Plângere contravenţională. Sentința nr. 583/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 583/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 8216/211/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 583/2014
Ședința publică de la 23.01.2014
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimatul M. C. N., DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța observă că la data de 23.12.2013, intimatul a răspuns solicitării instanței, depunând înscrisurile solicitate(f. 35-44).
Instanța, conform art. 255 alin.1 și 258 alin.1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse de către părți la dosarul cauzei, apreciindu-le utile în soluționarea cauzei.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1 C.pr.civ., declară închisă faza cercetării procesului
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. N. la data de 02.04.2013 sub nr._, petenta ., cu sediul în Sibiu, ., jud. Sibiu, CUI_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. C. N., Direcția Poliția localǎ, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C., să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr._, încheiat la data de 18.02.2013 de cǎtre intimat, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta a indicat împrejurarea cǎ s-a reținut în sarcina sa fapta de a fi ocupat abuziv un loc de parcare, în data de 22.11.2011, însă a relevat că situația consemnată în procesul verbal nu corespunde realității, de vreme ce la momenul constatării vehiculul înmatriculat sub nr._, ce îi aparține, a fost condus de fiul administratorului, în contextul în care acesta din urmă se deplasa spre parcarea aflată în administrarea primăriei, de pe ., oprindu-se doar câteva minute pentru a vorbi la telefon, fără a opri autoturismul și fără a coborî din acesta. În ce privește legalitatea actului de sancționare, s-a învederat că procesul verbal este nul întrucât ar fi fost dresat de o persoană care nu avea calitatea de agent constatator și, pe de altă parte, s-a considerat că descrierea faptei nu este corespunzătoare, de vreme ce nu s-au indicat datele necesare pentru stabilirea împrejurărilor comiterii sale, apreciindu-se că s-a realizat doar o prezentare generală, lipsită de conținut a contravenției, aspect ce determină nulitatea procesului verbal, conform art. 17 din O. G. nr. 2/2001. Totodată, raportat la locul săvârșirii faptei, s-a arătat că în mod eronat s-a consemnat că vehiculul a fost oprit pe . - 5, în realitate locația respectivă neavând un nume, or acest element atrage nulitatea actului întocmit, neputându-se realiza, în asemenea condiții, un control adecvat de legalitate și temeinicie a procesului verbal. De asemenea, s-a precizat că agentul constatator a încheiat actul contestat la aproape trei luni de la data efectuării controlului și nu a consemnat datele de identificare ale persoanei care reprezintă societatea, nefiind individualizat nici locul în care s-a întocmit procesul verbal. Mai mult decât atât, s-a reliefat că actul de constatare nu a fost semnat nici de către reprezentantul contravenientei și nici de un martor, fiind așadar încălcate prevederile art. 19 din O. G. nr. 2/2001, precum și dispozițiile art. 16 alin. (7), raportat la posibilitatea de a formula obiecțiuni. În ce privește temeinicia procesului verbal, s-a evidențiat că fapta reținută oricum nu întrunește elementele constitutive ale unei contravenții, potrivit art. 1 din O. G. nr. 2/2001, cât timp lipsește latura subiectivă, fiind în discuție o simplă oprire, de câteva minute, iar nu o staționare, necesară pentru evitarea săvârșirii unei contravenții, în circumstanțele în care nu s-a obstrucționat traficul rutier și nici nu erau alte vehicule care ar fi intenționat a staționa în zona respectivă. Pe de altă parte, s-a învederat că în calitate de contravenient figurează o persoană juridică, or subiect activ al faptei nu poate fi decât o persoană fizică, fiind deci încălcat principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale, context în care au fost nesocotite și prevederile art. 16 din O. G. nr. 2/2001, nefiind indicate datele de identificare ale făptuitorului. Mai mult decât atât, s-a apreciat că încadrarea juridică dată faptei este eronată, fapta descrisă neputând fi calificată drept contravenția prevăzută de art. 1 lit. c) din H. C. L. nr. 149/2009, în condițiile în care vehiculul a fost oprit doar pentru două minute, ținând seama de dispozițiile art. 63 din O. U. G. nr. 195/2002. În fine, raportat la sancțiunea aplicată, s-a apreciat că aceasta nu este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, luând în considerare criteriile la care se referă art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, iar față de lipsa unor consecințe negative și având în vedere circumstanțele personale ale contravenientului, este justificată înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În drept, s-au invocat dispozițiile O. G. nr. 2/2001, ale O. U. G. nr. 195/2002 și ale H. C. L. nr. 149/2009.
În susținerea demersului său procesual, petenta a anexat, în copie, procesul verbal contestat ( f. 7 ), dovada de comunicare ( f. 8 ) și chitanța ce atestă plata a jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege ( f. 9 ) și a solicitat administrarea probei testimoniale constând în ascultarea martorului G. A..
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O. G. nr. 2/2001 și al art. 1 alin. (2) din O. G. nr. 32/1995, în forma în vigoare la data înregistrării sale.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 20.05.2013 ( f. 12 - 15 ), solicitând respingerea plângerii formulate ca fiind neîntemeiatǎ.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a învederat că în sarcina petentei a fost reținută fapta prevăzută de art. 1 lit. c) din H. C. L. nr. 149/2009, constând în aceea că, la data de 22.11.2012, ora 10.16, pe domeniul public al Municipiului C. N., respectiv . - 5, proprietarul ( utilizatorul ) vehiculului înmatriculat sub nr._ a ocupat abuziv un loc de parcare aflat în administrarea municipiului, însă s-a considerat că motivele invocate în cuprinsul plângerii formulate nu sunt de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentei. În primul rând, raportat la aspectul că doar o persoană fizică putea săvârși fapta, s-a învederat că procesul verbal nu a fost întocmit la data constatării, ci ulterior identificării proprietarului, căruia i s-a cerut să comunice utilizatorul de la momentul comiterii faptei, însă nu s-a dat curs solicitării sale, actul de sancționare fiind dresat cu respectarea termenului de prescripție stabilit de art. 13 din O. G. nr. 2/2001. În al doilea rând, în ce privește abilitarea agentului de a constata fapta, s-a precizat că prin dispoziția Primarului persoanele încadrate în compartimentul Direcția Poliția locală sunt împuternicite a constata contravențiile prevăzute de H. C. L. nr. 149/2009, fiind deci respectate prevederile art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 și ale art. 15 alin. (2) din O. G. nr. 2/2001. În al treilea rând, s-a apreciat că s-a realizat o descriere adecvată a faptei imputate, față de mențiunile consemnate în procesul verbal, chiar dacă aceasta coincide cu norma legală încălcată. În al patrulea rând, s-a reliefat că nu se poate discuta despre încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O. G. nr. 2/2001, câtă vreme procesul verbal a fost încheiat în lipsă, iar raportat la lipsa unui martor, s-a precizat că au fost respectate prevederile art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. În ce privește prezumția de legalitate și temeinicie a actului de constatare, s-a arătat că aceasta urmează a fi conciliată cu prezumția de nevinovăție, însă petentei îi revine sarcina de a dovedi, prin mijloacele de probă admise de lege, că cele consemnate nu corespund realității, potrivit art. 249 din C. proc. civ. Totodată, s-a precizat că, spre deosebire de cele susținute de petentă, aplicarea sancțiunii s-a făcut în baza H. C. L. nr. 149/2009 și nu potrivit O. U. G. nr. 195/2002. În fine, relativ la amenda stabilită, s-a învederat că aceasta este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, fiind avute în vedere criteriile indicate de art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, avertismentul nefiind suficient pentru formarea convingerii în sensul că petenta se va conforma în viitor dispozițiilor H. C. L. nr. 149/2009.
Intimatul a anexat întâmpinării, în copie, adresa nr._/486/11.01.2013 pentru comunicarea utilizatorului ( f. 16 ), procesul verbal contestat ( f. 17 ), nota de constatare ( f. 18 ) și dovada de comunicare ( f. 20 - 21 ), respectiv fotografia executată la data controlului ( f. 19 ).
Deși petentei i-a fost comunicată întâmpinarea formulată, împreună cu înscrisurile anexate ( f. 22 - 24 ), totuși aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare.
Petenta a formulat aceeași plângere contravențională, invocând motive identice de fapt și de drept, la data de 04.04.2013, când a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._ ( f. 1 - 6, respectiv 17 ), având atașat un set de înscrisuri ( f. 7 - 12 dosar nr._ ).
La 27.06.2013, intimatul a formulat întâmpinare la plângerea înregistrată sub nr._ ( f. 21 - 22 ), invocând excepția litispendenței față de dosarul nr._ al Judecătoriei C. N., anexând întâmpinării un set de înscrisuri ( f. 23 - 28 dosar nr._ ).
Petenta a depus la 11.07.2013 răspuns la întâmpinare ( f. 32 - 37 ), învederând că solicită admiterea excepției litispendenței, plângerea formulată fiind transmisă mai întâi prin fax și înregistrată sub nr._, iar apoi trimisă și prin poștă, primind nr._ . În ce privește fondul cauzei, s-a arătat că intimata nu a probat durata staționării, potrivit art. 63 din O. U. G. nr. 195/2002, fiind în discuție o simplă oprire, în contextul în care persoana ce conducea vehiculul nici măcar nu a coborât din mașină. Pe de altă parte, s-a învederat că la data controlului nu s-a înmânat nota de constatare și nici nu s-a adus la cunoștință împrejurarea săvârșirii unei contravenții, din planșa foto anexată de către intimat nerezultând existența vreunui indicator care să interzică staționarea sau oprirea, nefiind împiedicată circulația rutieră și nici ocupat abuziv un loc de parcare special amenajat. Pe de altă parte, s-a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției, iar raportat la sancțiunea aplicată, s-a apreciat că aceasta nu este proporțională cu gradul de pericol al faptei. Totodată, s-a apreciat că în cauză trebuie să primească aplicare garanțiile stabilite de art. 6 par. 1 din C. E. D. O., fapta reținută în sarcina sa putând fi calificată drept o acuzație în materie penală, ceea de determină aplicarea prezumției de nevinovăție. În fine, sub aspectul legalității, s-a arătat că nu au fost respectate prevederile art. 17 din O. G. nr. 2/2001, iar procesul verbal a fost întocmit la o dată ulterioară constatării, nefiind înmânat persoanei ce conducea autovehiculul și nefiind adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni.
Prin Încheierea civilă nr._/2013, pronunțată la data de 16.09.2013, s-a admis excepția litispendenței, iar dosarul nr._ a fost trimis la dosarul nr._, pentru judecarea lor împreună ( f. 44 dosar nr._ ).
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat atât pentru petentă, cât și pentru intimat, proba cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, a fost încuviințată pentru petentă proba testimonială constând în ascultarea martorului G. A., declarația dată fiind consemnată separat și atașată dosarului cauzei după semnare ( f. 33 ). Totodată, s-a cerut intimatului să depună dispoziția Primarului prin care persoanei care a încheiat procesul verbal i-a fost conferită împuternicirea de a constata contravenții, respectiv înscrisurile din care rezultă comunicarea adresei nr._/486/11.01.2013 către societatea petentă, intimatul răspunzând solicitării instanței la 23.12.2013 ( f. 35 - 44 ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției nr._, încheiat la data de 18.02.2013 de cǎtre intimat ( f. 7 și 17 ), petenta fost sancționată contravențional, aplicându-se o amendă în cuantum de 400 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 1 lit. c) din Hotărârea Consiliului Local nr. 149/2009 și sancționată de art. 2 lit. a) din același act normativ, reținându-se că la data de 22.11.2012, ora 10.16, pe domeniul public al municipiului C. N., respectiv . - 5, în raport de autoturismul cu numărul de înmatriculare_, aparținând ., s-a constatat încălcarea prevederilor H. C. L. nr. 149/2009 prin ocuparea abuzivă a locurilor de parcare cu abonament, contract de închiriere sau aflate în administrarea primăriei, de către o altă persoană decât titularul contractului, abonamentului sau acordului emis de către Primăria Municipiului C. N..
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
Din această perspectivă, instanța reține că susținerile petentei, privitoare la aspectul că agentul constatator nu ar fi realizat o descriere suficientă a faptei imputate, sunt neîntemeiate, față de împrejurarea că prin procesul verbal contestat s-a realizat o prezentare clară și concretă a contravenției reținute în sarcina petentei, de natură a conferi instanței posibilitatea de a examina întrunirea condițiilor de tipicitate ale faptei, fiind realizată și încadrarea acesteia în textul normei ce incriminează și sancționează contravenția. Astfel, instanța apreciază că mențiunile agentului constatator, chiar dacă redau textul normei încălcate, sunt suficiente, de vreme ce s-a individualizat locul unde a fost realizat controlul, s-a relevat momentul efectuării sale și s-au evidențiat aspectele de fapt constatate ( f. 7 și 17 ), fiind specificat, după cum s-a reliefat mai sus, și textul ce sancționează fapta reținută în sarcina petentei.
Pe de altă parte, în ce privește celelalte critici de nelegalitate aduse procesului verbal, instanța consideră că acestea sunt neîntemeiate, din considerentele ce vor fi relevate în continuare. Astfel, mai întâi, relativ la aspectul că nu s-ar fi prezentat împrejurările săvârșirii faptei, ce pot servi la determinarea gradului său de pericol social, instanța reține că, din cuprinsul textului art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, reiese că elementul în discuție este instituit de legiuitor sub sancțiunea unei nulități virtuale, condiționate de existența unei vătămări în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., or această vătămare nu a fost probată de petentă în cauza de față. În al doilea rând, raportat la locul comiterii pretinsei fapte, instanța observă că acesta a fost corect individualizat în cuprinsul procesului verbal contestat, fiind în discuție parcarea amenajată de către municipalitate, situată administrativ pe . - 5 ( f. 7 și 17 ), neputându-se primi susținerile petentei, potrivit cărora zona în care vehiculul a fost oprit nu are un nume, câtă vreme din chiar cuprinsul plângerii formulate reiese împrejurarea că autoturismul se deplasa în direcția parcării primăriei ( f. 2 ), martorul G. A. confirmând aspectul că persoana ce conducea vehiculul aparținând petentei a intrat în parcarea supraetajată din spatele primăriei ( f. 33 ), or locul în discuție este plasat, administrativ, pe . - 5, așadar în mod corect a fost indicat locul săvârșirii contravenției. De altfel, instanța observă că același martor ascultat în cauză a relevat că zona unde s-a constatat fapta este cea care rezultă din planșa foto aflată la fila 19 din dosar ( f. 33 verso ), așadar în asemenea circumstanțe, chiar dacă, prin ipoteză, locul comiterii contravenției nu ar fi fost precis determinat, nu s-ar putea discuta despre o vătămare adusă petentei ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului contestat, câtă vreme este în afara oricărui dubiu împrejurarea că vehiculul a fost oprit în zona parcării supraterane aparținând municipalității, situată administrativ pe . - 5. În al treilea rând, instanța relevă că sunt nejustificate susținerile petentei legate de locul și data dresării actului de constatare, de vreme ce aceste elemente au fost precis inserate în cuprinsul procesului verbal, întocmit în C. N., la 18.02.2013 ( f. 7 și 17 ), cu respectarea prevederilor art. 13 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, sancțiunea fiind aplicată în interiorul termenului de 6 luni de la data constatării, anume 22.11.2012 ( f. 7 și 17 ). În al patrulea rând, chiar dacă nu au fost individualizate datele de identificare ale persoanei care reprezintă societatea petentă, potrivit art. 16 alin. (6) din O. G. nr. 2/2001, o asemenea împrejurare nu poate fi de natură a determina nulitatea actului de sancționare, câtă vreme nu a fost probată vătămarea produsă, oricum prin consemnarea denumirii, sediului și codului de înregistrare al petentei fiind precis indicată persoana sancționată, neexistând vreun dubiu cu privire la identitatea acesteia. În al cincilea rând, legat de posibilitatea formulării de obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, instanța reține că norma de la art. 16 alin. (7) din O. G. nr. 2/2001 devine efectivă doar în măsura în care contravenientul este de față la întocmirea procesului verbal, or în prezentul litigiu actul de sancționare a fost încheiat în lipsă ( f. 7 și 17 ), agentul constatator neputând trece la identificarea persoanei ce conducea vehiculul, potrivit art. 18 din O. G. nr. 2/2001, de vreme ce aceasta din urmă a plecat, chiar dacă nu primise niciun răspuns din partea agentului constatator la întrebarea adresată, după cum a relevat martorul G. A. ( f. 33 ). În al șaselea rând, din cuprinsul art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 rezultǎ, în mod neechivoc, cǎ este posibilǎ încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului, pentru situația în care acesta nu ar fi de fațǎ legiuitorul stabilind obligația ca actul încheiat sǎ fie semnat de un martor, care sǎ confirme astfel modalitatea în care a fost dresat procesul verbal, or în cauza de fațǎ actul contestat a fost încheiat în lipsa reprezentantului petentei, însǎ o asemenea împrejurare nu este de naturǎ a atrage nulitatea procesului verbal, câtǎ vreme însuși legiuitorul permite întocmirea actului de constatare și sancționare într-o asemenea modalitate. Mai mult decât atât, în ce privește aspectul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor ( f. 7 și 17 ), trebuie observat cǎ, potrivit art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, or în actul contestat s-au precizat, explicit, motivele pentru care nu a fost posibilǎ semnarea procesului verbal de un martor, respectiv persoanele de față refuză să se implice ( f. 7 și 17 ), așadar au fost respectate prevederile art. 19 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Nu mai puțin, instanța apreciazǎ cǎ ar fi oricum în discuție o nulitate virtualǎ, condiționatǎ de existența unei vǎtǎmǎri produse petentei, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., vǎtǎmare care nu a fost însǎ probatǎ în cauza de fațǎ. În fine, față de prevederile art. 15 alin. (2) din O. G. nr. 2/2001 și având în vedere împrejurarea că din cuprinsul Dispoziției Primarului Municipiului C. N. nr. 275 din 01.02.2012 rezultă că persoanei ce a încheiat procesul verbal i-a fost conferită abilitarea de a sancționa contravențiile prevăzute de H. C. L. nr. 149/2009 ( f. 36 - 40 ), trebuie apreciat că sunt neîntemeiate alegațiile petentei privind necompetența agentului constatator.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța observǎ cǎ, potrivit art. 1 lit. c) din Hotărârea Consiliului Local al Muncipiului C. N. nr. 149/2009, Constituie contravenție oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor pe domeniul public sau privat al municipiului C. N. în alte locuri decât cele legal amenajate de către Primăria Municipiului C. N., după cum urmează: ... c) ocuparea abuzivă a locurilor de parcare cu abonament, contract de închiriere sau aflate în administrarea primăriei, de către o altă persoană decât titularul contractului, abonamentului sau acordului emis de către Primăria Municipiului C. N., iar conform art. 2 lit. a) din cadrul aceluiași act normativ, fapta prevăzută de art. 1 lit. c) se sancționează cu amendă de la 200 lei la 400 lei.
Ținând seama de dispozițiile legale anterior evidențiate și având în vedere probele administrate în cauză, instanța reține că starea de fapt, astfel cum a fost consemnată în procesul verbal contestat, corespunde fidel situației reale. Din această perspectivă, este de observat că nu au rezultat elemente concrete în baza cǎrora sǎ fie infirmatǎ împrejurarea cǎ autoturismul aparținând societății petente ar fi ocupat în mod abuziv un loc de parcare aflat în administrarea primăriei, în locația amenajată în acest sens, pe . - 5, mai ales cǎ fotografia executată cu ocazia constatǎrii a fost anexată la întâmpinarea formulatǎ ( f. 19 ). În acest context, instanța reține, așadar, că mențiunile din cuprinsul actului de constatare și sancționare contravențională sunt confirmate de copia fotografiei anexată întâmpinării de către intimat ( f. 24 ), or potrivit art. 341 alin. (2) din C. proc. civ., Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă și fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum și alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri, așadar legiuitorul nu instituie condiții speciale pentru administrarea mijloacelor materiale de probă constând în fotografii, impunându-se doar ca acestea să nu fi fost obținute prin încălcarea legii sau a bunelor moravuri. Totodată, instanța nu poate omite că procesul verbal contestat constituie mijloc de probă în cauză, așa încât apreciază că ținând seama și de considerentele anterioare, nu pot fi primite susținerile petentei referitoare la inexistența contravenției imputate. În acest cadru, este totuși de reținut că fapta reproșată petentei poate fi susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în prezentul litigiu, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentei ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care anumite delicte nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petenta a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentei ori cǎ aceasta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat, câtă vreme în fața instanței petenta a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, fiind ascultat inclusiv martorul propus ( f. 33 ) și încuviințată proba cu înscrisuri solicitată, or în cauzǎ nu s-a putut demonstra cǎ situația de fapt reținutǎ în actul de constatare ar fi diferitǎ de cea realǎ, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus, ținând seama și de fotografia executată cu ocazia constatǎrii, ce a fost anexată la întâmpinarea formulatǎ ( f. 19 ).
Pe de altă parte, instanța reține că nu pot fi primite susținerile petentei, în sensul că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa. Astfel, mai întâi, este de observat că tipicitatea faptei prevăzute art. 1 lit. c) din Hotărârea Consiliului Local al Muncipiului C. N. nr. 149/2009 nu este condiționată de o anumită durată de timp în care să fi fost constatată împrejurarea ocupării abuzive a locului de parcare, norma de incriminare nefăcând vreo trimitere la oprire, staționare ori parcare, așa încât să poată fi aplicate dispozițiile în materie ale O. U. G. nr. 195/2002, simplul aspect că vehiculul a fost surprins pe un loc aflat în administrarea primăriei și pe care nu îl putea utiliza fiind suficient pentru a fi întrunite elementele constitutive ale contravenției, indiferent de durata concretă de timp în care s-ar fi manifestat conduita ilicită, or în cauza de față este neîndoielnic aspectul că autoturismul aparținând petentei a fost surprins ocupând locul de parcare, după cum se poate observa din fotografia executată cu ocazia efectuării controlului ( f. 19 ) și din declarația martorului G. A. ( f. 33 ). Așadar, ținând seama de conținutul efectiv al normei ce incriminează fapta reținută în sarcina petentei, nu prezintă vreo importanță elementul că nu s-ar fi făcut de către intimat dovada staționării sau parcării și a duratei acestora, fiind în discuție noțiuni care sunt străine conținutului constitutiv al contravenției. În același context, instanța apreciază că este irelevantă împrejurarea că existau alte locuri de parcare libere și că nu s-a stânjenit circulația, de vreme ce norma încălcată vizează ocuparea abuzivă a unui loc de parcare, respectiv de o altă persoană decât cea îndreptățită a-l utiliza și, mai mult decât atât, după cum s-a relevat și anterior, nu pot primi aplicare dispozițiile O. U. G. nr. 195/2002 referitoare la oprire și staționare, așa încât susținerile petentei, în sensul că nu existau indicatoare care să interzică staționarea, nu pot fi luate în considerare, în condițiile în care, pe de o parte, fapta a fost constatată în interiorul unei parcări amenajate de municipalitate, deci spațiul respectiv avea tocmai destinația menționată și, pe de altă parte, nu a fost sancționată staționarea, ci ocuparea abuzivă a locului de parcare.
