Obligaţie de a face. Sentința nr. 6915/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 6915/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 17050/211/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ – N.

SECȚIA CIVILĂ

Operator de Date cu Caracter Personal – 3185

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ nr. 6915/2014

Ședința publică din data de 30.06.2014

Instanța este constituită din:

PREȘEDINTE: I. A. B.

GREFIER: Ș. N.

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul M. N. I. A., având ca obiect obligația de a face.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2014, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, având în vedere solicitarea pârâtului de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, data de 30.06.2014, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.07.2013 sub nr._, reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul M. N. I. A. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care să se dispună obligarea pârâtului la desființarea copertinei montată fără avizele, acordurile și autorizațiile necesare pe fațada imobilului proprietatea reclamantei din Cluj-N., ., nr. 13 – 15, ., la plata unor daune cominatorii de 100 lei/zi de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești până la desființarea lucrării, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a învederat, în esență, că, la data de 04.01.2010, spațiul din Cluj-N., ., nr. 13 – 15, . achiziționat liber de sarcini, copertina de pe fațada imobilului care dă spre curtea interioară a imobilului din ., nr. 2, fiind efectuată fără autorizație, motiv pentru care solicită demontarea ei.

În drept, a invocat prevederile art. 585, art. 586 și art. 588 Noul C.civ., art. 30 C.pr.civ.

În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri (filele 4 - 13).

Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru – filele 19 și 22.

La data de 21.10.2013, prin Serviciul Registratură, pârâtul M. N. I. A. a depus întâmpinare – filele 27 - 31, prin care a invocat, pe cale de excepție, lipsa interesului procesual și a calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii reclamantei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a susținut că, copertina a cărei demontare o cere reclamanta se află amplasată deasupra unei porțiuni din curtea imobilului din Cluj-N., ., nr. 2, curte asupra căreia reclamanta nu are niciun drept de proprietate, parcarea fiind folosită și deținută de el în baza contractului de închiriere cu Primăria Cluj-N..

A mai arătat că respectiva copertină a fost montată cu acordul proprietarului în anul 1987, proprietarul de atunci fiind Întreprinderea de Morărit, Panificație și Produse Făinoase Cluj, prin acest acord, copertina devenind o sarcină a peretului pe care este amplasată, respectiv o servitute față de proprietarul de atunci și față de succesorii autorului acordului.

În drept, a invocat prevederile art. 480, art. 481 și urm. din Vechiul C.civ., art. 205 C.pr.civ.

În probațiune, s-au depus înscrisuri (filele 32 - 41).

La data de 07.11.2013, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare – filele 45 – 46, iar în dovedire, a depus înscrisuri (filele 47 – 49).

La termenul din data de 09.12.2013, pârâtul, prin reprezentant, și-a precizat excepțiile invocate prin întâmpinare, în sensul că s-a referit doar la excepția lipsei de interes, cu privire la care instanța a stabilit că se va soluționa odată cu fondul – filele 58 – 59 din dosar. La același termen de judecată, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 62 – 115), iar la termenul din data de 31.03.2014, pârâtul a anexat la dosar înscrisuri (filele 123 – 125).

La data de 23.05.2014, prin Serviciul Registratură, reclamanta a depus la dosar note de ședință – filele 148 – 149.

La data de 19.06.2014, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise – filele 157 – 158, iar la data de 27.06.2014 pârâtul – filele 170 – 174.

În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială cu martorul R. T. (fila 122) și proba cu interogatoriul reclamantei (filele 138 – 140).

Cu privire la excepția lipsei de interes, invocată de pârât, prin întâmpinare, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ. Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Exercitarea unei acțiuni presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții generale, respectiv afirmarea unui drept, justificarea unui interes, capacitatea procesuală și calitatea procesuală.

Așadar, una din condițiile pentru exercitarea acțiunii este „justificarea unui interes”.

Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Interesul trebuie să existe nu numai la declanșarea procedurii judiciare, ci pe tot parcursul procesului, ori de cate ori se apelează la una sau alta din formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii.

La rândul său, interesul trebuie să respecte anumite cerințe: să fie legitim, să fie născut și actual, să fie direct și personal.

În motivarea excepției invocate, pârâtul a susținut că reclamanta nu are un drept de proprietate asupra curții imobilului din Cluj-N., . nr. 2, și, prin urmare, nu are un drept în baza căruia să-l acționeze în justiție.

În opinia instanței, reclamanta justifică folosul practic în formularea cererii de chemare în judecată, având ca obiect demontarea copertinei montată de pârât pe fațada imobilului din Cluj-N., ., nr. 13 – 15, . în care, reclamanta este, începând cu anul 2010, proprietara imobilului antemenționat. În analiza acestei excepții, în opinia instanței, nu prezintă importanță cine este proprietarul curții imobilului din Cluj-N., . nr. 2, copertina fiind montată pe fațada imobilului proprietatea reclamantei, interesul reclamantei fiind justificat prin aceea că respectiva copertină îi afectează dreptul de proprietate.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că, în cauză, sunt întrunite toate condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, reclamanta justificând cerința interesului, adică folosul practic urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, motiv pentru care, va respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare, de către pârât.

