Plângere contravenţională. Sentința nr. 5459/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5459/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 26695/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5459/2014
Ședința publică din data de 27 mai 2014
Instanța constituită din:
P.: M. C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul G. R. M. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.10.2013 de intimata G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 05.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru azi, 27.05.2014, în aceeași compunere hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 13.11.2013, petentul G. R. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N. anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.10.2013, cu consecința anulării sancțiunii aplicate.
În motivare, a învederat, că la data de 20.10.2013 a participat la o manifestație de protest în Cluj-N. împotriva proiectului minier propus la R. Montana. La manifestare au participat aproximativ 3000 de persoane și a avut eminamente un caracter pașnic și civilizat, lipsit de orice incidente sau manifestări contrare ordinii publice. Asemenea manifestări au avut loc în Cluj-N., precum și în alte aproximativ 150 de orașe din țară și din străinătate în fiecare duminică începând cu data de 01.09.2013. Petentul a menționat că la 20.10.2013, în Piața Unirii, în timpul manifestației, s-a adresat publicului, la fel ca și în alte ocazii, alături de alte persoane care au luat cuvântul în mod liber, accesul la microfon făcându-se în funcție de dorința fiecăruia și apoi s-a alăturat marșului până la sfârșitul acestuia, fie discutând cu alte persoane aflate în marș, fie scandând lozincile pe care la scanda toată lumea.
Petentul a susținut că procesul-verbal întocmit pe numele său este nelegal întrucât fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale contravențiilor prev. de art. 26 lit. a și c din Legea nr. 60/1991. A menționat că din conținutul textului de lege rezultă în afara oricărui dubiu necesitatea întrunirii unei condiții esențiale pentru ca fapta să poată fi considerată contravenție, respectiv persoana sancționată să fi fost organizatorul adunării publice în discuție. S-a arătat că adresarea manifestanților de la microfon nu este un indiciu ca persoana este și organizatorul manifestării, folosirea portavocii în timpul unei adunări publice nefiind nicidecum prerogativa organizatorului. Declarațiile sale la microfon reprezentau opinii personale despre proiectul minier și R. Montana, orice cetățean putând la rândul său să se exprime în mod similar la microfon. Consideră petentul că organizarea unei manifestații publice presupune o . fapte îndeplinite și asumate de o persoană înaintea manifestației propriu-zise printre care se numără stabilirea datei, orei și locului/traseului manifestației precum și realizarea și distribuirea de anunțuri în vederea informării publicului. Petentul a arătat că nu este responsabil de niciuna dintre aceste fapte, detaliile manifestării fiindu-i cunoscute de pe rețelele de socializare.
Totodată, petentul a arătat că descrierea faptei nu a fost făcută în conformitate cu disp. art. 16 din OG 2/2001, cu indicarea tuturor împrejurărilor de natură să contribuie la stabilirea gravității acesteia, iar o prezentare generală și lipsită de conținut a faptei echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea procesului-verbal conform art. 17 din OG 2/2001. În procesul-verbal atacat organul constatator nu a descris decât extrem de vag fapta reținută în sarcina sa, fără a se descrie în ce au constat efectiv faptele sale de organizare a manifestării și coordonare a coloanei de manifestanți.
Petentul a mai susținut că procesul-verbal atacat nu menționează nici un martor asistent, ceea ce prin raportare la prev. art. 19 alin. 1 și 3 din OG 2/2001 atrage nulitatea absolută a procesului-verbal.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, petentul a arătat că nu se poate vorbi despre un pericol social al faptei întrucât fapta sa a fost pe deplin democratică, pașnică și civilizată, comportamentul său rămânând în afara oricărui îndemn la violență, dezordine sau orice conduită antisocială, sancțiunea aplicată nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
În drept, petentul a invocat prev. OG 2/2001, Legea nr. 60/1991 republicată.
În dovedire, petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.10.2013 (fila 9), copie carte de identitate (f. 10), anunț de pe pagina facebook (f. 11).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată cu suma de 20 lei taxa judiciară de timbru conform art. 19 din OG 2/2001 (f. 8).
La data de 19.12.2013, prin Serviciul Registratură, intimata G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N. a depus întâmpinare - fila 15-17, prin care a invocat, nulitatea cererii de chemare în judecată, ca efect al netimbrării acesteia, iar pe fond, a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 202 din C. proc. civ., ale Legii nr. 60/1991, respectiv ale O. G. nr. 2/2001.
