Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 11-03-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 3592/211/2014
Operator de Date cu Caracter Personal - 3185
ROMÂNIA
JUDECǍTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Ordonanța președințială nr.2471
Ședința publică din 11.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. R.
GREFIER: F. C.
Pe rol solutionarea cauzei civile privind pe reclamanții S.C. L. I. EXPORT S.R.L., S. L. M. și G. M., în contradictoriu cu pârâții L. I. și L. V., avand ca obiect ordonanta președintială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta S. L. M., personal și asistată de avocat C. O. M., cu delegație de substituire pentru avocat titular L. M. H., care îl reprezintă și pe reclamantul G. M., precum și pârâtul L. I., personal și asistat de către avocat S. V., care o reprezintă și pe pârâta L. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la dosar s-a depus de către reclamanți o cerere de probațiune prin care solicită instanței încuviințarea probei testimoniale cu trei martori, respectiv KovasnaI Z., Tâmbulea R. și M. M..
Reprezentanta reclamanților depune la dosar un set de înscrisuri în probațiune, înscris intitulat bunuri personale ale reclamantei S. L. M., scrisoare medicală și bilet de ieșire din spital pentru numita Codori F.. În continuare solicită instanței încuviințarea probei testimoniale cu martorii indicați prin cererea de probațiune depusă la dosar pentru teza probatorie expusă în scris prin aceeași cerere, apreciind că este o probă pertinentă, concludentă și utilă pentru justa judecare a cauzei.
Reprezentantul pârâților învederează instanței că nu solicită probe testimoniale, ci doar proba cu înscrisuri și depune la dosar un înscris constând în contract de prestări servicii, după care solicită ca înscrisurile depuse la dosar la termenul de judecată curent de către reclamanți să nu fie luate în seamă ca probe în prezenta cauză, întrucât apreciază că nu sunt relevante și se opune acestora. Totodată, arată că se opune și probei testimoniale cu martorii solicitați de către reclamanți, solicitând respingerea acesteia, apreciind că nu este o probă pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei, precum și că este formulată în scopul tergiversării judecării cauzei și, de asemnea, mai arată că se opune și tezei probatorii indicate de către reclamanți, dat fiind faptul că spațiul comercial nu era închiriat reclamantei S., ci S.C. L. I. Export S.R.L.
La întrebarea instanței, pârâtul L. I. arată că reclamanta S. L. M. a locuit în imobiliul situat în Cluj-N., ./A începând cu luna decembrie 2012 și că din informațiile pe care le deține aceasta ar fi urmat să plece în Italia împreună cu reclamantul G. M., lăsând în urmă datorii în valoare de 30.000 lei, reprezentând restanțe de plată la utilități, cum ar fi gaz, curent, apă, etc. Cât privește faptul că reclamanta are bunuri în acel imobil, cunoaște că aceasta are la etajul 2 din cadrul pensiunii bunuri personale constând în haine, pantofi, poșete, o drujbă, iar el a invitat-o să mergă să le ia de acolo. Este de acord cu retituirea bunurilor reclamantei în condițiile în care aceasta îi restituie suma datorată cu titlu de restanțe la utilități, în valoare de 30.000 lei. Arată că reclamanta nu deține electocasnice în imobil și că aceasta a fost tolerată în apartamentul de la etajul 2 al imobilului cu condiția să achite utilitățile.
Reprezentanta reclamanților depune la dosar un aviz de însoțire a marfii, susține lista de bunuri solicitate depusă la dosar, arătând că acestea au fost cumpărate după întocmirea procesului-verbal de predare a bunurilor anexat întâmpinării de către pârâți, după care menține proba testimonială. Se opune înscrisurilor depuse la dosar de către pârâți.
Reprezentantul pârâților se pune susținerilor recprezentantei reclamanților, solicită ca aceasta să facă dovada cumpărării bunurilor, întrucât avizul de însoțire a mărfii depus la dosar nu face această dovadă, ci doar faptul că anumite bunuri au fost transportate dintr-un loc în altul. Se opune probei testimoniale, solicitând respingerea acesteia.
Instanța, în temeiul disp. art.255 alin.1 N.C.p.c., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți, precum și proba testimonială cu doi martori solicitată de către reclamanți, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru justa soluționare a cauzei.
Reprezentanta reclamanților solicită audierea martorilor Kovasnai Z. și M. M..
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale cu martorii Kovasnai Z. și M. M., ale căror depoziții luate sub prestare de jurământ sunt consemante și atașate la dosar.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentanta reclamanților solicită instanței admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, pentru motivele expuse în scris în cuprinsul acțiunii, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru și onorariu avocațial. Nu deține dovada onorariului avocațial.
Reclamanta S. L. M. solicită instanței admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, restituirea tuturor bunurilor sale personale, constând în haine, fotografii etc., bunuri adunate de-a lungul anilor și care se află în imobilul pensiune situat în Cluj-N., ./A, jud. Cluj, care se află în detenția pârâților, care au prezentat eronat situația de fapt. Apreciază că sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale prevăzute pentru ordonanța președințială formulată și arată că există pericolul ca pe zi ce trece bunurile ei să dispară efectiv, apreciind că în prezent unele dintre ele să fi dispărut deja. Mai arată că bunurile a căror restituire o solicită au fost achjiziționate de către ea din Italia și de la Complexul Comercial Metro și că deține acte doveditoare în acest sens.
Reprezentantul pârâților solicită instanței respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți potrivit motivelor invocate prin întâmpinare, ca netemeinică și nelegală, apreciind că urgența, vremelnicia și neprefigurarea fondului nu sunt îndeplinite în prezenta cauză. De asemenea solicită instanței obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial, potrivit dovezii depuse la dosar. Mai solicită respingerea cererii reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pârâtul L. I., la rândul său, solicită instanței respingerea cererii de ordonanță președințială formulată de către reclamanți. De asemenea, solicită ca reclamanții să-i restituie contractele încheiate pe perioada funcționării pensiunii, precum și să achite datoriile la utilitățile de apă, gaz, curent, întrucât aceasta nu a le-a achitat facturile aferente emise de către acești furnizori, datorii care sunt substanțiale.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr._ /18.02.2014, reclamanții S.C. L. I. EXPORT S.R.L., S. L. M. și G. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții L. I. și L. V., ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună, fără citarea părților, fără trecerea vreunui termen și fără somație, următoarele: 1) obligarea pârâților să le permită accesul la sediul social al reclamantei S.C. L. I. Export S.R.L., situat în Cluj-N., ./A, jud. Cluj; 2) repunerea în posesie a sediului, a bunurilor și documentelor S.C. L. I. Export S.R.L., precum și ale persoanelor fizice S. L. și G. M.; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că între S.C. L. I. Export S.R.L., pe de-o parte și pârâții L. I. și L. V., pe de altă parte, s-a perfectat un contract de locațiune la data de 28.06.2011, pentru o perioadă de 5 ani (din 1 iulie 2011 până în 1 iulie 2016, prelungit prin act adițional până la data de 01.11.2017). Potrivit art.4 din actul adițional nr.3 al contractului de închiriere, societatea debitoare s-a obligat la achitarea chiriei în următorul mod: "contravaloarea chiriei se va materializa prin lucrări de finalizare a mansardei și restului clădirii", desfășurate în perioada septembrie 2013 -august 2014. Astfel, reclamanta societate comercială și-a îndeplinit obligațiile, investind suma de aproximativ_ de euro în amenajarea imobilului. De asemenea, contractul de închiere din data de 28.06.2011 precum și actul adițional nr.1/11.10.2011 au fost notate în cartea funciară a imobilului nr._, sub C3.