Pe fond, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, potrivit extrasului de carte funciară depus la dosar la filele 11 – 13 din dosar, reclamanta . este proprietarul imobilului situat în Cluj-N., . – 15, ., începând cu data de 04.01.2010, în baza actului notarial nr. 8, emis de BNP S. T. D., contractul de vânzare – cumpărăre fiind atașat la filele 68 – 70 din dosar.

La data de 01.02.2013, reclamanta a formulat sesizare către Primăria Municpiului Cluj-N. înregistrată sub nr._/48 – fila 7, referitoare la copertina montată de d-l M. N. pe fațada imobilului proprietatea reclamantei, în curtea din . la data de 08.02.2013, Municipiul Cluj-N. – Serviciul Control Urbanism și Disciplina în Construcții a comunicat răspunsul său privitor la această situație – fila 6. Coform acestui răspuns, copertina a fost executată în anul 1988 de către d-l M., care deținea acordul Asociației de proprietari nr. 1/12.10.1995, acceptul Întreprinderii de Morărit și Panificație Cluj (fostul proprietar) nr._/24.10.1995, precum și certificatul de urbanism nr. 4504/29.12.1999.

Potrivit adresei nr._/24.12.1985 – fila 40 din dosar, fostul proprietar al imobilului situat în Cluj-N., . – 15, ., Întreprinderea de Morărit, Panificație și Produse Făinoase Cluj a comunicat pârâtului că, cererea sa privind fixarea unei copertine pe peretele secției de panificație nr. 4, s-a aprobat cu condiția obținerii avizului din partea proiectantului extinderii respectiv d-l R., șef proiectant ICP, și, dacă este cazul, obținerea autorizației de construcție.

La data de 27.03.2008, pârâtul a încheiat cu Primăria Municipiului Cluj-N., contractul de închiriere nr._, având ca obiect închirierea terenului în suprafață de 14 mp, situat în . nr. 2, având destinația de curte, proprietatea Consiliului Local al municipiului Cluj-N., termenul de închiriere fiind stabilit pentru perioada 09.04.2008 – 08.04.2009, termen care a fost prelungit până la data de 19.05.2014, în baza actului adițional nr. 2 la contractul de închiriere – filele 38 – 39 din dosar.

Din adresa de la fila 168 din dosar reiese că, în ceea ce privește contractul de închiriere încheiat între pârât și Municipiul Cluj-N., acesta va continua în aceleași condiții pe o perioadă nedeterminată până în momentul în care printr-un act normativ se vor reglementa condițiile de prelungire și modul de calcul al chiriei.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la desființarea copertinei montată fără avizele, acordurile și autorizațiile necesare pe fațada imobilului proprietatea reclamantei din Cluj-N., ., nr. 13 – 15, . obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii de 100 lei/zi de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești până la desființarea lucrării.

În drept, în opinia instanței, în baza art. 6 alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prevederilor art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, raporturilor juridice dintre părți le sunt aplicabile dipozițiile Codului civil de la 1864, efectele lor în curs de desfășurare neîncadrându-se în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legea aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Codul civil de la 1864.

Art. 576 C.civ. de la 1864 definește servitutea ca o sarcină impusă unui fond pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt stapân și constituie una din limitările caracteristice ale dreptului de proprietate. Ea presupune existența „a două imobile” ce aparțin unor proprietari diferiți. Fondul „dominant” este cel în favoarea căruia se constituie servitutea, iar cel în sarcina căruia s-a constituit este fondul „aservit”

Servituțile, ca sarcini impuse asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt stăpân (art. 576 C.civ. de la 1864), se clasifică în naturale, legale și stabilite prin fapta omului, acestea din urmă putând fi create prin convenție, prin uzucapiune sau stabilite prin destinația proprietarului. Potrivit art. 620 C.civ. de la 1864, proprietarii au libertatea să stabilească pe proprietățile lor sau în folosul acestora orice servituți, cu condiția de a nu impune proprietarului fondului aservit obligația unui fapt personal și să nu contravină ordinii publice și bunelor moravuri.

În speță, copertina în litigiu s-a montat în baza acordului Întreprinderii de Morărit, Panificație și Produse Făinoase Cluj, proprietar la data montării acesteia (adresa de la fila 6 din dosar, acordul de la fila 40 din dosar și declarația martorului R. T. – fila 122). Acordul proprietarului din anul 1987 constituie titlul care a stat la baza constituirii servituții în favoarea pârâtului, fondul aservit fiind zidul pe care este montată copertina în litigiu, iar fondul dominant, porțiunea din curtea imobilului din ., nr. 2, cu privire la care pârâtul a încheiat contractul de închiriere antemenționat cu Municipiul Cluj-N..

