Anulare somaţie de plată. Hotărâre din 17-07-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-07-2014 în dosarul nr. 1922/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
ORDONANȚA CIVILĂ NR. 7953/2014
Ședința Publică din 17.07.2014
INSTANȚA constituită din:
JUDECĂTOR: I. - C. V. C.
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: D. S.
S-a luat în examinare cererea privind anularea somației de plată formulată de creditorul ASOCIAȚIA DE proprietari BUCIUM 1 în contradictoriu cu debitorul N. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av.Septimiu O. în substituirea av.M. C. pentru reclamanta-creditoare și pârâtul debitor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Pârâtul arată că sunt trei cifre distincte: 1. reabilitare termică - pentru care există un litigiu pe rolul instanței întrucât nu s-au efectuat lucrările care sunt pe deviz, respectiv nu s-a refăcut tencuiala. 2.penalitățile pentru care consideră că prin lege este scutit. 3. cheltuielile de întreținere.
Reprezentantul reclamantei arată că pârâtul trebuia să depună la dosar procesul verbal prin care s-a limitat contribuția, însă solicită să se aibă în vedere că pârâtul nu s-a opus reabilitării blocului.
Reprezentantul reclamantei și pârâtul arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat.
Instanța, în temeiul art. 258 alin.1 raportat al art. 255 C. proc. civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, probe considerate pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 392 C.proc. civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată în sensul de a dispune emiterea ordonanței de plată pentru obligarea debitorului la plata sumei de 11.207 lei reprezentând debit restant și a sumei de 67,72 lei reprezentând daune interese suplimentare, să se constate că pârâtul a recunoscut debitul, respectiv sumele privind cheltuielile de întreținere, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul solicită respingerea cererii în anularea somației de plată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 31.01.2014 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus de creditorul ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BUCIUM 1 împotriva debitorului N. C., s-a solicitat anularea sentinței civile nr._/2013 și admiterea în tot a cererii introductive de instanță, respectiv emiterea ordonanței de plată pentru obligarea debitorului la plata sumei de 11.207 lei reprezentând debit restant și a sumei de 67,72 lei reprezentând daune interese suplimentare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că față de motivele reținute de către instanță prin hotărârea contestată în speță se impunea pronunțarea unei încheieri. În considerentele hotărârii instanța face vorbire despre prevederile art. 1020 al. 2 din Codul de procedură civilă, prevederi pe care s-a întemeiat soluția pronunțată, text care statuează că, în această ipoteză, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere.
Coroborând art. 1018 alin (3) C.p.c. cu art. 208 C.p.c., și întrucât pârâtul nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor legale și a prevederilor aduse la cunoștință prin citația comunicată de către prima instanță, acesta a fost decăzut din dreptul de a propune probe, cele menționate de către pârât la termenul de judecată din data de 19.11.2013 si apărările astfel formulate neputând fi luate în considerare de către instanța de judecată. Totuși, instanța nu a înțeles să facă aplicarea articolelor menționate, în hotărârea pronunțată bazându-se pe cele susținute de către debitor la termenul menționat. De asemenea, consideră că instanța de judecată ar fi trebuit să facă aplicarea art. 1018 alin (3) C.p.c. în sensul considerării nedepunerii întâmpinării de către pârât ca o recunoaștere a pretențiilor formulate de către creditoare si anume a cheltuielilor restante.
S-a mai arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât instanța de fond, cu ocazia pronunțării hotărârii contestate, a avut în vedere prevederile art. 1020 alin. (2) din Codul de procedură civilă—în raport de care se impunea respingerea cererii prin încheiere, dar a pronunțat o sentință, sentința ca act final al judecății în primă instanță existând doar în cazul admiterii cererii de emitere a unei ordonanțe de plată.
Instanța a procedat greșit respingând cererea de emitere a unei ordonanțe de plată, întrucât apărările formulate de către debitor nu vizau întreg debitul restant și prin urmare nu necesitau administrarea de probe incompatibile cu procedura ordonanței de plată. Arată că într-adevăr între creditoare și debitorul N. C. a existat un litigiu care a făcut obiectul dosarului nr._ care a fost tranșat în favoarea acestuia din urmă, însă această apărare nu este de natură a impune administrarea unor probe incompatibile cu procedura ordonanței de plată întrucât ea poate fi ușor probat prin înscris (o copie a hotărârii pronunțate în dosarul menționat). Această apărare nu vizează întreg debitul pretins de către creditoare, anume 11.207,00 RON, ci doar o parte din el, aspect reținut și de către prima instanță. Astfel, chiar dacă instanța a luat în considerare această apărare a debitorului, ea a soluționat greșit respingând integral cererea creditoarei. D. fiind că debitorul nu a contestat întreg debitul de 11.207,00 RON restant ci doar o parte din el, în speță sunt incidente prevederile art. 1021 alin. (2) Cod procedură civilă conform căruia „dacă instanța, examinând probele cauzei, constată că numai o parte dintre pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanță de plată numai pentru această parte, stabilind și termenul de plată..."
În drept, s-au invocat art. 1.023 alin. 7 C.proc.civ., art. 1.013 și urm. C.proc.civ.
La data de 12.06.2014, creditoarea și-a diminuat pretențiile inițiale cu suma care a făcut obiectul dosarului nr._ de pe rolul Judecătoriei Cluj-N., anume 598,5 lei. În consecință, în prezent debitul pentru care s-a solicitat emiterea ordonanței de plată față de pârâtul-debitor N. C. se va reduce în mod corespunzător la suma de 10.608,5 lei
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței și a contestat pretențiile creditoarei reluând și dezvoltând cele arătat în fața instanței de fond.
În probațiune, s-au depus la dosar: s.c._/2013 (f. 8-9), s.c. 6454/2012 (f. 16-17), borderou (f. 16-65), procesul verbal al adunării generale extraordinare a asociației de proprietari Bucium nr. 1 din data de 23.06.2008 (f. 33-35), procesul verbal al adunării generale a asociației de proprietari Bucium nr. 1 din data de 17.06.2009 (f. 26-28),tabelul nominal cu proprietarii care și-au exprimat votul în adunarea din data de 17.06.2009 privind suportarea cheltuielilor de reabilitare termică (f. 29-30), hotărârea adunării generale a proprietarilor din data de 17.06.2009 în baza căreia s-a aprobat cofinanțarea reabilitării termice și constituirea sumei respective în contul fondului de reparații (f. 37-38), tabel cu defalcarea costurilor de reabilitare pentru fiecare proprietar de apartament (f. 31-32), procesul verbal de terminare a lucrărilor nr._ din 06.12.2010 (f. 39), contractul de mandat nr._ din data de 07.05.2009 intervenit între creditoare și Municipiul Cluj-N. (40-42).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentinta civila nr_/2013, Judecatoria Cluj N. a respins cererea formulata de creditoarea Asociația de Proprietari Bucium 1, Cluj-N., in contradictoriu cu paratul N. C..
Instanța a reținut că reclamanta creditoare a calculat cotele de contributie aferente proprietarilor fiecărui imobil individual din asociație, astfel cum rezulta din listele de cheltuieli comune aflate la paginile 9-51 din dosar. Debitul stabilit in sarcina debitorului a fost de_ lei reprezentând cheltuieli aferente anilor 2010-2013. Debitorul a contestat creanța, afirmand ca nu a achitat sumele solicitate intrucat debitul nu este real, intrucat pe rolu instantei s-a aflat dosarul nr._ in care s-a mai judecat cu creditoarea si in care a avut castig de cauza, astfel ca apreciaza ca in debitul calculat sunt incluse si sume pe care nu le datoreaza. Pentru soluționarea apararilor formulate de debitor instanta conform art. 1020 C.p.c. a apreciat ca se impune administrarea altor probe decât cele prevăzute in cadrul procedurii ordonanței de plata, admisibile doar in cadrul unei proceduri de drept comun. Ca urmare, instanta a apreciat ca in speța nu este vorba despre o creanța certa, lichida si exigibila in accepțiunea art. 662 NCPC.
În cererea de anulare somație de plată nu s-au administrat probe din care să reiasă o stare de fapt diferită de cea reținută de către prima instanță.
În drept, în conformitate cu art. 1.020C.p.c., (1) Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere. (2) Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
ART. 1.021 C.p.c. dispune: (1) În cazul în care instanța, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum și a declarațiilor părților, constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată. (2) Dacă instanța, examinând probele cauzei, constată că numai o parte dintre pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanța de plată numai pentru această parte, stabilind și termenul de plată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obține obligarea debitorului la plata restului datoriei. (3) Termenul de plată prevăzut la alin. (1) și (2) nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile de la data comunicării ordonanței. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată, decât dacă părțile se înțeleg în acest sens. (4) În cazul creanțelor reprezentând obligații de plată a cotelor din cheltuielile comune față de asociațiile de proprietari, precum și a cheltuielilor de întreținere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafețelor locative pe care le folosesc ca locuințe, instanța, la cererea debitorului, va putea, prin excepție de la dispozițiile alin. (3), să dispună stabilirea unui termen de plată mai mare ori eșalonarea plății, ținând seama de motivele temeinice invocate de debitor în ceea ce privește posibilitățile efective de plată. (5) Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunica fiecărei părți de îndată, potrivit legii.
ART. 1.023 C.p.c. prevede:(1) Împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.021 alin. (1) și (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia. (2) Cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.020 alin. (1) și (2), precum și împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.021 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1). (3) Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. Dispozițiile art. 1.020 se aplică în mod corespunzător.(4) Cererea în anulare se soluționează de către instanța care a pronunțat ordonanța de plată, în complet format din 2 judecători. (5) Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviințată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanță.(6) Dacă instanța învestită admite, în tot sau în parte, cererea în anulare, aceasta va anula ordonanța, în tot sau, după caz, în parte, pronunțând o hotărâre definitivă. Prevederile art. 1.020 alin. (3) și ale art. 1.021 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. (7) În cazurile prevăzute la alin. (2), dacă instanța învestită admite cererea în anulare, va pronunța o hotărâre definitivă prin care va emite ordonanța de plată, dispozițiile art. 1.021 aplicându-se în mod corespunzător. (8) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este definitivă.
Art. 1018 alin (3) C.p.c. dispune că ” (3) În citație se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, făcându-se mențiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța, față de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.”, iar conform art. 208 C.p.c.: ” 1) Întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. (2) Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.”.
In temeiul art. 254 C.p.c., (1) Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse și oral, în cazurile anume prevăzute de lege. (2) Dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; 2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea; 3. partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; 4. administrarea probei nu duce la amânarea judecății; 5. există acordul expres al tuturor părților. (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiași aspect pentru care s-a încuviințat proba invocată. (4) În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviințată: a) să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviințarea probei, când se cere proba cu martori; b) să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviințat proba cu înscrisuri; c) să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviințarea acestei probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii; d) să depună dovada plății cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 331 alin. (2), dacă s-a încuviințat proba expertizei. (5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc. (6) Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
În speță, coroborând disp art. 1020 cu cele ale art. 1021 C.p.c., instanța constată că susținerile creditoarei conform cărora instanța inițial învestită trebuia sa respingă cererea printr-o încheiere și nu printr-o sentință sunt întemeiate. Totuși, aceste aspecte nu sunt motive de admitere a cererii în anularea somației de plată, întrucât nu suntem în situația unui caz de nulitate expresă iar creditoarea nu a dovedit o vătămare.
Faptul că instanța în mod greșit a intitulat hotărârea judecătoreasca ”sentință” în loc de ”încheiere” este o eroare materială (pentru îndreptarea cărei legea prevede o altă cale procedurală) și nu afectează regimul juridic al hotărârii judecătorești—prin urmare nu produce părții nici o vătămare. În nici un caz această eroare nu poate duce la concluzia că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât este evident atât din considerente cât și din dispozitiv faptul că instanța a înțeles să respingă cererea de chemare în judecată (practic instanța nu a indicat nici un motiv de admitere a cererii de chemare în judecată, poziția instanței fiind constantă în sensul respingerii cererii debitoarei).
Nu pot fi reținute susținerile creditoarei cu privire la consecințele nedepunerii întâmpinării de către debitor. Astfel, aplicarea art. 208 C.p.c. are ca și consecință doar decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții relative, întrucât un text care limitează drepturile unei părți nu poate fi interpretat decât restrictiv. Pârâtul poate însă invoca excepțiile de ordine publica și discuta în fapt și în drept temeinicia cererii reclamantului (cele menționate de către pârât la termenul de judecată din data de 19.11.2013 sunt tocmai o expresie a acestui drept, fiind evident că apărările pârâtului nu sunt excepții relative). În ceea ce privește probele, art. 208 C.p.c. nu blochează aplicarea disp. art. 254 C.p.c., astfel încât, chiar dacă debitorul nu a formulat întâmpinare, el poate propune probe în condițiile art. 254 al. 2 C.p.c. (prin urmare, cu referire la speță, instanța constată că la orice moment debitorul poate depune la dosar înscrisuri pt. că depunerea de înscrisuri la dosar nu provoacă amânarea judecării cauzei—proba fiind admisibilă în condițiile art. 254 al. 2 pct. 4 C.p.c.). În plus, în condițiile art. 254 al. 5 C.p.c., chiar dacă o probă a fost propusă tardiv, instanța poate ordona din oficiu administrarea respectivei probe. În ceea ce privește excepțiile relative, instanța constată că în cursul judecății pârâtul nu a invocat nici o excepție relativă.
În consecință, în mod corect cele menționate de către pârât la termenul de judecată din data de 19.11.2013 si apărările astfel formulate au fost luate în considerare de către instanța de judecată și vor fi avute în vedere și la pronunțarea prezentei hotărâri judecătorești.