La data de 13.02.2014, în jurul orei 1800, după apariția unei stări tensionate începând cu luna decembrie 2013, reclamanta S.C. L. I. Export S.R.L. a expediat, prin executor judecătoresc, o notificare prin care iși exprima dorința de reziliere a contractului de locațiune antemenționat începând cu data de 01.09.2014. În aceeași zi s-au manifestat amenințările pârâtului în sensul interzicerii aceesului angajaților și reprezentanților săi în imobilul care face obiectul contractului de închiriere mai sus precizat, prin schimbarea încuietorilor imobilului și fixarea unui lacăt la intrare, toate acestea fără o prealabilă înștiințare și/sau notificare. De asemenea, pârâtul a închis gazul, apa și încălzirea la restaurant. Pârâtul este parte în contractul de locațiune, însă potrivit cuprinsului cărții funciare nr._, acesta nu este proprietarul imobilului, acesta aflându-se în proprietatea pârâtei, ca bun propriu.
În ceea ce o privește pe reclamanta S. L., aceasta este asociat al .., societate care deține 50% din capitalul social (respectiv 25 părți sociale) al S.C. L. I. Export S.R.L. De asemenea, ca urmare a unor grave probleme medicale ale administratorului societății, numita Florintina Codori, reclamanta S. L. a fost numită prin hotărâre A.G.A. reprezentant al S.C. L. I. Export S.R.L. Actul Constitutiv, hotărârile A.G.A. precum și alte astfel de înscrisuri (în fapt toate actele contabile) au fost practic sechestrate de către pârâtul L. I., găsindu-se actualmente în spațiul în care ei solicită accesul de urgență.
Reclamantul G. M. este asociat și administrator al .., acesta păstrând înscrisuri obiecte personale la locul unde S.C. L. I. Export S.R.L. își desfășoară activitatea.
Reclamanții au mai arătat că prin contractul de subînchiriere nr.1/02.08.2013 S.C. L. I. Export S.R.L. a subînchiriat lui Iusdarho S.R.L.-D etajul I inclusiv terasă al imobilului înscris în CF_ cu nr. C1 topo_/2-C pentru a fi folosit cu destinația de bar, restaurant și terasă. Ca urmare a ingerințelor lui L. I., societatea Iusdarho S.R.L. a fost privată la rândul său de apă, gaz și curent, afectând în mod evident și activitatea acestei din urmă societăți.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, reclamanții au arătat că, sub aspectul urgenței, aceasta se justifică prin iminența producerii unui prejudiciu, în condițiile în care există pericolul ca bunurile contabile/fiscale aparținând societății, precum și bunurile proprietate personală aflate în incinta imobilului să fie distruse, alterate sau furate, neexistând niciun document care să constate inventarul bunurilor, starea în care acestea se află. Mai mult decât atât, privarea reclamantei S.C. L. I. Export S.R.L. de toate aceste bunuri coduce la imposibilitatea continuării activității comerciale, care presupune organizarea de evenimente, fiind singurul spațiu unde aceasta își desfășoară activitatea, conducând la imposibilitatea efectivă de a-și onora contractele în curs, iar în ceea ce o privește pe reclamanta S. L., obiectele personale sunt indispensabile traiului zilnic.
În legătură cu cea de-a doua condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, neprejudecarea fondului, și aceasta este îndeplinită cu prisosință, instanța de judecată nefiind investită cu soluționarea fondului dreptului, fiind pusă doar în situația de a examina sumar litigiul intervenit între părți, pentru a putea aprecia care dintre părțile litigioase are în favoarea sa aparența unei situații legale și justifică un interes legitim pentru a menține o anumită stare de fapt sau de drept.
În drept, au fost invocate disp. art.996 și urm. N.C.P.C.
Prin întâmpinare depusă în ședința publică din 28.02.2014 (filele 49, 50) pârâții au invocat excepția lipsei calității de reprezentant al S.P.A. H. și Asociații pentru reclamanta S.C. L. I. Export S.R.L. - excepție ce a fost admisă de către instanță în ședința publică din 03.03.2014, cu consecința anulării cererii de ordonanță președințială formulătă de către această reclamantă, precum și excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamanților în promovarea cererii de ordonanță președințială - excepții ce au fost respinse de către instanță, ca neîntemeiate, în ședința publică din 03.03.2014 (fila 67).
Pe fondul cauzei pârâții au solicitat respingerea cererii reclamanților, ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat niciunul dintre reclamanți nu justifică o aparenta de drept în promovarea cererii de ordonanță președințială. Din motivele acțiunii se poate constata că aceasta îndeplinește doar două din cele trei condiții de admisibilitate ale ordonanței presedintiale, si anume urgenta și neprefigurarea fondului, lipsind condiția care impune ca măsura să fie una vremelnică. Or, conform art.996 alin.5 N.C.P.C., este inadmisibila o cerere ordonanța presedintiala prin care se solicită luarea unor masuri definitive.
Pe de altă parte, reclamanții nu au făcut dovada ca au promovat o acțiune de drept comun, prin care sa fie soluționat fondul litigiului dintre parti, astfel ca se poate deduce, fara nicio tăgada, ca masurile pe care le solicita reclamanții sunt definitive.
În doctrina juridica privind ordonanțele presedintiale s-a statuat ca o astfel de cerere este inadmisibila in raporturile juridice de locatitiune având ca obiect predarea bunului inchiriat.
Totodată, reclamanții nu fac dovada faptului ca ar exista vreun drept in promovarea prezentei acțiuni. Din probele depuse la dosar nu rezulta faptul ca aceștia au efectuat acele lucrări de reparație si renovare a spațiului a căror valoare, conform afirmațiilor acestora, se ridica la suma de_ euro. Factura nr.L. 0132/30.12.2013, privind unele lucrări de amenajare si reparații, in valoare de_ lei, nu poate fi socotita un act care face dovada plații. In primul rand, aceasta nu este semnata de primire de către reprezentantul legal al S.C. L. I. Export S.R.L., iar reclamanții nu fac dovada comunicării acesteia in vreun fel, astfel ca se poate spune ca acel act nu a fost niciodată acceptat de către firmă. In al doilea rand, factura, ca act juridic, creeaza in sarcina cumpărătorului, o obligație de plata a unei sume de bani, cu condiția sa fie acceptata (art.46 C. . stabilite in factura emisa se poate face cu bon fiscal, chitanța sau instrumentele bancare de plata. La dosarul cauzei nu exista o astfel de dovada a plații contravalorii facturii de mai sus. In al treilea rand, in cuprinsul facturii menționate se arata ca lucrările se vor efectua in baza devizului nr.1/08.01.2013. Un astfel de deviz nu a fost depus la dosarul cauzei, pentru a se putea verifica ce lucrări trebuiau efectuate in baza lui si daca acele lucrări aveau legătura cu obligațiile asumate de către S.C. L. I. Export S.R.L. prin contractul de inchiriere din 28.06.2011 si actele adiționale aferente. In al patrulea rand, suma de_ lei, calculata la cursul de schimb de 4,5 lei/euro, face 8642 euro. P. la_ euro este o diferența de 3358 euro, care in condițiile date este aproape 1/3 din suma indicata de reclamanți. In al cincilea rand, in urma semnării convenției de rezolutiune a contractului de inchiriere incheiat in data de 28.06.2011, autentificata la S.P.N. N. Lex sub nr.364/14.02.2014, părțile au stabilit faptul ca nu mai au pretenții una fata de alta, astfel ca solicitările reclamanților de a le permite accesul si de a reface sediul si ridicare bunuri este lipsita de temei.
În drept, au fost invocate disp. art. 411, 996 - 1001 N.C.P.C.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială cu martorii Kovasynai Z. L. și L. M. M. (filele 78 - 80).
Analizand cererea dedusă judecății, în ceea ce privește pretențiile formulate de către reclamanții S. L. M. și G. M., prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța o apreciază ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu disp. art.996 alin.1, 2 si 5 N.C.P.C., “Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări;(2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului; (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
În ceea ce priveste cererea de ordonanta președintială formulată de către reclamanțiiS. L. M. și G. M., respectiv solicitarea acestora de obligare a pârâților la predarea bunurilor și documentelor personale existente în imobilul închiriat de către S.C. L. I. Export S.R.L. de la pârâți, instanta apreciază că aceasta nu îndeplineste, în principal, una din cele trei cerințe cumulative de admisibilitate impuse de prevederile legale mai sus citate, si anume vremelnicia masurii a carei incuviintare se solicita, întrucat aceasta are caracter definitiv, iar nu provizoriu, asa cum reclama textul de lege mentionat, în condițiile în care reclamanții nu invocă și nici nu fac dovada existenței pe rolul instantelor a unei cereri promovate pe calea dreptului comun care să aibă ca obiect obligarea pârâților la restituirea bunurilor și înscrisurilor aflate în imobilul în litigiu.
Pe de altă parte, cererea reclamanților comportă discuții și sub aspectul caracterului urgent al măsurii solicitate, întrucât - cu excepția obiectelor personale de strictă necesitate aparținând acestora, rămase în imobilul pârâților - în privința celorlalte bunuri și înscrisuri masura solicitata de catre reclamanți nu vizeaza niciunul dintre scopurile limitativ prevazute de art.996 alin.1 N.C.P.C., astfel că aceasta nu se incadreaza in niciuna dintre categoriile generale de situatii apreciate de legiuitor ca fiind caracterizate prin urgenta; sub aspectul în discuție, instanța consideră că nici împrejurarea învederată de către reclamanți în cuprinsul motivării în fapt a cererii de ordonanță președințiala (respectiv pericolul ca bunurile lor proprietate personală aflate în incinta imobilului pârâților să fie distruse, alterate sau furate) nu poate fi de natură să imprime cererii acestora un caracter urgent, care să justifice soluționarea sa pe calea ordonanței președințiale, reclamanții având în acest sens posibilitatea de a recurge la procedura instituită de disp. art.364 N.C.P.C., privind constatarea de urgență a unei stări de fapt prin intermediul executorului judecătoresc.
Nu în ultimul rând, întrucât pârâții au condiționat restituirea bunurilor personale ale reclamanților de achitarea de către aceștia din urmă a debitelor existente cu privire utilitățile aferente imobilului în litigiu, debite acumulate în perioada în care reclamanții au locuit în acest imobil - ceea ce echivalează practic cu invocarea unui drept de retenție asupra bunurilor în discuție până la achitarea sumelor pretinse - instanța apreciază că prin soluția de admitere a cererii reclamantilor și restituire a bunurilor mobile aflate în imobilul pârâților ar fi încălcate și disp. art.996 alin.5 teza finală N.C.P.C., știut fiind faptul că dreptul de retenție funcționează numai atât timp cât bunul se află la detentor, acesta încetând odată cu restituirea bunului.
În concluzie, față de considerentele mai sus expuse, instanța va respinge în întregime cererea de ordonanță președințială formulata de către reclamanții S. L. M. și G. M., ca inadmisibilă.
Având în vedere disp. art.453 alin.1 N.C.P.C., precum și chitanța nr.23/28.02.2014 eliberată de către C.. de Av. S. V., privind achitarea de către pârâți a onorariului avocațial (fila 54), instanța va dispune obligarea reclamanților la plata către pârâți a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Văzând și disp. art.999 alin.1 N.C.P.C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanții S. L. M. și G. M., ambii cu domiciliul procesual ales la sediul S.P.A. H. și Asociații, situat în Cluj-N., ..7, .. Cluj, în contradictoriu cu pârâții L. I. și L. V., ambii cu domiciliul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca inadmisibilă.
Obligă reclamanții la plata către pârâți a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea pentru exercitarea apelului se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. G. R. F. C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8977/2014.... | Anulare act. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
