mai mult decât atât, instanța constatǎ cǎ aceste elemente au fost confirmate de cǎtre A. Roberth, cu prilejul ascultǎrii sale în fața instanței ( f. 57 - 58 ), acesta din urmǎ precizând cǎ, la data efectuǎrii controlului de cǎtre intimat, desfǎșura activitate pentru societatea petentǎ, constând în ajutorul pe care îl dǎdea instalatorului și în colectarea unor deșeuri rǎmase, având încheiatǎ o convenție civilǎ, doar dupǎ un anumit timp fiind perfectat și un contract individual de muncǎ. Pe de altǎ parte, instanța reține cǎ situația este similarǎ și în cazul celeilalte persoane identificate de cǎtre agentul constatator cu prilejul controlului, anume Ș. F., ce a completat, la rândul sǎu, fișa furnizatǎ de cǎtre inspectorul de muncǎ ( f. 29 ), în care s-a consemnat cǎ desfǎșura activitate, în calitate de muncitor, pentru societatea petentǎ, de la data de 20.02.2014, norma fiind de 8 ore, iar drepturile salariale stabilite de 800 lei ( f. 29 ). Nu mai puțin, trebuie relevat cǎ, fiind ascultat, întocmai ca și A. Roberth ( f. 57 ), martorul Ș. F. a confirmat cǎ a semnat fișa de identificare ( f. 59 ), iar raportat la munca prestată, a precizat cǎ ajuta instalatorul, fiind angajat fǎrǎ calificare și cǎ nu semnase un contract individual de muncǎ, ci doar o convenție civilǎ ( f. 59 ), timpul de muncǎ stabilit fiind de 8 ore, iar salariul de 800 lei ( f. 59 ).

În acest context, instanța observă că împrejurarea prestării activității în baza celor douǎ convenții civile ce au fost anexate de cǎtre petentǎ plângerii ( f. 16 și 18 ) nu este în măsură a determina înlăturarea răspunderii sale contravenționale, de vreme ce, la momentul la care s-a realizat verificarea de către intimat, nu fuseseră încheiate contracte individuale de muncă. Astfel, este de reținut că, așa cum reiese din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă ..., iar în baza art. 10 din același act normativ, Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Pe de altă parte, nu poate fi omis că, astfel cum se poate observa din reglementarea art. 82 alin. (1) și 83 din Legea nr. 53/2003, legiuitorul a recunoscut atât posibilitatea încheierii unui contract individual de muncă pe durată determinată, în cazurile și condițiile stabilite în mod expres, cât și prerogativa angajatorului de a perfecta un contract individual de muncă cu timp parțial, potrivit art. 103 și 104 alin. (1) și (2) din același act normativ. În asemenea circumstanțe, instanța apreciază, așadar, că relatarea martorului Ș. F., în sensul cǎ nu lucra în fiecare zi, ci doar când era nevoie ( f. 59 ), nu poate fi în măsură a circumscrie o altă concluzie decât cea anterior arătată, câtă vreme petenta avea posibilitatea și obligația de a încheia un contract individual de muncă, chiar și cu timp parțial. Totodatǎ, nu prezintǎ importanțǎ nici elementul cǎ, așa cum au arǎtat martorii A. Roberth și Ș. F. ( f. 57 și 59 ), aceștia s-ar fi aflat în probǎ de lucru, câtǎ vreme, în raport de prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, perioada de probǎ poate fi stabilitǎ la încheierea contractului individual de muncǎ, ceea ce presupune cǎ o atare convenție a fost deja încheiatǎ, or nu aceasta este situația în cauza de fațǎ, în condițiile în care la data controlului era perfectat numai un contract civil.

În același cadru, instanța constată că împrejurarea perfectării unei convenții civile în raport de cele douǎ persoane identificate cu ocazia controlului nu poate fi de natură a suplini lipsa contractului individual de muncă, astfel că fapta imputată întrunește condițiile de tipicitate ale contravenției incriminate de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003. În acest sens, instanța observă că, din interpretarea art. 10 din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 16 alin. (1) teza a II a din același act normativ, reiese în mod indubitabil aspectul că, în orice situație în care se prestează muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, în schimbul unei remunerații, este imperios necesară încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă, ca o garanție a respectării drepturilor salariatului, astfel cum sunt consacrate de art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 și îndeplinirii, de către angajator, a îndatoririlor sale, potrivit art. 40 alin. (2) din același act normativ. Așadar, în ipoteza în care se derulează un raport juridic de muncă, fiind întrunite elementele sale esențiale, cum s-a întâmplat și în cauza de față, nu există posibilitatea perfectării unei convenții civile pentru a suplini neîndeplinirea obligației angajatorului de a încheia contractul individual de muncă în formă scrisă, legiuitorul instituind, ca unică modalitate în care se poate presta munca în cadrul relației specifice angajator - salariat, perfectarea unui contract de muncă, care să stabilească ansamblul drepturilor și obligațiilor concrete ale părților, decurgând din prestarea activității în favoarea și sub autoritatea angajatorului. Astfel, instanța constată că nu s-ar putea invoca aplicarea dispozițiilor art. 1766 alin. (1) din C. Civ. sau ale art. 1851 alin. (1) din C. Civ. pentru a justifica neîndeplinirea, de către angajator, a obligației de a încheia un contract individual de muncă cu salariatul său, față de prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, câtă vreme perfectarea unui convenții de furnizare de servicii sau a unui contract de antrepriză de servicii nu pot avea semnificația recrutării în mod legal a forței de muncă, raportul juridic ce intervine între angajator și salariat prezentând un caracter specific, ceea ce a determinat reglementarea sa în mod distinct, potrivit Legii nr. 53/2003, fără ca dispozițiile de drept comun în materia prestării unor servicii să își poată găsi aici aplicare. În acest cadru, instanța constată că, în măsura în care s-ar accepta posibilitatea derulării unor relații de muncă în baza unor simple convenții civile, s-ar ajunge la situația în care s-ar aduce o atingere nepermisă drepturilor persoanelor care prestează activitate în asemenea condiții, fiind evident că, în ipoteza dată, nu s-ar mai putea discuta despre recunoașterea și efectivitatea drepturilor garantate salariatului, potrivit art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 și, totodată, s-ar eluda întreaga construcție legislativă consacrată raporturilor juridice de muncă, ceea ce nu se poate accepta, dată fiind importanța relațiilor sociale reglementate și intenția clară a legiuitorului de a asigura un climat bine determinat în care raporturile de muncă urmează să se desfășoare.

În consecință, instanța conchide că în mod corect a fost reținută în sarcina petentei fapta prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, aceasta din urmă având, neîndoielnic, obligația încheierii unui contract individual de muncă în formă scrisă în raport de persoanele primite în activitate, asemenea convenții neexistând la data verificării din 14.03.2014 ( f. 32 - 34 ). Din aceastǎ perspectivǎ, trebuie reținut, în mod contrar celor susținute de petentǎ în cuprinsul plângerii, cǎ nu se poate susține, în mod justificat, cǎ intimatul ar fi desfǎșurat douǎ controale distincte, în urma cǎrora ar fi aplicat mai multe sancțiuni pentru aceeași faptǎ, încǎlcând dispozițiile art. 5 alin. (7) din O. G. nr. 2/2001, de vreme ce a fost dresat un unic procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, la data de 30.04.2014 ( f. 13 - 14 ), în urma verificǎrii ce a avut loc în ziua de 14.03.2014, la locul de muncǎ organizat de petentǎ în Cluj N., .. 30, jud. Cluj, respectiv la data de 30.04.2014, când au fost examinate documentele puse la dispoziție de cǎtre petentǎ, așa cum reiese din procesul verbal de control . nr._, încheiat la 30.04.2014 ( f. 9 ) și din cuprinsul anexei de constatare și mǎsuri ( f. 10 - 12 ). Astfel, trebuie observat cǎ nicio sancțiune contravenționalǎ principalǎ nu a fost aplicatǎ de cǎtre intimat cu prilejul verificǎrii din 14.03.2014, cum în mod eronat s-a afirmat de cǎtre petentǎ, chiar aceasta din urmǎ fǎcând precizarea cǎ, la acea datǎ, a fost atenționatǎ cu privire la convențiile civile perfectate ( f. 5 ), or aceasta nu reprezintǎ o aplicare a unei sancțiuni contravenționale în considerarea faptei sǎvârșite. Mai mult decât atât, instanța constatǎ cǎ petenta a primit o înștiințare, în sensul de a se prezenta la sediul intimatului în vederea punerii la dispoziție a unor documente ( f. 31 ), or aceastǎ prezentare a avut loc în ziua de 30.04.2014, așa cum reiese din anexa la procesul verbal de control, ce poartǎ ștampila petentei și semnǎtura reprezentantului ei ( f. 10 ), la aceeași datǎ fiind întocmit și procesul verbal de constatare și sancționare contravenționalǎ ( f. 13 - 14 ). Nu mai puțin, este certă împrejurarea că, așa cum reiese din actul contestat ( f. 13 ), fapta reproșată a fost săvârșită la data efectuării verificării la locul de muncă organizat de petentă, anume la 14.03.2014, când martorii A. Roberth și Ș. F. au fost surprinși în activitate, neavând vreo relevanță aspectul că procesul verbal a fost întocmit ulterior, cu prilejul examinării înscrisurilor solicitate ( f. 13 ).

Concluzionând, fațǎ de elementele anterior evidențiate, instanța conchide cǎ fapta reținută în sarcina petentei existǎ și îi este imputabilǎ, ansamblul criticilor sale fiind neîntemeiate.

Referitor la modalitatea concretă de individualizare a amenzii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observǎ că amenda aplicată de către agentul constatator a fost stabilită prin referire la minimul special prevăzut de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, pentru fiecare dintre cele două persoane aflate în activitate, din această perspectivă neputându-se critica modalitatea în care s-a realizat individualizarea sancțiunii contravenționale. Pe de altă parte, nu poate fi omis că fapta imputată prezintă, în sine, un grad deosebit de ridicat de pericol social, date fiind consecințele negative produse ca urmare a prestării muncii în alte condiții decât cele prevăzute de lege, atât privitor la persoana în cauză, cât și raportat la necesitatea protejării interesului general. Totodată, este de relevat că petenta a primit la muncǎ un numǎr de douǎ persoane, fǎrǎ încheierea unui contract individual de muncǎ, așa încât instanța conchide că nu s-ar putea aprecia, raportat la fapta concretă comisă, că ar fi justificată înlocuirea amenzii cu avertismentul, fiind realizată o corectă și adecvată individualizare a sancțiunii de către agentul constatator.

Conform art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar potrivit art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include, printre altele, taxa judiciară de timbru și onorariul avocatului. Totuși, față de împrejurarea că plângerea formulată va fi respinsă ca neîntemeiată, trebuie apreciat că petenta nu poate obține plata cheltuielilor de judecată solicitate, constând în taxa judiciară de timbru ( f. 7 ) și onorariul avocatului ( f. 60 ).

În consecințǎ, luând în considerare ansamblul aspectelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată urmeazǎ a fi respinsă ca neîntemeiată, procesul verbal contestat fiind temeinic și legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de către petenta . SRL, cu sediul în Cluj N., Calea Dorobanților nr. 112, ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, având sediul ales în Cluj N., ., ., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 30.04.2014 de către intimatul I. T. DE MUNCĂ CLUJ, cu sediul în Cluj N., .. 2, jud. Cluj, cod fiscal_.

Menține în întregime procesul verbal contestat.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.11.2014.

JUDECĂTOR, GREFIER,

M. I. C. M.

Red. / Tehn. CM/MI

17.11.2014 - 4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA