Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7037/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7037/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 5566/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 7037/2014
Ședința camerei de consiliu de la 03.07.2014
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E. K. ROMANIA SRL în contradictoriu cu pârâta C. S. D., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 26.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată (f. 125), când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 03.07.2014.
Se observă că, la data de 30.06.2014, prin serviciul registratură, s-a depus de către reclamantă un set de înscrisuri (f.127-183).
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 17.03.2014 sub nr._, reclamanta . SRL, cu sediul în București, .. 10A, Sector 2, înregistrată la O. R. C. sub nr. J40/_/2002, CUI_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta C. S. D., CNP_, cu dom. în Luna de Sus nr. 456, ., să dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 299,05 lei reprezentând debit principal, precum și a sumei de 299,05 cu titlu de penalități de întârziere, calculate de la data de 04.12.2011, respectiv a dobânzii legale aferente, începând cu ziua de 22.06.2012, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului, în sumă de 50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a indicat, în esențǎ, cǎ între Orange România SA și pârâtă a intervenit contractul de servicii de telecomunicații integrate nr._/18.02.2008, în baza căruia au fost emise facturile pe care își întemeiază pretențiile, ce nu au fost integral achitate, așa încât s-au determinat și penalități de întârziere, până la concurența debitului principal, iar apoi s-a calculat dobânda legală, potrivit O. G. nr. 9/2000 și O. G. nr. 13/2011, așa încât să fie acoperit integral prejudiciul suferit. În același context, s-a relevat de către reclamantă că, în urma perfectării unui contract de cesiune de creanță, a dobândit dreptul deținut de către Orange România SA față de pârâtă, aceasta din urmă fiind notificată cu privire la cesiunea intervenită, care a fost și înregistrată în Arhiva electronică de garanții reale mobiliare. Totodatǎ, s-a apreciat că există o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel că este justificată admiterea cererii promovate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 și urm. din C. proc. civ., ale art. 969, 1073 și 1084 din C. Civ. 1864, respectiv ale Titlului VI, Capitolul I din C. Civ.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 14 - 52, 65 - 106, 118 - 121 și 123 - 124 ).
Cererea formulatǎ a fost timbratǎ cu taxa judiciară de timbru în sumǎ de 50 lei ( f. 13 ).
Deși pârâtei i-au fost transmise formularul de cerere și înscrisurile anexate ( f. 54 - 56 ), totuși aceasta nu a completat formularul de răspuns și nici nu și-a exprimat, într-o altă modalitate, poziția procesuală în raport de acțiunea promovată.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din contractul seria_ din data de 18.02.2008, privind abonamentul de 3 EUR aferent numărului de telefon_ ( f. 20 - 21 și 118 - 119 ), între Orange România în calitate de prestator și pârâtǎ în calitate de beneficiar s-au derulat raporturi materializate prin furnizarea, în favoarea acesteia din urmă, a unor servicii specifice de telefonie, așa cum acestea au fost individualizate prin convenția menționată, pârâta angajându-se a achita contravaloarea prestațiilor furnizate în favoarea sa, potrivit art. 5 din clauzele contractuale de bază, în maxim 14 zile calendaristice de la emiterea facturii ( f. 21 și 119 ). În același context, este de reținut că, așa cum se poate observa din același art. 5 din cadrul clauzelor contractuale de bază ( f. 21 și 119 ), neplata facturii poate atrage aplicarea de penalități de întârziere, iar în baza art. 1.9 (4) din TCG, în situația în care factura nu este achitată în termenul indicat de art. 5 din clauzele contractuale de bază, clientul este de drept în întârziere, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalități și va datora penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate asupra valorii totale a facturii, până la data achitării integrale a sumelor datorate, cuantumul penalităților putând depăși întinderea sumei asupra căreia sunt calculate ( f. 31 ).
În derularea raporturilor contractuale, ca urmare a prestǎrii serviciilor de cǎtre Orange România, au fost emise facturile JAE_/20.11.2011, pentru suma de 26,49 lei, având ultima zi de plată la 04.12.2011 ( f. 15 ) și JAE_/20.10.2011, pentru suma de 16,12 lei, având ultima zi de plată la 03.11.2011 ( f. 18 ), care nu au fost achitate de către pârâtă, deși data scadenței, astfel cum a fost indicată în fiecare dintre facturile enumerate, este deja împlinită.
În fine, trebuie reținut că între Orange România, în calitate de cedent și reclamantă, drept cesionar, a intervenit o cesiune de creanță, așa cum rezultă din contractul perfectat în acest sens ( f. 65 - 106 ), ce a privit și pe pârâta C. S. D., cesiunea astfel intervenită fiind înscrisă în Arhiva electronică de garanții reale mobiliare ( f. 51 - 52 ) și notificată debitorului cedat ( f. 123 ).
Relativ la litigiul de față, instanța observǎ cǎ între Orange România și pârâtǎ s-a încheiat un contract de furnizare de servicii, or obligația principală a beneficiarului este aceea de a achita contravaloarea prestațiilor de care a beneficiat, în condițiile stabilite prin contract, potrivit art. 969 alin. (1) din C. Civ. 1864. Mai mult decât atât, instanța constată că pârâta și-a asumat în mod explicit îndatorirea de a plăti echivalentul serviciilor furnizate, în maxim 14 zile calendaristice de la emiterea facturii, potrivit art. 5 din clauzele contractuale de bază ( f. 21 și 119 ).
Așadar, instanța observǎ cǎ, deși au fost prestate anumite servicii de telefonie pârâtei, astfel cum acestea au fost convenite prin contractul încheiat ( f. 20 - 21 și 118 - 119 ), totuși pânǎ în prezent contravaloarea acestora nu a fost achitatǎ, fiind în discuție un debit total de 42,61 lei, după cum rezultǎ din facturile JAE_/20.11.2011, emisă pentru suma de 26,49 lei, având ultima zi de plată la 04.12.2011 ( f. 15 ) și JAE_/20.10.2011, emisă pentru suma de 16,12 lei, având ultima zi de plată la 03.11.2011 ( f. 18 ), în cuprinsul cǎrora sunt individualizate serviciile efectiv prestate și ultima zi de plată, fiind evidențiată și perioada în care acestea au fost furnizate.
În consecințǎ, cum obligația de platǎ a prețului serviciilor nu a fost pânǎ în prezent executatǎ, deși scadența acesteia este de mult timp împlinitǎ, pârâta nefăcând dovada plăților ce ar fi fost efectuate și cum între Orange România și reclamantă a intervenit o cesiune de creanță, ce a fost notificată debitorului cedat ( f. 123 ) și înscrisă în Arhiva electronică de garanții reale mobiliare ( f. 51 - 52 ), astfel că aceasta din urmă a dobândit dreptul de creanță, potrivit art. 1566 alin. (1) din C. Civ. raportat la art. 1568 alin. (1) lit. a) din C. Civ., dispoziții aplicabile față de data încheierii contractului cadru de cesiune, respectiv 27.09.2012 ( f. 65 - 66 ), instanța va dispune admiterea în parte a capǎtului principal de cerere și va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 42,61 lei cu titlu de debit principal, conform contractului și celor două facturi enumerate mai sus.
În ce privește celelalte pretenții ale reclamantei, astfel cum decurg din facturile JAE_/20.11.2011, emisă pentru suma de - 3,03 lei, având ultima zi de plată la 04.12.2011 ( f. 14 ), JAE_/20.11.2011, emisă pentru suma de - 1,35 lei, având ultima zi de plată la 04.12.2011 ( f. 16 ), JAE_/20.11.2011, emisă pentru suma de 90,35 lei, având ultima zi de plată la 03.11.2011 ( f. 17 ) și JAE_/20.11.2011, emisă pentru suma de 293,32 lei, având ultima zi de plată la 03.11.2011 ( f. 19 ), instanța apreciază că acestea nu sunt întemeiate, din considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel, mai întâi, trebuie relevat că, așa cum rezultă din facturile anterior menționate, acestea au fost eliberate în raport de două categorii de servicii de telefonie, anume abonamentul Delfin 20 și abonamentul de 7,56 euro ( f. 14 și 17, respectiv 16 și 19 ), însă, cu toate acestea, din proba cu înscrisuri administrată nu a reieșit împrejurarea că pârâta ar fi optat și pentru serviciile individualizate prin facturile enumerate mai sus. Din această perspectivă, trebuie reținut că, așa cum se poate observa din cuprinsul contractului seria_ din data de 18.02.2008 ( f. 20 și 118 ), abonamentul achiziționat era cel de 3 EUR, aferent numărului de telefon_, în cuprinsul convenției nefăcându-se referire la o altă opțiune a beneficiarului, cum sunt cele pentru abonamenetele Delfin 20 și de 7,56 euro, în considerarea cărora au fost emise celelalte facturi anexate de către reclamantă formularului de cerere ( f. 14, 16 - 17 și 19 ). Mai mult decât atât, trebuie relevat că, dacă contractul amintit mai sus privește numărul de telefon_, totuși acesta nu se regăsește în cuprinsul facturilor JAE_/20.11.2011 ( f. 14 ), JAE_/20.11.2011 ( f. 16 ), JAE_/20.11.2011 și JAE_/20.11.2011 ( f. 19 ), care se referă la servicii de telefonie prestate raportat la numerele_ și_, care sunt diferite de cel care figurează în contractul perfectat ( f. 20 și 118 ). În al doilea rând, este de evidențiat că, deși reclamantei i-a fost pusă în vedere obligația de a depune la dosarul cauzei toate convențiile și actele adiționale perfectate între societatea cedentă și pârâtă ( f. 61 ), totuși aceasta nu s-a conformat, anexând doar același contract seria_ din data de 18.02.2008 ( f. 118 - 119 ), or în asemenea circumstanțe, trebuie concluzionat că aceasta nu a făcut în întregime dovada pretențiilor sale, potrivit art. 249 din C. proc. civ., nefiind depuse înscrisuri din care să rezulte modificarea planului tarifar și a serviciilor contractate, simplele facturi în acest sens nefiind suficiente ( f. 14, 16 - 17 și 19 ), acestea neapărând ca însușite de către pârâta consumator, atâta timp cât nu a fost transmis contractul sau actul adițional încheiat în acest sens.
Relativ la solicitarea reclamantei privind plata sumei de 299,05 lei cu titlu de penalități de întârziere ( f. 111 și 113 ), este de observat că, potrivit art. 5 din clauzele contractuale de bază ( f. 21 și 119 ), Neplata facturii în termenul sus - menționat poate atrage aplicarea de penalități de întârziere clientului ..., conform art. 9 din TCG, iar în temeiul clauzei 1.9 (4) din TCG, în situația în care factura nu este achitată la scadență, clientul este de drept în întârziere, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalități și va datora penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate asupra valorii totale a facturii, până la data achitării integrale a sumelor datorate, cuantumul penalităților putând depăși întinderea sumei în raport de care sunt determinate ( f. 31 ).
Totuși, instanța apreciază că, în cauza de față, este necesar a fi luate în considerare prevederile art. 1088 din C. Civ. 1864, raportat la prevederile art. 5 și 9 din O. G. nr. 9/2000, în vigoare la data perfectării contractului seria_ din data de 18.02.2008 ( f. 20 - 21 și 118 - 119 ). Astfel, este de reținut că, potrivit art. 5 din O. G. nr. 9/2000, În raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, iar conform art. 9 din același act normativ evidențiat, În raporturile civile obligația de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în condițiile prezentei ordonanțe este nulă de drept. În consecință, cum penalitățile stabilite prin contract pentru neplata la termen a contravalorii serviciilor prestate se situau la un nivel de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, conform clauzei 1.9 (4) din TCG ( f. 31 ), ceea ce echivalează cu o dobândă contractuală anuală de 182,5% și cum dobânda legală la data de 18.02.2008, când s-a încheiat contractul, prezenta un nivel de 6,00%, determinat potrivit art. 3 alin. (3) și (4) din O. G. nr. 9/2000, se impune concluzia că penalitățile de întârziere convenite de părțile litigiului depășesc nivelul dobânzii legale cu mai mult de 50% pe an și, prin urmare, stipulațiile convenționale referitoare la asumarea lor de către pârâta consumator sunt nule de drept, conform art. 9 din O. G. nr. 9/2000. Așadar, față de aspectele anterior evidențiate și în condițiile în care nu poate avea loc o executare a unei obligații asumate printr-o clauză contractuală considerată de legiuitor ca fiind nulă de drept, solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în sumă de 299,05 lei, aferente debitului principal decurgând din contractul seria_ din data de 18.02.2008, va fi respinsă ca neîntemeiată.
Relativ la dobânda legală pretinsă de cǎtre reclamantǎ prin acțiunea introductivǎ, instanța observǎ cǎ pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate, conform facturilor JAE_/20.11.2011, emisă pentru suma de 26,49 lei, având ultima zi de plată la 04.12.2011 ( f. 15 ) și JAE_/20.10.2011, emisă pentru suma de 16,12 lei, având ultima zi de plată la 03.11.2011 ( f. 18 ), așa încât devin aplicabile prevederile art. 1073 și 1088 din C. Civ. 1864. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (3) din O. G. nr. 13/2011, raportat la prevederile art. 3 alin. (2) și (3) din O. G. nr. 13/2011, ce stabilesc cuantumul dobânzii legale penalizatoare la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale, diminuat cu 20%, dispozițiile menționate fiind aplicabile în cauză raportat la data avută în vedere de către reclamantă, respectiv 22.06.2012 ( f. 111 ), instanța va dispune obligarea pârâtei să achite reclamantei dobânda legală aferentă debitului principal, de la data de 22.06.2012 și până la plata sa integrală, dobânda legală penalizatoare urmând a fi calculată în cuantumul anterior indicat.
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța observă că, potrivit art. 1031 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care cade în pretenții va fi obligatǎ, la cererea celeilalte pǎrți, la plata cheltuielilor de judecatǎ, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și taxa judiciarǎ de timbru. Pe de altă parte, este de reținut că, potrivit art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ., Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Raportat la cauza de față, ținând seama de statuările anterioare ale instanței, referitoare la măsura în care pretențiile reclamantei sunt întemeiate, este de concluzionat în sensul că cererea formulată va fi admisă numai în parte. Totuși, nu poate fi omis că pârâta se află în culpă procesuală, de vreme ce nu și-a îndeplinit la termen obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate. În consecință, având în vedere și caracterul indivizibil al cheltuielilor de judecată pretinse de către reclamantă, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum fix de 50 lei ( f. 13 ), care se impunea fi achitată și raportat la pretențiile considerate ca fiind întemeiate, instanța apreciază că este justificată plata integrală de către pârâtă a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, sens în care va dispune obligarea acesteia la plata către societatea reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta . SRL, cu sediul în București, .. 10A, Sector 2, înregistrată la O. R. C. sub nr. J40/_/2002, CUI_, în contradictoriu cu pârâta C. S. D., CNP_, cu dom. în Luna de Sus nr. 456, ..
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 42,61 lei cu titlu de debit principal, conform contractului și facturilor depuse la dosar.
Respinge ca fiind neîntemeiate celelalte pretenții ale reclamantei.
Respinge ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 299,05 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului principal.
Obligă pârâta să achite reclamantei dobânda legală aferentă debitului principal, de la data de 22.06.2012 și până la plata integrală a debitului principal.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.07.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
04.07.2014 - 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8513/2014.... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
