Anulare act. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 5796/211/2014
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr._/2014
Ședința publică din 31 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare act privind reclamanta N. L. K. BIANKA în contradictoriu cu pârâții, T. A. M., T. A. L., T. M. C. și V. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 03.10.2014, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat consecutiv pronunțarea pentru data de 16.10.2014 și 31.10.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul acestei instanțe la data de 19 martie 2014, sub nr. de mai sus, reclamanta N.-L. K.-Bianka a solicitat, în contradictoriu cu pârâții T. A.-L., T. A.-M. și T. M., constatarea nulității relative și anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2043/11.07.2008 de BNP P. I. F. pentru vicierea consimțământului prin violență, desființarea eventualelor acte subsecvente și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar constatarea nulității relative și anularea aceluiași contract pentru preț fictiv.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta este moștenitoare legatară universală a defunctului L. M.-I.-V., care, anterior decesului, a fost constrâns prin acte de violență să încheie contractul a cărui anulare se cere. Se mai arată că prețul din contract este fictiv, defunctul nu avea nevoie de bani și că acesta a decedat la scurt timp după încheierea contractului.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 953, art. 955, art. 956, art. 1303 C. civ. 1864, art. 1206, art. 1216, art. 1217, art. 1220, art. 1246, art. 1248, art. 1251, art. 1254 C. civ. 2011, art. 148-152 C. proc. civ..
Pentru dovedirea cererii de chemare în judecată s-au solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba cu martori și proba cu expertiză.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
La data de 9 aprilie 2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei modificare a cererii de chemare în judecată, arătând că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâtă și pe T. (V.) M..
În motivare s-a arătat că aceasta este cea care l-a îngrijit pe defunct.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: contracte (f. 28-33), certificat medical (f. 34), certificat de atestare fiscală (f. 35), acte de identitate (f. 36-37), acte medicale (f. 38-44), chitanțe și ordine de plată (f. 45-68), acte medicale (f. 69-87), adresă (f. 88), cerere deschidere cont (f. 89-93), extrase de cont (f. 94-106), hotărâre judecătorească (f. 107-116), acte medicale (f. 117-119), încheiere (f. 120-121), sesizare (f. 122), rezoluție (f. 123-124), sentință penală (f. 125), declarații de martor (f. 126-128).
La data de 28 mai 2014 pârâții au depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor T. M.-C. și V. M., excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea primei excepții s-a arătat că cele două pârâte nu sunt părți în contractul de vânzare-cumpărare. De asemenea, s-a arătat că cu privire la fictivitatea prețului există autoritate de lucru judecat, fiind întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, întrucât o altă instanță s-a pronunțat deja, stabilind că prețul a fost real și a fost achitat. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a arătat că s-a împlinit termenul legal de prescripție și nu există niciun caz de întrerupere a acestui termen. Raportat la fondul cauzei s-a arătat că nu a existat o constrângere morală care să îl determine pe defunct să încheie contractul și că prețul stabilit în contract a fost serios și a fost achitat efectiv.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 953, art. 955, art. 956 C. civ. 1864, Decretului nr. 167/1958, art. 205, art. 245, art. 247 C. proc. civ..
Pentru dovedirea întâmpinării s-au solicitat proba cu martori și proba cu înscrisuri.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: hotărâri judecătorești (f. 155-175).
La data de 12 iunie 2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare și modificare a cererii de chemare în judecată, arătând că solicită și să se constate faptul că pârâții au desfășurat acte de violență față de defunct.
În motivare s-a arătat că față de modificarea cererii se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, că temeiul juridic al cererii este diferit de cel invocat în cererea anterioară, că dreptul la acțiune nu este prescris întrucât a fost întrerupt, că asupra defunctului au fost exercitate acte de violență, că prețul a fost derizoriu și fictiv.
În drept, au fost invocate prevederile art. 953, art. 955, art. 956, art. 1303 C. civ. 1864, art. 1206, art. 1216, art. 1217, art. 1220, art. 1246, art. 1248, art. 1251, art. 1254 C. civ. 2011, art. 148-152 C. proc. civ..
La dosarul cauzei a fost acvirat dosarul nr._/211/2010.
La termenul din 3 octombrie 2014 instanța a admis excepția inadmisibilității constatării unei stări de fapt cu privire la modificarea cererii de chemare în judecată din data de 12 iunie din 2014, invocată din oficiu, și a reținut cauza în pronunțare asupra celorlalte excepții invocate.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor T. M.-C. și V. M., instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamanta a cerut anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2043/11.07.2008 de BNP P. I. F.. Analizând acest contract (f. 28-31), reiese că el a fost încheiat între defunctul L. M.-I.-V. și pârâții T. A.-L. și T. A.-M..
Potrivit art. 36 C. proc. civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
În speță, reclamanta a dedus judecății un raport juridic litigios referitor la anularea unui contract, astfel că părțile prezentului litigiu trebuie să fie identice cu părțile contractului a cărui anulare se cere sau cu succesorii lor. Prin urmare, singurii care pot avea calitatea de părți sunt reclamanta N.-L. K.-Bianka, în calitate de succesoare a defunctului L. M.-I.-V., și pârâții T. A.-L. și T. A.-M.. În ceea ce le privește pe pârâtele T. M.-C. și V. M., acestea sunt terți față de contract, iar calitatea lor nu a fost justificată.
În ceea ce privește susținerile reclamantei, potrivit cărora cele două pârâte ar avea calitate prin raportare la modificarea cererii de chemare în judecată din data de 12.06.2014, instanța reține că cu privire la acea modificare s-a admis la ultimul termen de judecată excepția inadmisibilității, astfel că ea nu poate fi luată în considerare.
Raportat la faptul că cele două pârâte ar fi fost autoarele unor acte de violență asupra defunctului, instanța reține că - atâta vreme cât în speță se solicită exclusiv anularea contractului și repunerea părților în situația anterioară - acestea tot nu pot avea calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor V. M. și T. M.-C., invocată de pârâți.
Analizând excepția autorității de lucru judecat, instanța reține următoarele:
Pârâții au formulat această excepție prin raportare la capătul subsidiar de cerere, prin care reclamanta a solicitat anularea contractului pentru motivul că prețul a fost fictiv (prin cererea de chemare în judecată), adăugând mai apoi că acesta ar fi fost și derizoriu (prin completarea cererii din data de 12.06.2014).
Din sentința civilă nr. 3797/2012 a Judecătoriei Cluj-N. (f. 170-175) reiese că între reclamanta N.-L. K.-Bianka și pârâții T. A.-L. și T. A.-M. a mai avut loc un litigiu, având la bază cererea aceleiași reclamante de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2043/11.07.2008 de BNP P. I. F., întemeiată atât pe lipsa discernământului defunctului L. M.-I.-V., cât și pe faptul că prețul achitat este derizoriu pentru un imobil situat în centrul orașului și că acest preț nu a fost în realitate achitat.
În motivarea acestei sentințe instanța a analizat prețul contractului, statuând atât că acesta are un caracter serios, cât și că acesta a fost efectiv achitat, aceste două motive numărându-se printre cele care au stat la baza soluției de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Sentința civilă nr. 3797/2012 a Judecătoriei Cluj-N. a fost menținută prin decizia civilă nr. 2896/R/2013 a Curții de Apel Cluj (f. 155-169), prin care a fost admis recursul formulat de T. A.-M. și T. A.-L. și a fost respins apelul declarat de către N.-L. K.-Bianka.
Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
În speță, instanța constată îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, câtă vreme prin hotărârea la care s-a făcut referire mai sus a fost soluționată o cerere de chemare în judecată formulată de reclamanta N.-L. K.-Bianka în contradictoriu cu pârâții T. A.-L. și T. A.-M., cerere care a vizat anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2043/11.07.2008 de BNP P. I. F. printre altele pentru motivele că prețul a fost derizoriu și fictiv, adică exact ceea ce se solicită și în prezenta cauză, prin capătul de cerere subsidiar.
În ceea ce privește susținerile reclamantei, potrivit cărora prezenta cerere are o cauză diferită, și anume anularea contractului pentru vicierea consimțământului prin violență, instanța reține că acest fapt este adevărat, însă numai referitor la primul capăt de cerere, în vreme ce excepția a fost ridicată cu privire la capătul de cerere subsidiar.
De asemenea, raportat la faptul că prima cerere de chemare în judecată nu ar fi fost întemeiată în mod formal pe prevederile legale referitoare la caracterul derizoriu sau fictiv al prețului, instanța reține că cauza unei cereri de chemare în judecată nu este dată exclusiv de textele de lege invocate de reclamant, ci și de calificarea cererii în funcție de motivele invocate. Or, după cum deja s-a arătat, din motivarea primei cereri reieșea cu evidență că reclamanta a susținut că prețul contractului este fictiv și derizoriu, iar instanța a analizat aceste aspecte, astfel că nu se poate susține inexistența unei identități de cauză.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere vizând anularea contractului pentru preț derizoriu și fictiv, invocată de pârâți.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța reține următoarele:
Prioritar, se impune a se menționa că analiza prescripției nu va avea loc decât cu privire la capătul de cerere privind anularea contractului pentru vicierea consimțământului prin violență, având în vedere faptul că cu privire la celelalte capete de cerere au fost deja admise excepții care duc la respingerea lor.
Reclamanta a susținut că contractul atacat este nul, întrucât consimțământul defunctului L. M.-I.-V. ar fi fost smuls de către pârâți prin violență. Acest contract a fost încheiat la data de 11.07.2008, iar L. M.-I.-V. a decedat la data de 28.07.2008 (f. 34). Din sentința civilă nr. 3797/2012 a Judecătoriei Cluj-N. reiese că reclamanta a formulat o primă cerere în anulare a acestui contract la data de 27.08.2008.