Așa cum s-a arătat și mai sus, din adresa nr._/24.12.1985 – fila 40 din dosar, fostul proprietar al imobilului situat în Cluj-N., . – 15, ., Întreprinderea de Morărit, Panificație și Produse Făinoase Cluj a comunicat pârâtului că, cererea sa privind fixarea unei copertine pe peretele secției de panificație nr. 4 s-a aprobat, cu condiția obținerii avizului din partea proiectantului extinderii respectiv d-l R., șef proiectant ICP, și, dacă este cazul, obținerea autorizației de construcție.

Astfel, din declarația martorului R. T. – fila 122, rezultă că la nivelul anului 1984, între el, în calitate de șef proiect lucrări C. V., constructor și d-l M. au existat o . discuții pentru realizarea copertinei de către pârât, copertină care urma a fi făcută pentru a proteja o mașină, și, din câte își amintește, este posibil să fi fost un proiect în acest sens, dar nu poate spune sută la sută că ar fi dat o dispoziție scrisă de construire. A mai declarat că, la nivelul anului 1984, data aproximativă a ridicării copertinei, nu era obligatorie obținerea autorizației și cele mai multe lucrări se făceau la înțelegerea părților, iar copertina, fiind una demontabilă, era posibil să fi fost făcută la înțelegerea părților, fără autorizație. Referitor la autorizația de construire, potrivit răspunsului la întrebarea nr. 10 din interogatoriul reclamantei – fila 140, aceasta a arătat că, la data executării copertinei, în anul 1985, era necesară obținerea autorizației de construire în baza Decretului nr. 144/1958. Din analiza conținutului acestui din urmă act normativ nu rezultă că pentru montarea copertinei, pârâtul avea obligația de a obține autorizația de construire, art. 2 pct. I lit. e stabilind cazurile în care era obligatorie obținerea autorizației prealabile pentru executarea unor lucrări, dar între acestea neputând fi inclusă și montarea copertinei de către pârât. La data constituirii servituții, pârâtul deținea acordul Asociației de proprietari nr. 1/12.10.1995, acceptul proprietarului Întreprinderea de Morărit, Panificație și Produse Făinoase Cluj nr._/24.10.1985, precum și Certificatul de Urbanism nr. 4504/29.12.1999 (fila 6 din dosar), nefiind obligatorie obținerea autorizației de contruire, așa cum s-a susținut prin răspunsul la întâmpinare.

Astfel, în opinia instanței, în cauză, este vorba de o servitute constituită prin fapta omului, stabilită prin titlu, conform art. 620 C.civ. de la 1864, care s-a transmis în patrimoniul reclamantei (deși nu s-a făcut mențiune la această copertină în contractul încheiat de reclamantă cu Ș. R. V., Ș. F., I. V. M., I. S. D., T. T. M., T. A. B., în calitate de vânzători), menținându-se până la o nouă înțelegere între părți. Reclamanta avea obligația de a respecta servitutea constituită anterior dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului și de a nu face nimic spre a scădea sau îngreuna întrebuințarea servituții, reglementată de art. 634 C.civ. de la 1864.

Dipozițiile legale invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată nu sunt incidente în cauză întrucât, pe de o parte, în speță, sunt aplicabile prevederile Codului Civil de la 1864, iar, pe de altă parte, nu sunt îndeplinite condițiile de la accesiune, așa cum acestea erau reglementate la data montării copertinei, respectiv art. 492 – 494 C.civ. de la 1864, care fac referire la proprietarul terenului care devine, prin accesiune, și proprietar al construcției, plantației sau lucrării efectuate pe terenul său.

Față de considerentele expuse, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de desființare a copertinei montată pe fațada imobilului proprietatea reclamantei din Cluj-N., ., nr. 13 – 15, ..

Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești până la desființarea lucrării, instanța, față de soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, pârâtul nefiind obligat la desființarea lucrării, va respinge, ca neîntemeiat și acest petit.

Raportat la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța, în baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., ținând cont că, va respinge cererea de chemare în judecată, și că pentru pregătirea apărării în prezenta cauză, pârâtul și-a angajat avocat, căruia i-a achitat suma de 650 lei reprezentând contravaloarea onorariului (chitanțele de la filele 159 – 160 din dosar), va obliga reclamanta, ca parte care a pierdut porcesul, la plata în favoarea pârâtului a sumei de 650 cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes, invocată de pârât prin întâmpinare.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., cu sediul în Cluj-N., ., nr. 128 – 130, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtul M. N. I. A., cu domiciliul în Cluj-N., ., nr. 2, ..

Obligă reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 30.06.2014.

Președinte, Grefier,

B. I. A. N. Ș.

Red./Dact./B.I.A./N.S./31.07.2014/4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 6915/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA