Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 16089/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINTA CIVILA NR._/2014
Ședința publică din data de 16 octombrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: V. I. V.
GREFIER: P. A. G.
Pe rol este soluționarea cauzei civile înaintate de reclamanta S.C. E.ON E. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. A., având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.07.2014 sub nr._, reclamanta E.ON E. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. A. obligarea pârâtei la plata sumei de 1388,41 lei, reprezentând contravaloare facturi precum și la plata sumei de 338,41 lei, reprezentând dobânda contractuală pentru întârziere, calculată până la data de 28.02.2014.
În fapt, reclamanta a arătat, în esență, că în calitate de furnizor de gaze naturale a furnizat pârâtei B. A., în calitate de consumator, gaze naturale la locul de consum convenit.
Au fost emise de către reclamantă următoarele facturi, facturi ce au rămas neachitate de către pârâtă: factura . E. nr._/25.04.2011, factura . E. nr._/30.05.2011, factura . E. nr._/27.06.2011, factura . E. nr._/29.07.2011, factura . E. nr._/26.08.2011, factura . E. nr._/29.09.2011, factura . E. nr._/30.11.2011 și factura . E. nr._/30.12.2011. Contravaloarea însumată a acestor facturi este de 1.495,63,69 lei din care a fost achitată suma de 107,22 lei, rămânând un debit restant de 1388, 41 lei.
Pentru sumele ce reprezintă contravaloarea facturilor menționate mai sus reclamanta a solicitat și acordarea dobânzii contractuale de 0,04% pe zi de întârziere de la scadență și până la data de 17.01.2013.
A mai precizat reclamanta că pretinde și plata cheltuielilor de judecată de către pârâtă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025-1032 N.C.pr.civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. (fila 4)
La cererea de chemare în judecată au fost atașate următoarele înscrisuri: invitație la conciliere (filele 8-9), contract furnizare (filele 10-11), situație facturi neîncasate (fila 14), situație penalități (fila 15) și facturi (filele 16-32).
Pârâta deși legal citată, nu a depus formularul de răspuns ori întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ.
La termenul din data de 09.10.2014, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
La data de 29 decembrie 2009, între reclamanta E.ON E., în calitate de furnizor și pârâta B. A., în calitate de consumator, a fost încheiat contractul de furnizare nr._, așa cum reiese din înscrisul depus la dosar la filele 10-11.
Ca urmare a îndeplinirii obligațiilor sale de furnizare de gaze naturale, reclamanta a emis factura . E. nr._/25.04.2011 în valoare de 919,57 lei, scadentă la data de 25.05.2011, factura . E. nr._/30.05.2011 în valoare de 2,49 lei, scadentă la data de 29.06.2011, factura . E. nr._/27.06.2011 în valoare de 8,73 lei, scadentă la data de 27.07.2011, factura . E. nr._/29.07.2011 în valoare de 128,5 lei, scadentă la data de 29.08.2011, factura . E. nr._/26.08.2011 în valoare de 8,73 lei, scadentă la data de 26.09.2011, factura . E. nr._/29.09.2011 în valoare de 61,14 lei, scadentă la data de 31.10.2011, factura . E. nr._/30.11.2011 în valoare de 177,47 lei, scadentă la data de 30.12.2011 și factura . E. nr._/30.12.2011 în valoare de 189 lei, scadentă la data de 30.01.2012. Pârâta a achitat parțial doar contravaloarea facturii . E. nr._/25.04.2011, din totalul facturat de 919,57 lei plătind suma de 107,22 lei. Prin neachitarea facturilor menționate în cele de mai sus, pârâta a cumulat un debit total de 1388,41 lei. Aceste chestiuni de fapt sunt probate prin înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, respectiv facturi (filele 16-32) și situația facturilor restante a pârâtei (fila 14).
Pentru sumele restante au curs dobânzi moratorii de 0,1% pe zi de întârziere de la momentul scadenței, respectiv a 30a zi de la data emiterii facturii, așa cum prevede art. 6.2 din contractul de furnizare.
În drept, instanța reține că potrivit art. 102 al. 1 Legea 71/2011, contractul este supus legii în vigoare la momentul încheierii sale, în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Contractul de furnizare gaze naturale a fost încheiat la data de 29.12.2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 279/2009 privind Codul civil (01.10.2011) astfel încât raporturile contractuale dintre părți sunt reglementate prin dispozițiile Vechiului Cod civil.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în prezenta cauză în baza art. 201 din Legea nr. 71/2011, Dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, în ipoteza acțiunilor personale, ce urmăresc realizarea unui drept de creanță, cum este cazul și în litigiul de față, fiind relevante dispozițiile art. 3 alin. (1) din cadrul aceluiași act normativ, conform cărora termenul general de prescripție este de 3 ani. În același context, pentru examinarea împrejurării dacă a intervenit prescripția cu privire pretențiile concrete formulate de către reclamanta creditoare, trebuie să fie luate în considerare și prevederile art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, ce stabilesc că, în situația în care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data împlinirii termenului, respectiv dispozițiile art. 12 din cadrul aceluiași act normativ, care se referă la ipoteza în care debitorul este obligat la unele prestații succesive, când dreptul la acțiune privitor la fiecare dintre acestea se stinge printr-o prescripție deosebită.
Așadar, în ceea ce privește factura . E. nr._/30.05.2011 și penalitățile aferente, instanța observă, mai întâi, că este în discuție o creanță în privința căreia operează prescripția extinctivă a dreptului la acțiune în sens material, în termenul general de 3 ani reglementat de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. În al doilea rând, legat de cursul prescripției, este de reținut că acesta a debutat, de la data la care obligația de plată a pârâtei debitoare a devenit scadentă, potrivit art. 7 alin. (3) din același act normativ, respectiv data de 29.06.2011. În al treilea rând, trebuie observat că, termenul de prescripție fiind unul substanțial, iar nu de natură procedurală, dreptul material la acțiune privind pretențiile reclamantei creditoare derivând din contract și din factura anterior indicate, s-a împlinit anterior promovării cererii de chemare în judecată împotriva debitoarei, ce a fost înregistrată pe rolul instanței la 18.07.2014 ( f. 1 ).
Potrivit art. 1 Decret nr. 167/1958, „Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. ”, motiv pentru care instanța urmează să respingă și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la penalitățile aferente contravalorii facturii . E. nr._/30.05.2011 ca fiind prescrisă.
În consecință, față de aspectele anterior învederate, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la contravaloarea facturii . E. nr._/30.05.2011 și a penalităților aferente.
Cu privire la petitul prin care se solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii facturilor menționate mai sus, instanța reține că articolul 969 V.C.civ. reglementează principiul forței obligatorii a contractului, arătând: „ Convențiile au putere de lege între părțile contractante”, iar art. 970 V.C.civ. stipulează că părțile trebuie să execute convențiile cu bună-credință.
Pârâta și-a asumat obligația de a achita contravaloarea serviciilor asigurate de către reclamantă, de furnizare de gaze naturale, prin exprimarea consimțământului său (prin aplicarea semnăturii sale) la perfectarea Contractului de furnizare nr._/29.12.2009.
Prin contractul mai sus identificat cât și prin facturile emise de către reclamantă, aceasta a făcut proba existenței obligației ce îi revine pârâtei de a achita un debit de 1388,41 lei. Mai mult, creanța deținută de reclamantă este lichidă, obiectul ei fiind determinat prin facturile emise și exigibilă, în termen de 30 de zile de la emiterea fiecărei facturi, așa cum prevede art. 7.2 din contractul de furnizare.
Prin urmare, instanța reține că deși reclamanta a prestat servicii pârâtei, furnizând gaze naturale la locul de consum stabilit prin contract, totuși pânǎ în prezent contravaloarea acestora de 1388,41 lei nu a fost achitatǎ. Pârâta a efectuat o singură plată parțială a facturii . E. nr._/25.04.2011, din totalul facturat de 919,57 lei plătind suma de 107,22 lei, plată luată în calcul de către reclamantă la momentul stabilirii debitului total, așa cum reiese din situație facturilor neîncasate.(fila 14)
Raportat la cele expuse în cele de mai sus și având în vedere că pârâta nu a făcut proba executării obligației ce îi incumbă în baza contractului de furnizare, instanța urmează să admită cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1388,41 lei, reprezentând contravaloare facturi.
Referitor la petitul prin care se pretinde obligarea pârâtei la plata unor penalități de întârziere de 337,57 lei, instanța urmează să îl admită, având însă în considerare că cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților aferente contravalorii facturii . E. nr._/30.05.2011 a fost respinsă ca fiind prescrisă.
Instanța constată că potrivit art. 7.3 din contractul de furnizare, consumatorul datorează, în cazul neachitării facturii la termen, penalități de întârziere de 0,1% pe zi întârziere.
Așa cum s-a reținut în cele de mai sus, pârâta nu a executat integral și în termen de 30 de zile conform clauzei stipulate la art. 7.2 contract obligația de plată a serviciilor prestate, conform facturii . E. nr._/25.04.2011 în valoare de 919,57 lei, scadentă la data de 25.05.2011, facturii . E. nr._/30.05.2011 în valoare de 2,49 lei, scadentă la data de 29.06.2011, facturii . E. nr._/27.06.2011 în valoare de 8,73 lei, scadentă la data de 27.07.2011, facturii . E. nr._/29.07.2011 în valoare de 128,5 lei, scadentă la data de 29.08.2011, facturii . E. nr._/26.08.2011 în valoare de 8,73 lei, scadentă la data de 26.09.2011, factura . E. nr._/29.09.2011 în valoare de 61,14 lei, scadentă la data de 31.10.2011, facturii . E. nr._/30.11.2011 în valoare de 177,47 lei, scadentă la data de 30.12.2011 și facturii . E. nr._/30.12.2011 în valoare de 189 lei, scadentă la data de 30.01.2012.
Cu toate că nivelul penalităților de întârziere a fost stabilit de către părți la 0,1 %, reclamanta a înțeles să investească instanța cu o cerere prin care se solicită penalități de întârziere de 0,04%. Mai mult, s-au solicitat penalități de întârziere doar până la data de 17.01.2013. Astfel, în formularul prin a fost sesizată instanța se menționează expres că se solicită obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 337,57 lei, astfel cum rezultă din centralizatorul majorărilor de întârziere anexat (fila 15). În acest înscris sunt evidențiate penalitățile aferente debitelor constatate prin facturile enumerate mai sus. Aceste penalități au fost cuantificate raportat la o perioadă ce debutează cu data scadenței fiecărei facturi și al cărui final este marcat de data de 17.01.2013. În plus, se impune realizarea precizării că reclamanta nu a menționat nici în expunerea de motive de fapt și de drept că dorește ca pârâta să fie obligată la plata penalităților de întârziere până la momentul plății efective.
Având în vedere această manifestare expresă de voință precum și principiul disponibilității, consacrat de art. 22 alin. 6 N.C.pr.civ. ce prevede că Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel precum și art. 397 alin. 2 tz a II a ce stipulează că instanța nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, instanța va acorda penalități de întârziere în cuantum de 0,04 % ce vor curge de la scadența fiecărei facturi și până la data de 17.01.2013.
Față de aceste aspecte, respectiv stabilirea convențională a daunelor interese moratorii, precum și față de dispozițiile art. 1069 alin. 1 din Vechiul cod civil, instanța urmează să dispună obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 337,57 lei. Fiind vorba de o clauză penală pentru întârziere, nu există nici un impediment la a obliga pârâta la executarea atât a obligației principale cât și la plata penalităților, așa cum prevede art. 1069 alin. 2 V.C.civ.
Conform art. 1031 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. În același context, este de reținut că, potrivit art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ., „Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.”
Cheltuielile efectuate în scop procesual de către reclamantă sunt reprezentate de taxa judiciară de timbru, în cuantum de 50 lei. Având în vedere caracterul indivizibil al cheltuielilor judiciare suportate de către reclamant, faptul că taxa de timbru achitată pentru formularea prezentei cereri este una fixă, fiind stabilită independent de valoarea obiectului cererii și luând în considerare și valoarea foarte redusă a obiectului capătului de cerere respins raportat la valoarea obiectului cererii astfel cum a fost formulată, instanța urmează să oblige pârâta la plata integrală a cheltuielilor ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
În consecință, instanța urmează să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiunea privind contravaloarea facturii nr._/30.05.2011 și a penalităților aferente.
Respinge ca fiind prescrise pretențiile referitoare la contravaloare facturii . E. nr._/30.05.2011 (în cuantum de 2.49 lei) și a penalităților aferente, în cuantum de 0.57 lei.
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. E.ON E. S.R.L., CUI_, J_, cu sediul în Târgu M., ., jud. M. în contradictoriu cu pârâta B. A., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1385,92 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate și suma de 337,57 lei reprezentând penalități contractuale de întârziere aferente facturilor emise în perioada 01.09._14, penalități calculate până la data de 12.05.2014.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei.
Executorie de drept.
Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Cluj-N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2014.
JUDECĂTOR GREFIER
V. I. V. P. A. G.
Red./Dact./I.V.V./2 ex/31.10.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 8226/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