În probațiune, intimatul a anexat, raportul agentului constatator ( f. 18, 19), planșa fotografică ( f. 20 - 25 ).
În cauză, instanța a administrat și a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorii M. M. (fila 65) și D. D. - L. (f. 66).
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
La data de 22.10.2013 a fost întocmit de către agentul constatator din cadrul intimatei G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N. procesul verbal de contravenție . nr._ (fila 9), prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravențiilor prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a și art. 26 alin. 1 lit. c din Legea nr. 60/1991 și sancționate de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 60/1991, constând în aceea că, în data de 20.10.2013 între orele 17:00 – 21:00 a organizat o adunare publică nedeclarată în piața Unirii din Cluj-N. și a coordonat coloanele de manifestanți pe . – Piața M. Viteazul, clădirea Prefecturii, stânjenind circulația mijloacelor de transport în comun și autovehiculelor pe tot traseul de deplasare, inclusiv în intersecția . cu bulevardul 21 Decembrie 1989, unde au staționat aproximativ o oră și 30 de minute; pentru aceste motive, petentului i s-a aplicat avertisment și amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petent, fiind întocmit în lipsa sa.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției JO nr._ încheiat la data de 22.10.2013, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
O.G. nr.2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, condițiile în care poate fi contestat procesul verbal de constatare a contravențiilor, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora. Astfel, în art. 16 alin.1 din O.G.2/2001, sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul verbal de constatare a contravențiilor, respectiv data și locul unde este încheiat, numele prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. De asemenea, în alin.1 indice 1, 5 și 6, ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoana fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică. În cadrul alin. 7 al articolului 16 din O.G.2/2001 s-a prevăzut că în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Dintre aceste mențiuni, doar cele cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție. Prin urmare, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, inclusiv cele referitoare la consemnarea obiecțiunilor contravenientului, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestuia act.
Verificând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit pe numele petentului, prin prisma dispozițiilor menționate mai sus, instanța constată următoarele: în cuprinsul acestuia sunt prevăzute expres numele, prenumele și calitatea agentului constatator (plt. Adj. R. Ilarion), numele și prenumele contravenientului (G. R. M.), fapta contravențională săvârșită (,,a organizat o adunare publică nedeclarată în piața Unirii din Cluj-N. și a coordonat coloanele de manifestanți pe . – Piața M. Viteazul, clădirea Prefecturii, stânjenind circulația mijloacelor de transport în comun și autovehiculelor pe tot traseul de deplasare, inclusiv în intersecția . cu bulevardul 21 Decembrie 1989, unde au staționat aproximativ o oră și 30 de minute”), precum și încadrarea în drept (art. 26 alin. 1 lit. a și art. 26 alin. 1 lit. c din Legea nr. 60/1991 și sancționate de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 60/1991), locul și data săvârșirii faptei (Piața Unirii, . – Piața M. Viteazul, clădirea Prefecturii, 20.10.2013 între orele 17:00 – 21:00) și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor, instanța reține că, potrivit art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Textul instituie un caz de nulitate virtuală a procesului-verbal, condiționată de existența unei vătămări. Or, petentul nu a arătat în ce mod lipsa unui martor este de natură să îi cauzeze o vătămare. Astfel, raportat la faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsă, un eventual martor nu ar fi fost oricum de față la săvârșirea contravenției și, prin urmare, nu ar fi putut servi la demonstrarea nevinovăției petentului. Mai mult, din chiar prevederile legale arătate mai sus reiese că rolul martorului nu este nicidecum cel de a confirma vinovăția contravenientului în săvârșirea faptei, ci acela de a confirma faptul că acesta nu este de față, refuză sau nu poate să semneze. Or, câtă vreme petentul nu a contestat faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, declarația unui eventual martor apare ca inutilă.
Referitor la critica petentul constând în aceea că fapta nu a fost descrisă în conformitate cu prev. art. 16 din OG 2/2001, cu indicarea tuturor împrejurărilor de natură să contribuie la stabilirea gravității acesteia, instanța arată că este neîntemeiată. Astfel, din conținutul art. 17 din OG 2/2001 reiese că numai lipsa completă a descrierii faptei atrage nulitatea absolută a procesului-verbal. Însă în cauză, instanța apreciază că descrierea faptei a fost făcută în mod corespunzător de către agentul constatator, acesta consemnând în procesul-verbal că petentul a organizat o adunare publică nedeclarată în piața Unirii din Cluj-N. și a coordonat coloanele de manifestanți pe . – Piața M. Viteazul, clădirea Prefecturii, stânjenind circulația mijloacelor de transport în comun și autovehiculelor pe tot traseul de deplasare, inclusiv în intersecția . cu bulevardul 21 Decembrie 1989, unde au staționat aproximativ o oră și 30 de minute. După cum se observă agentul constatator a descris fapta în concret, fiind reținute informațiile esențiale cu privire la faptă, fiind folosiți termeni concreți.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Potrivit art. 26 alin. (1) lit. a și c) din Legea nr. 60/1991, Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infracțiuni: a) organizarea și desfășurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise (...) c) neluarea de către organizatori a măsurilor de întrerupere a adunării publice, când constată că au intervenit fapte de natura celor prevăzute în art. 2, sancționată cu amendă de la 1000 lei la_ lei, așa cum reiese din cuprinsul alin. (2) din cadrul aceluiași articol. Pe de altă parte, este de relevat că, în baza art. 2 din Legea nr. 60/1991, Adunările publice trebuie să se desfășoare în mod pașnic și civilizat, cu protecția participanților și a mediului ambiant, fără să stânjenească folosirea normală a drumurilor publice, a transportului în comun, cu excepția celor autorizate, funcționarea instituțiilor publice sau private, a celor de învățământ, cultură și sănătate, a unităților economice ori să degenereze în acțiuni turbulente de natură a pune în primejdie ordinea și liniștea publică, siguranța persoanelor, integritatea corporală, viața sau bunurile acestora ori ale domeniului public, și nu pot fi continuate după ora 23,00 ... . Așadar, având în vedere dispozițiile legale anterior redate, rezultă că pentru a putea fi reținută contravenția prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 60/1991 se impune, în mod necesar, să fie întrunite condițiile de tipicitate ale faptei, respectiv să existe o omisiune a adoptării măsurilor de întrerupere a unei adunări publice, această inacțiune să poată fi atribuită unui organizator și, în fine, omisiunea să se fi manifestat în contextul în care, ca o consecință a desfășurării adunării publice, a intervenit oricare dintre împrejurările la care legiuitorul se referă în art. 2 din același act normativ, adică trebuie să se fi constatat producerea uneia dintre urmările specifice expres menționate, ca un efect determinat de modalitatea în care s-a derulat adunarea publică.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, ținând seama de mijloacele de probă administrate, instanța apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei reținute în sarcina petentului, existând circumstanțe concrete în baza cărora să se poată concluziona că, în ansamblul său, conduita pe care acesta a manifestat-o cu prilejul protestului nedeclarat și neînregistrat din data de 20.10.2013, denotă asumarea calității de organizator sau de persoană responsabilă de conducerea adunării publice, obligată a lua măsurile necesare pentru întreruperea manifestației derulate, în momentul în care s-a ajuns la stânjenirea circulației pe artera din fața Instituției Prefectului Județului Cluj.
Astfel, mai întâi, instanța constată că, ulterior momentului în care persoanele participante la protestul din 20.10.2013 au parcurs traseul . – piața M. Viteazul, s-au oprit în dreptul Instituției Prefectului, unde s-a blocat traficul rutier, or o asemenea consecință a protestului desfășurat se înscrie printre urmările specifice avute în vedere de legiuitor în contextul reglementării art. 2 din Legea nr. 60/1991, redat mai sus.
