Plângere contravenţională. Hotărâre din 05-02-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 25322/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
ȘENTINȚA CIVILĂ NR. 1018/2014
Ședința publică din 5 februarie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. E. G.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în dosarul civil nr._ de petentul Ț. V. S. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ privind procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 23.10.2013, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Se constată că dezbaterea pe fond a avut loc în ședința publică din data de 29.01.2014, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Asupra prezentei cauze civile,
Reține că în data de 30.10.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., plângerea contravențională formulată de petentul Ț. V. S. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că procesul-verbal . nr._ din data de 23.10.2013 este nul absolut, să dispună anularea celor 13 puncte de amendă, să dispună restituirea sumei de 520 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii aplicate, achitată cu chitanța nr._ din 24.10.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional, deoarece în data de 23.10.2013 agentul constatator a considerat că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor și i-ar fi adresat cuvinte jignitoare.
Pentru presupusele contravenții reținute în sarcina sa, agentul constatator i-a aplicat o amendă de 1.040 lei, reprezentând 13 puncte-amendă și i-a reținut permisul de conducere, specificând posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii, în speță suma de 520 lei, în termen de 48 de ore de la primirea amenzii.
La obiecțiunile din procesul-verbal de constatare a contravenției, s-a consemnat faptul că pe trecerea de pietoni din dreptul Băncii Transilvania din localitatea Apahida nu era nici un pieton angajat în traversare, ci lângă trecerea de pietoni.
În ceea ce privește presupusa contravenție privind adresarea de cuvinte jignitoare, petentul a precizat faptul că nu a folosit asemenea cuvinte, având doar un schimb de replici mai aprins cu organul constatator referitor la pietonii care nu erau angajați pe trecerea de pietoni.
Din cuprinsul procesului-verbal de contravenție rezultă că i s-a aplicat o singură amendă, fără a se menționa pentru fiecare contravenție care este numărul de puncte cu care sunt penalizat și amenda aferentă fiecărei contravenții.
Art. 16 alin. 1 din OG 2/2002 prevede că procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 10, art. 16, art. 17, art. 31 și 32 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; art. 451și urm. din Noul Cod de procedură civilă, art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Întrucât plângerea contravențională a fost înregistrată ulterior datei de 15.02.2013, data intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, aceasta a urmat procedura prealabilă.
În cadrul procedurii prealabile, la data de 22.11.2013, intimatul I.P.J. Cluj a depus întâmpinare prin care, pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea plângerii petentului cu menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare, a subliniat faptul că plângerea contravențională nu este întemeiată din următoarele motive:
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat disp. art. 21 al. 3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prev. de art. 315 NCPC, care, potrivit dispozițiilor invocate, nu pot fi audiate ca martori, precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acesta nu respectă principiul contradictorialității și al mijlocirii probelor în procesul civil.
Fapta petentului a fost constatată cu propriile simțuri de agentul constatator, astfel încât actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei conform art. 249 NCPC revine petentului și nu intimatului.
În acest context, intimatul a subliniat faptul că agentul de poliție este investit cu exercițiul autorității de stat, motiv pentru care actele întocmite de acesta sunt înzestrate cu încrederea că autoritatea, reprezentată în acest caz de agentul constatator, consemnează exact faptele pe care le constată fără a adăuga denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar neglijente a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor sancțiuni de natură disciplinară și/sau penală.
Ca urmare, întrucât dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 au drept scop și asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate, dreptul de apărare al persoanei sancționate contravenientului nefiind limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza A. contra României – 04.10.2007), a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petentul, prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, au fost invocate prevederile art.194 lit. e, 205-206, 249, 250, 223 alin.3, 315 alin.1. NCPC, O.G. nr.2/2001, O.U.G. nr.195/2002 și art.12 din Legea nr.218/2002.
Din actele și lucrările existente la dosar, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 23.10.2013 de către I.P.J. Cluj, petentul a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 1.040 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru comiterea contravențiilor prev. de art.135 lit. h și 148 pct.19 din HG nr.1391/2006 și art.100 alin.3 lit.b și 102 alin.1 pct.12 din O.U.G. nr.195/2002 rep.
În starea de fapt s-a reținut că la data de 23.10.2013 orele 8:00, în localitatea Apahida, ., petentul a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . Apahida, din direcția Apahida către Cluj-N., ajuns la trecerea de pietoni din dreptul Băncii Transilvania nu a acordat prioritate de trecere unei persoane de sex femeiesc cu doi copii și care aștepta să treacă . expresii jignitoare de genul „să-mi bag pula-n tine”.
Conform art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 „ Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: (...) h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”
Art. 148 pct. 19 din Regulament prevede că: „ Se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai: (...) 19. să săvârșească acte sau gesturi obscene, să profereze injurii, să adreseze expresii jignitoare ori vulgare celorlalți participanți la trafic.”
De asemenea, art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 prevede următoarele: „(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...) b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.”
Art. 102 alin. 1 pct. 22 din OUG 195/2002 „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: (...) 22. săvârșirea de către conducătorii de vehicule sau pasagerii acestora de gesturi obscene, proferarea de injurii, adresarea de expresii jignitoare sau vulgare participanților la trafic.”
În drept, faptele comise de către petent au fost încadrate în prevederile art.135 lit. h și 148 pct.19 din HG nr.1391/2006 și art.100 alin.3 lit.b și 102 alin.1 pct.12 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și sancționate conform acelorași texte normative.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța reține, totodată, că faptele contravenționale, astfel cum au fost conturate și reținute de agentul de poliție, au fost în mod corespunzător încadrate, în drept, în dispozițiile art.135 lit. h și 148 pct.19 din HG nr.1391/2006 și art.100 alin.3 lit.b și 102 alin.1 pct.12 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și sancționate conform acelorași actenormative.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petentul, deși susține că pe trecerea de pietoni nu exista nici o persoană angajată în traversare și nu a proferat cuvinte jignitoare la adresa agentului de poliție, în fața instanței nu a produs nici un mijloc de probă prin care să răstoarne prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, nedovedind o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.
Astfel, instanța reține că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. Astfel, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Astfel, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar în drept faptele petentului întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor prev. de art.135 lit. h și 148 pct.19 din HG nr.1391/2006 și art.100 alin.3 lit.b și 102 alin.1 pct.12 din O.U.G. nr.195/2002 rep.
Mai mult, petentul nu a probat în speță existența unei cauze justificative, obiective având forța unei stări de necesitate de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei săvârșite.
Având în vedere că, în cauza de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petentul nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat este legal și temeinic.
Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent și va menține procesul-verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul Ț. V. S. cu domiciliul procesual ales șa Cabinet de Avocat P. P. – mun. Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 42, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj.
Menține în întregime dispozițiile procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 23.10.2013, precum și sancțiunile aplicate.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele se vor depune la instanța a cărei hotărâre se atacă – Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2014.
JUDECĂTOR GREFIER
R. E. G. A. M.
Red. 4 ex.-14.12.2013./R.E.G./R.E.G./
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5814/2014.... → |
|---|