Având în vedere data încheierii contractului, în speță sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani, precum și textul art. 9 alin. (1) al aceluiași act normativ, potrivit căruia prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic pentru violență, începe să curgă de la data când aceasta a încetat.
În speță, instanța reține că pretinsa violență exercitată asupra defunctului a încetat cel mai târziu la data decesului acestuia, respectiv 28.07.2008 și, având în vedere că vicierea consimțământului prin violență constituie un caz de nulitate relativă, la acel moment a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani, care s-a împlinit la data de 28.07.2011. Având în vedere că reclamanta are calitatea de succesor al defunctului, ea era ținută să respecte termenul în discuție, cu atât mai mult cu cât a avut cunoștință de încheierea contractului și împrejurările în care aceasta s-a produs cel mai târziu la data de 27.08.2008, când a formulat prima cerere de chemare în judecată.
Raportat la susținerile reclamantei, potrivit cărora prescripția ar fi fost întreruptă prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 27.08.2008, instanța reține că, potrivit art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea. Susținerile reclamantei sunt inexacte, întrucât soarta finală a cererii sale nu a fost admiterea în apel prin decizia civilă nr. 458/A/2012 a Tribunalului Cluj, ci respingerea sa, prin decizia civilă nr. 2896/R/2013 a Curții de Apel Cluj, care a menținut hotărârea de respingere pronunțată de instanța de fond în cel de-al doilea ciclu procesual. Or, este evident că textul de lege citat stabilește că prescripția nu este întreruptă în cazul în care cererea de chemare în judecată este, în final, respinsă, fiind fără relevanță că au existat și hotărâri intermediare de admitere, întrucât acestea au fost desființate și nu puteau produce niciun efect.
În ceea ce privește incidența textului art. 2539 alin. (2) C. civ. 2011, acesta prevede că prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cerere de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă. În speță, instanța reține că cererea de chemare în judecată formulată anterior de către reclamantă a rămas definitivă și irevocabilă la data pronunțării deciziei civile nr. 2896/R/2013 a Curții de Apel Cluj, respectiv 31.05.2013. Exercitarea căii de atac a revizuirii este irelevantă, ea nefiind de natură să înlăture caracterul definitiv și irevocabil al deciziei împotriva căreia a fost exercitată, astfel că termenul de 6 luni nu se poate calcula de la data respingerii cererii de revizuire, ci de la data de 31.05.2013, ceea ce înseamnă că el s-a împlinit la data de 31.11.2013, deci înainte de introducerea prezentei cereri.
În fine, este irelevant faptul că reclamanta ar fi introdus o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme textul de lege care reglementează întreruperea cursului prescripției se referă la procedurile de drept intern, care pot duce la realizarea dreptului pretins de reclamant, și nu la cele desfășurate în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care reclamantul poate obține doar condamnarea statului pentru încălcarea unui drept.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită excepția prescripției extinctive cu privire la capătul de cerere privind anularea contractului pentru vicierea consimțământului prin violență.
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere faptul că reclamanta a pierdut procesul acesta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților, constând în onorariu avocațial, după cum urmează: 2.000 de lei în favoarea pârâtei T. M.-C., 2.000 de lei în favoarea pârâtei V. M. și 7.000 de lei în favoarea pârâților T. A.-L. și T. A.-M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor T. M.-C. și V. M..
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N.-L. K.-Bianka, cu domiciliul procesual ales în București, ., ., în contradictoriu cu pârâtele T. M.-C., CNP_, și V. M., CNP_, ambele cu domiciliul în Cluj-N., .-8, ., și domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., ., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere vizând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2043/11.07.2008 de BNP P. I. F. pentru preț derizoriu și fictiv, invocată de pârâți.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere vizând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2043/11.07.2008 de BNP P. I. F. pentru vicierea consimțământului prin violență, invocată de pârâți.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N.-L. K.-Bianka, în contradictoriu cu pârâții T. A.-L., CNP_, și T. A.-M., CNP_, ambii cu domiciliul în Cluj-N., .-8, ., și domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., ., după cum urmează:
- în ceea ce privește capătul de cerere vizând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2043/11.07.2008 de BNP P. I. F. pentru vicierea consimțământului prin violență, cererea fiind prescrisă;
- în ceea ce privește capătul de cerere vizând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2043/11.07.2008 de BNP P. I. F. pentru preț derizoriu și fictiv, ca fiind sub autoritate de lucru judecat.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei T. M.-C. suma de 2.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei V. M. suma de 2.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta să plătească pârâților T. A.-L. și T. A.-M. suma de 7.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 31 octombrie 2014.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./5 decembrie 2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 11-03-2014,... | Pretenţii. Sentința nr. 8027/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