În al doilea rând, în ce privește subiectul activ al contravenției reținute în sarcina petentului, este de observat că, așa cum reiese din art. 26 alin. (3) din Legea nr. 60/1991, Pentru contravențiile de la lit. a) - c) se sancționează, după caz, organizatorii sau persoanele fizice responsabile pentru conducerea adunărilor publice, așadar legiuitorul particularizează, într-un alineat distinct de cel consacrat normei care incriminează fapta, sfera persoanelor care pot fi considerate răspunzătoare pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) - c). Din această perspectivă, este de reținut că dispozițiile anterior redate trebuie coroborate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 60/1991, potrivit cărora Pentru organizarea adunărilor publice solicitanții se vor adresa, în scris, primarului unității administrativ - teritoriale pe a cărei rază urmează să se desfășoare adunarea, precum și cu cele ale art. 7 din același act normativ, ce stabilesc că Organizatorii adunărilor publice vor depune declarația scrisă la primăriile municipale, orășenești sau comunale pe al căror teritoriu acestea urmează să se desfășoare, cu cel puțin 3 zile înainte de data desfășurării acestora, în care trebuie să menționeze denumirea sub care este cunoscut grupul organizator, scopul, locul, data, ora începerii și durata acțiunii, traseele de afluire și defluire, numărul aproximativ al participanților, persoanele împuternicite să asigure și să răspundă de măsurile de organizare, serviciile pe care le solicită din partea consiliului local, a poliției locale și jandarmeriei, potrivit modelului prezentat în anexă. Așadar, din interpretarea textelor redate mai sus, reiese că noțiunea de organizator al adunării publice nu poate fi nicidecum limitată la grupul sau persoanele care solicită, în condițiile legii, autorizarea desfășurării sale, acest raționament neputându-și găsi aplicare în ipoteza în care adunarea nu a fost declarată și nici înregistrată sau nu poate fi derulată, fiind interzisă, caz în care, în mod concret, este necesar a se examina dacă, în raport de unele acțiuni ale persoanei, se poate aprecia că a existat un comportament specific unui organizator. De altfel, instanța constată că aceasta este și rațiunea pentru care legiuitorul s-a referit, în contextul reglementării art. 26 alin. (3) din Legea nr. 60/1991, la persoanele fizice responsabile pentru conducerea adunărilor publice, atâta timp cât, deși din textul art. 12 lit. c) din același act normativ rezultă că există obligația desemnării acestor persoane și în situația unei adunări publice autorizate, cu atât mai mult se poate discuta despre unele persoane care sunt responsabile de conducerea adunării în ipoteza în care aceasta se derulează în afara cadrului stabilit de lege. În consecință, trebuie considerat că se impune a examina dacă, în raport de conduita manifestată de către petent cu prilejul protestului din data de 20.10.2013, există anumite activități concrete desfășurate, care să creeze convingerea, dincolo de orice dubiu, că acesta se încadra printre organizatorii de fapt sau persoanele responsabile de conducerea adunării publice.
Din această perspectivă, instanța reține, cu titlu preliminar, că în contextul în care protestul la care petentul s-a implicat nu era unul declarat, înregistrat și autorizat, nu s-ar putea considera că, în lipsa unui aport anterior manifestației, ținând seama de conduita efectivă a acestuia din timpul protestului, ar fi exclusă calitatea sa de organizator sau responsabil pentru conducerea adunării, derularea unor acțiuni înainte de data manifestației fiind mai puțin probabilă în contextul în care aceasta se desfășura în afara oricărui cadru legal. Prin urmare, instanța apreciază că, în sine, simplul aspect că nu ar fi existat, după cum susține petentul, fapte și acte îndeplinite anterior protestului din 22.10.2013, precum stabilirea datei, orei, locului și traseului, realizarea și distribuirea de anunțuri în vederea informării publicului sau adunarea de participanți, nu poate determina o concluzie în sensul că petentul nu și-ar fi asumat, chiar pe timpul desfășurării adunării, calitatea de organizator sau de persoană responsabilă de conducerea manifestației. Pe de altă parte, în circumstanțele în care, anterior momentului în care manifestanții au pornit în traseu prin municipiul Cluj N., petentul s-a adresat persoanelor prezente în Piața Unirii, după cum a rezultat din planșele foto anexate de către intimată la dosar (f. 25 ), coroborate cu relatarea martorilor M. M. ( f. 65) și D. D. L. (f. 66), aspect confirmat chiar și de către petent, care a precizat în plângerea contravențională formulată că a luat o singură dată cuvântul în piață (f. 1), instanța apreciază că, prin acțiunea concretă săvârșită și asumată, s-a creat atât în percepția participanților la adunarea publică, cât și a organelor de ordine, certitudinea că petentul face parte dintre organizatori și persoanele responsabile de conducerea protestului, câtă vreme s-a adresat celor prezenți chiar înainte de a se porni în marș pe arterele din municipiu, or o asemenea conduită este specifică unui coordonator al manifestației. În același context, este de reținut că, ulterior momentului în care protestul s-a declanșat efectiv, persoanele participante pornind în direcția Piața Unirii – .. H. – Piața Gării – Piața M. Viteazul – Prefectura Cluj, petentul a evidențiat o atitudine care, în opinia instanței, trebuie considerată ca aparținând unui organizator sau responsabil pentru conducerea