În al doilea rând, raportat la aspectul că fapta a fost reținută în sarcina unei persoane juridice, instanța observă că, potrivit art. 5 din Hotărârea Consiliului Local al Muncipiului C. N. nr. 149/2009, Proprietarul sau deținătorul vehiculului/autovehiculului are obligația de a comunica Poliției Comunitare, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea utilizatorului vehiculului/autovehiculului la data și ora săvârșirii contravenției. În caz contrar, procesul verbal urmează a fi încheiat pe numele proprietarului sau deținătorului vehiculului/autovehiculului, chiar dacă acesta este o persoană juridică. În ce privește cauza de față, instanța reține că intimatul a cerut societății petente, prin adresa nr._/486/11.01.2013 ( f. 16 ), să indice utilizatorul vehiculului la data și ora constatării faptei, fiind depusă inclusiv dovada de comunicare a adresei menționate ( f. 41 - 43 ), însă nu s-a primit vreun răspuns, așa încât făcându-se aplicarea art. 5 teza a II a din H. C. L. nr. 149/2009 raportat la art. 3 alin. (2) din O. G. nr. 2/2001, în mod justificat s-a încheiat procesul verbal contestat în sarcina societății petente. În consecință, față de împrejurarea că nu s-a comunicat utilizatorul vehiculului, trebuie concluzionat în sensul că sunt neîntemeiate susținerile legate de încălcarea principiului caracterului personal al răspunderii contravenționale, petenta putând avea calitatea de subiect activ al faptei, în condițiile stabilite de art. 5 teza a II a din H. C. L. nr. 149/2009 raportat la art. 3 alin. (2) din O. G. nr. 2/2001, ce sunt întrunite în cauza de față, fiind așadar nejustificată și alegația că procesul verbal nu ar cuprinde datele de identificare ale făptuitorului. În fine, chiar în circumstanțele în care persoana ce conducea vehiculul oprit pe locul de parcare în discuție se afla în interiorul autoturismului, instanța apreciază că, față de împrejurările concrete ale cauzei, nu s-a putut trece la aplicarea dispozițiilor art. 18 din O. G. nr. 2/2001, câtă vreme conducătorul autovehiculului, deși a adresat o întrebare agentului constatator, făcând abstracție de modul în care s-ar fi manifestat acesta, nu a mai așteptat vreun răspuns, ci a plecat, după cum a relevat martorul G. A. ( f. 33 ).
Prin urmare, situația de fapt consemnată în actul de constatare fiind conformă celei reale, se impune concluzia în sensul că procesul verbal întocmit este temeinic și legal, criticile petentei fiind nejustificate. Astfel, sunt întrunite toate elementele constitutive ale contravenției prevăzute art. 1 lit. c) din Hotărârea Consiliului Local al Muncipiului C. N. nr. 149/2009, iar fapta reținută este imputabilă societății petente.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă mai întâi că sancțiunea aplicată de către agentul constatator a fost stabilită în limitele speciale ale amenzii, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 2 lit. a) din H. C. L. nr. 149/2009. În al doilea rând, indiferent de circumstanțele concrete ale cauzei, nu poate fi negat că fapta imputată prezintă în sine un grad destul de ridicat de pericol social, dată fiind necesitatea respectării, în cadrul unei parcări special amenajate, a dispozițiilor legale referitoare la modalitatea de utilizare a locurilor de parcare, prin raportare la cele deținute în baza unui contract, abonament sau aflate în administrarea primăriei, care nu pot fi ocupate. În al treilea rând, ținând seama de aspectul că petenta nu a comunicat persoana ce a folosit autoturismul la data constatării faptei, procesul verbal fiind dresat pe numele acesteia din urmă și având în vedere și considerațiile anterioare, instanța apreciază că nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu avertismentul, fiind realizată o adecvată individualizare a acesteia de către agentul constatator.
În consecință, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior redate, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulatǎ de cǎtre petenta ., cu sediul în Sibiu, ., jud. Sibiu, CUI_, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr._, încheiat la data de 18.02.2013 de cǎtre intimatul M. C. N., Direcția Poliția localǎ, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C..
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă la Judecătoria C. N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 23.01.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
28.01.2014 - 4 ex.
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 14-01-2014, Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 4300/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
