Pretenţii. Hotărâre din 19-02-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 440/1752/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
ȘENTINȚA CIVILĂ NR. 1581/2014
Ședința publică din 19 februarie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. E. G.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în dosarul civil nr._ înaintat de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâta C. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se constată că la dosar au fost depuse din partea părților concluzii scrise, iar dezbaterea pe fond a avut loc în ședința publică din data de 12.02.2014, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Asupra prezentei cauze civile,
Reține că în data de 5.07.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., prin declinare de competență de la Judecătoria Jibou – jud. S., acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâta C. M. prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata de daune morale.
În motivare, reclamantul a arătat în esență că timp de 2 ani a fost acuzat de către pârâtă de comiterea unor infracțiuni, a fost hărțuit și terfelit de către aceasta, fapte care i-au afectat imaginea în localitatea de reședință, la domiciliu, inclusiv la locul de muncă. Tot din cauza stresului provocat de acuzațiile pe care i le-a adus pârâta, a avut numeroase probleme de sănătate.
În drept, acțiunea civilă nu a fost motivat.
La data de 30.04.2013, pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat declinarea de competență în favoarea Judecătoriei Cluj-N., în temeiul art.107 C.proc.civ.
La data de 10.09.2013, reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a solicitat instanței să constate caracterul ilicit al afirmațiilor făcute de pârâtă la adresa sa, să oblige pârâta la plata în favoarea sa a sumei de 10.000 lei cu titlu de reparație patrimonială pentru prejudiciul moral, să oblige pârâta să îi permită accesul în casa părintească, cu cheltuieli de judecată.
Astfel, reclamantul a arătat în esență că timp de 2 ani, pârâta l-a acuzat în repetate rânduri de comiterea unor infracțiuni pe care în realitate nu le-a comis, afectându-i în acest mod imaginea, în localitatea de reședință și la locul de muncă. Pe de altă parte, reclamantul a arătat că toate afirmațiile făcute de către pârâtă s-au dovedit a fi neadevărate, potrivit ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 24.01.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou.
În drept, au fost invocate prevederile art. 30 alin. 6 din Constituție, art.72, 253 art.8, 10 alin.2 din CEDO și art.204 C.proc.civ.
Ulterior, pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii civile ca neîntemeiată întrucât afirmațiile făcute de către reclamant nu corespund adevărului.
Din actele și lucrările existente la dosar, instanța reține următoarele:
Conform art.249 NCPC, „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.”
Pe de altă parte, art.1349 NCC, stabilește că „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
(3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.
(4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabilește prin lege specială.”
Prin urmare din conținutul texului de lege mai sus redat se rețin condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu cert și nereparat, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu ce se cere a fi reparat și vinovăția autorului faptei ilicite.
Totodată, se mai reține că art.253 NCC, prevede în mod expres că „1) Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței:
a) interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;
b) încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;
c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanța poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c).
(3) Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:
a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare;
b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.
(4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive.”
Însă pentru a se putea dispune luarea unor astfel de măsuri, este necesar a se face dovada încălcării unor drepturi nepatrimoniale ale persoanei, deci implicit dovada întrunirii condițiilor angajării răspunderii civile delictuale.
Din ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 24.01.2013 dată de P. de pe lângă Judecătoria Jibou, se reține că pârâta a formulat în data de 8.10.2011 și 2.04.2012 două plângeri penale prin care reclamat că i s-ar fi sustras o . bunuri din locuința situată în localitatea G. nr.272, jud. S., fără a indica autorul acestor sustrageri.
La data de 14.09.2012 pârâta a sesizat din nou organele de cercetare penală cu privire la reclamant învinuindu-l că a pătruns în locuința ce a constitui casa părintească și cu privire la care cei doi își dispută drepturile succesorale, sustrăgând anumite bunuri.
Prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 24.01.2013 dată de P. de pe lângă Judecătoria Jibou s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului, întrucât pentru primele două reclamanții s-a reținut că nu există plângere penală întrucât pârâta nu a indicat autorul infracțiunilor, iar pentru cea de a treia reclamație, s-a reținut că nu este întemeiată, declarațiile martorilor audiați în cauză neconfirmând susținerile pârâtei.
Ceea ce este cert, e faptul că între părți există relații tensionate generate de dezbaterea succesiunii după defuncții părinți ai acestora, însă din probele administrate în cauză reclamantul nu a făcut dovada prezenței condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale ale pârâtei.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză nu se poate reține faptul că reclamantul a suferit vreun prejudiciu ca urmare a relației tensionate pe care o are cu pârâta și din cauză afirmațiilor pe care aceasta le face la adresa sa. Pe de altă parte nu se poate reține nici faptul că pârâta ar fi interzis reclamantului accesul în casa părintească și nici faptul că starea de sănătate a reclamantului a avut de suferit tot de pe urma acuzațiilor pe care pârâta i le aduce.
În condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada susținerilor din cuprinsul acțiunii civile, instanța în temeiul art.249 NCPC cu aplicarea art.1349 va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă.
Fiind în culpă procesuală prin promovarea prezentei acțiuni, în baza art.453 NCPC va obliga reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V. domiciliat în mun. Cluj-N., ., ., jud. Cluj și cu domiciliul procesual ales la Cabinet individual de avocat C. M. – mun. Cluj-N., ., . în contradictoriu cu pârâta C. M. domiciliată în mun. Cluj-N., ., ., jud. Cluj, având ca obiect pretenții.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele se vor depune la instanța a cărei hotărâre se atacă – Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2014.
JUDECĂTOR GREFIER
R. E. G. A. M.
Red.4 ex.- 6.03.2014./R.E.G./R.E.G./
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 3613/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 8226/2014.... → |
|---|