manifestației. Astfel, nu poate fi omis că, petentul s-a aflat în mijlocul participanților pe timpul protestului, aspect care reiese din planșele fotografice aflate la dosar (fil. 21-23), or este clar că, întrucât asemenea acțiuni au existat și au fost percepute ca atare atât de persoanele prezente, cât și de reprezentanții autorității, asumarea lor din punct de vedere subiectiv nu mai poate fi negată. Mai mult decât atât, instanța relevă că, în accepțiunea sa, întreaga conduită exteriorizată de către petent pe timpul deplasării manifestanților prin municipiul Cluj N. este de natură a circumscrie, în mod indubitabil, calitatea sa de organizator, câtă vreme petentul s-a deplasat în fața coloanei de manifestanți. În acest context, instanța reține că nu prezintă importanță împrejurarea că ar fi existat și alte persoane care ar fi putut dispune de portavoce și care ar fi utilizat acest instrument la rândul lor, câtă vreme trebuie acceptat că o asemenea conduită putea fi specifică doar unui grup foarte restrâns de persoane, ținând seama de numărul mare al participanților la protest, fiind evident că nu toți aceștia și-au asumat o asemenea conduită
În fine, instanța constată că atitudinea petentului, ulterior momentului în care s-a ajuns în fața Instituției Prefectului Județului Cluj, atestă neîndoielnic elementul că acesta se număra printre coordonatorii protestului, câtă vreme petentul a negociat cu reprezentantul intimatei deblocarea căilor de comunicații, aspect recunoscut de către petent și care reiese și din planșele fotografice (f. 24). În asemenea circumstanțe, cum în locația menționată s-a atins apogeul protestului derulat la 20.10.2013, prin stânjenirea și blocarea traficului rutier în zonă, instanța opinează că, în mod cert, o atare conduită a petentului era de natură a forma convingerea, atât pentru persoanele prezente la manifestație, cât și pentru reprezentanții organelor de ordine, că acesta și-a asumat și deține calitatea de organizator și responsabil de conducerea adunării publice. Astfel, este evident că numai o persoană având poziția în discuție putea dispune de resursele necesare, atât din punct de vedere moral, cât și logistic, pentru a se adresa manifestanților, indiferent de forma concretă, odată ce s-a ajuns în fața unei instituții reprezentative și s-a produs și urmarea la care se referă art. 2 din Legea nr. 60/1991, respectiv stânjenirea folosirii normale a drumului public. În consecință, instanța conchide că întreaga conduită manifestată de petent, anterior pornirii din Piața Unirii, pe timpul deplasării prin municipiul Cluj N. și ulterior blocării circulației în dreptul Instituției Prefectului, se circumscrie atitudinii unui organizator și responsabil de conducerea adunării publice, în opinia instanței această poziție fiind asumată voluntar de către petent.
În al treilea rând, este de apreciat că, având în vedere considerațiile anterioare, nu poate fi negat că a existat o omisiune a adoptării măsurilor de întrerupere a protestului de către petent, în calitatea sa de coordonator al manifestației, odată ce a intervenit împiedicarea folosirii normale a drumului public și stânjenirea transportului în comun, inacțiune imputabilă acesteia și caracterizată, din punct de vedere subiectiv, de o intenție indirectă în sensul art. 19 pct. (1) lit. b) din C. pen. 1969, în vigoare la data comiterii contravenției, raportat la art. 47 din O. G. nr. 2/2001. Astfel, nu poate fi omis că, deși petentul a observat, neîndoielnic, că s-a produs ocuparea unei artere principale de circulație de către persoanele participante la protest, totuși a continuat să desfășoare activitățile specifice unui coordonator.
Prin urmare, luând în considerare ansamblul aspectelor evidențiate mai sus, instanța constată că sunt întrunite condițiile de tipicitate ale contravenției reținute în sarcina petentului, atât din prisma elementelor obiective, cât și subiective ale incriminării tip, neexistând dubii cu privire la împrejurarea că fapta a fost săvârșită de petent și este imputabilă acestuia din urmă.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petent și procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate petentului, respectiv avertismentul și amenda contravențională în cuantum de 1.000 lei, instanța apreciază că acestea au fost legal aplicate. Astfel amenda în cuantum de 1000 lei a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 26 alin. 2 din Legea nr. 60/1991, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, iar protestul organizat a avut ca efect stânjenirea folosirii normale a drumurilor publice din Cluj-N. și a transportului in comun, neimpunându-se astfel înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul G. R. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 22.10.2013 de către organul constatator G. DE J. MOBILĂ pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul G. R. M., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimata G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N., cu sediul în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr. 23, jud. Cluj.
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat de către intimată la data de 22.10.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac va fi introdusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red.Dact/MCF/4 ex/16.09.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 5007/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Pretenţii. Sentința nr. 6355/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