De asemenea, văzând exprimarea legiuitorului în cuprinsul art. 1018 alin (3) C.p.c., instanța constată că instanța de judecată are posibilitatea (și în nici un caz obligația) de a face aplicarea art. 1018 alin (3) C.p.c. în sensul considerării nedepunerii întâmpinării de către pârât ca o recunoaștere a pretențiilor formulate de către creditoare—posibilitate care, în opinia noastră, există numai în condițiile în care pârâtul nu își exprimă poziția față de cererea reclamantului (în cazul în care pârâtul își recunoaște pretențiile reclamantului aplicarea art. 1018 alin (3) C.p.c. nu ar produce nici un efect, iar în situația în care pârâtul contestă pretențiile reclamantului, instanța nu ar putea să considere, în aceeași hotărâre, că pârâtul recunoaște și contestă susținerile reclamantului). În aceste condiții și întrucât pârâtul a contestat în fața instanței pretențiile reclamantului, în mod corect instanța de fond nu a făcut aplicarea art. 1018 alin (3) C.p.c.
Referitor la sumele datorate de către pârâtul-debitor, studiind listele de plată aflate la dosarul nr._/211/2013, filele nr. 6 până la nr. 51, instanța constată că listele de cheltuieli cuprind și detaliază defalcat debitele stabilite în sarcina pârâtului N. C. cu titlu de cheltuieli de întreținere (coloanele nr. l până la nr. 6), penalizările de întârziere (coloana nr. 8), precum cele datorate cu titlu de contribuție la fondului de reabilitare termică (coloana nr. 11). Însă, penalitățile de întârziere sunt calculate prin raportare la întregul debit restant din luna anterioară, prin urmare o eventuală eroare afectează suma totală de plată cu o valoare diferită de suma cu care s-a greșit (valoarea reală ar fi egală cu suma cu care s-a greșit la care se adaugă penalitățile pentru această sumă). In aceste condiții, în cazul în care ar exista asemenea erori (și în speță s-ar putea să existe, pentru ca pe listele de cheltuieli au fost incluse și sumele care au făcut obiectul ds._ ) ar fi nevoie de un raport de expertiză contabilă pentru a se stabili suma datorată—probă inadmisibilă în procedura ordonanței de plată. Totodată, datorită acestui mecanism constatarea unor erori face imposibilă pronunțarea unei hotărâri de admitere în parte a ordonanței, fiind afectată certitudinea creanței în întregul său.
Referitor la suma de 1.887,47 lei datorată (în opinia reclamantei) de către pârâtul-debitor cu titlu de cheltuieli privind reabilitarea termică a blocului de locuințe, instanța constată că a fost întocmit și afișat în mod corespunzător un înscris (tabel) care detalia defalcarea costurilor de reabilitare care urmau să fie achitate de către fiecare proprietar. La poziția nr. 12 din acest tabel este stabilită suma datorată de către pârâtul-debitor N. C., anume suma de 1937,47 lei. În urma revizuirii acestor costuri suma stabilită în sarcina pârâtului-debitor cu titlu de cheltuieli de reabilitare a fost diminuată. Astfel, suma definitivă de 1837,47 lei a fost trecută pe listele de cheltuieli ale asociației afișate la avizierul blocului de locuințe din .. Însă, debitorul a contestat atât efectuarea corespunzătoare a lucrărilor cât și suma stabilită în sarcina sa. Procesul verbal de terminare a lucrărilor nr._ din 06.12.2010 încheiat de către comisia de recepție formată din reprezentanții Municipiul Cluj-N., reprezentanții antreprenorului TRANSILVANIA CONSTRUCȚII S.A., președintele asociației de proprietari S. P. E., precum și alte persoane cu atribuții în domeniul construcțiilor civile nu este opozabil pârâtului-debitor (terț), prin urmare acesta poate să dovedească prin orice mijloc de probă cele alegate (fiind însă greu de crezut că o asemenea probă s-ar putea face cu înscrisuri). Pentru a se calcula suma care ar trebui să fie efectiv achitată de către debitor ar fi necesare lucrări de măsurare (pentru a se stabili câți metri liniari ar fi trebuit să fie plătiți de către debitor) și apoi efectuarea de calcule pentru a se determina valoarea acestor lucrări. În mod evident, aceste probe exced prezentului cadru procesual.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea în anulare formulată de creditorul ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BUCIUM 1 în contradictoriu cu debitorul N. C., ca neîntemeiată.
În temeiul principiului disponibilității care guvernează dreptul civil, instanța va judeca prezenta cerere fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea în anulare formulată de creditorul ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BUCIUM 1, cu sediul în Mun. Cluj-N., ., ., Jud. Cluj, cu sediul procesual ales la sediul Societății Civile de Avocați C., L., situat în Cluj-N., .. 2, jud. Cluj în contradictoriu cu debitorul N. C., cu domiciliul în Mun. Cluj-N., ., ., ., ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.07.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. C. M. A. D. S.
I. C.
Red. ICCV/4ex./30.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7951/2014.... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 8904/2014.... → |
|---|
