Plângere contravenţională. Hotărâre din 26-03-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 287/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
ȘENTINȚA CIVILĂ NR. 3069/2014
Ședința publică din 26 martie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. E. G.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale înaintată de petenta F. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ privind procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.12.2013.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
În temeiul art.131 alin.1 NCPC, analizând din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta plângere contravențională, iar în baza art.238 NCPC raportat la înscrisurile aflate la dosar apreciază că prezenta cerere se poate soluționa la acest termen de judecată.
Instanța, nefiind excepții de invocat și alte cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 260 NCPC încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, declară închisă faza probatorie și în temeiul art. 394 alin.1 NCPC, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare, pe baza actelor de la dosar.
JUDECĂTORIA
Asupra prezentei cauze civile,
Reține că în data de 8.01.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. formulată de petenta F. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.12.2013, precum și exonerarea sa de obligația de plată a amenzii contravenționale, iar în subsidiar să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivare, a arătat că în data de 19.12.2013, orele 00:05 în timp ce se afla cu câțiva colegi studenți în apartamentul unde locuiește cu chirie pentru a ne lua la revedere întrucât intrau în vacanța de iarnă, purtând discuții, a sunat la ușa agentul de politie, care a legitimat-o si i-a încheiat procesul verbal de contravenție . nr._ din 19 decembrie 2013 pe motiv ca a deranjat liniștea locatarilor din imobil prin producere de strigate si larma, iar în baza art. 3 pct. 26 din Legea 61/1991 a fost amendata cu suma de 500 lei.
Sub aspectul legalității, petenta a arătat că procesul verbal de contravenție nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 alin. l din OG 2/2001 prevede în mod expres că „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu:….” datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de munca al contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșită precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite….”
Ori, petenta a solicitat instanței să observe că numărul de la codul numeric personal menționat de agentul de politie in procesul verbal de contravenție nu îi aparține, astfel încât din acest punct de vedere procesul verbal nu respecta dispozițiile legale ceea ce conduce la anularea sa, întrucât nu reflecta realitatea.
În ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, petenta a subliniat că procesul-verbal de contravenție nu este întemeiat întrucât nu au existat nici un fel de strigate sau larma de natura sa tulbure liniștea publica. Daca ar fi sa se analizeze ce se înțelege prin tulburarea liniștii publice ar însemna ca mai multe persoane din imobil au fost deranjate fiind astfel vătămate prin fapta sa. Ori, în speța din conținutul procesului verbal de contravenție nu rezulta ca a existat sesizare in acest sens, or daca aceasta ar exista trebuia ca persoana care a sesizat sau persoanele care au sesizat sa aibă calitatea de martori inserați in procesul verbal de contravenție.
Prin urmare, petenta a învederat instanței că nu am tulburat liniștea publica nici ea și nici colegii săi prin faptul ca am vorbit „poate mai tare decât ar fi trebuit” dar in nici un caz nu am strigat sau țipat astfel încât sa existe posibilitatea de a deranja vecinii.
În subsidiar, în situația în care se va aprecia că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale, a solicitat instanței să aibă în vedere că nu a avut intenția de a deranja pe nimeni, nu a făcut efectiv o petrecere, nu a avut muzica, ci pur si simplu a vorbit mai tare, iar pe de altăparte fiind studentă nu are venituri proprii fiind întreținuta de părinți, iar prin plata acestei amenzi contravenționale s-ar crea o importanta paguba in situația sa materiala.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.61/1991, O.G. nr.2/2001, art. 411 rap. la art. 223 alin. 3 C.pr.civ.
În cadrul procedurii prealabile efectuate în temeiul art.201 NCPC, la data de 10.02.2014, intimatul I.P.J. Cluj a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat, apreciind că plângerea petiționarului este neîntemeiată din următoarele motive:
Sub aspectul legalității, intimatul a arătat că procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Sub aspectul temeiniciei, a învederat instanței că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prevăzute de art. 315 alin. (1) din Legea nr. 134 privind C. pr. civ., care, potrivit dispozițiilor legale invocate, nu pot fi audiate ca martori, precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respecta principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
Actul de sancționare și constatare se bucura de prezumția de legalitate si temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei conform art. 249 din Legea nr. 134 privind C. Pr. Civ, revine petiționarului și nu intimatului.
Pe de altă parte, intimatul a arătat că în analiza principiului proporționalității dintre fapta comisă și sancțiunea aplicata, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire sociala, a ordinii si liniștii publice au drept scop asigurarea climatului de ordine si liniște publica necesar desfășurării normale a activității economice si social-culturale si promovarea unor relații civilizate in viața cotidiana, cetățenii sunt obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, in spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale care pun in pericol ordinea și liniștea publica, siguranța cetățenilor, sa nu rămână nesancționate.
Procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, in sensul că acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrară ( în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a. ), forța probanta a procesului verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa important fiecărui mijloc de proba ( cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de câtre Convenția Europeana a Drepturilor Omului, in măsura in care statul respecta limite rezonabile, având in vedere important scopului urmărit, dar si respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v. Franca, paragraf 28, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, hotărârea din 22 iulie 2002 ).
Persoana sancționata are dreptul la un proces echitabil in cadrul căruia sa utilizeze orice mijloace de proba si sa invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecata este de a respecta limita proporționalității intre scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În fapt, în data de 19.12.2013, în jurul orei 01.05, pe timpul executant atribuțiilor de serviciu, o patrula a Secției 2 Poliție Cluj-N., a fost dirijata de către ofițerul de serviciu al secției sa se deplaseze pe ., nr. 104, ., unde s-a sesizat ca este deranjata liniștea locatarilor din ., lucrătorii de poliție s-au deplasat la adresa sus menționata, unde au constatat ca într-adevăr din aceea locuință se auzeau zgomote puternice, larma și strigate. Având in vedere cele constatate, aceștia s-au deplasat la ușa apartamentului in cauza unde s-a prezentat numita F. I., care a declarat ca locuiește cu chirie la aceasta adresa și ca in noaptea aceea a organizat o petrecere la care a invitat mai mulți colegi pentru a sărbători încheierea anului școlar. Față de situația sus menționata, după ce i-au adus la cunoștința ca motivele invocate sunt lipsite de temei, lucrătorii de politie au sancționat-o contravențional in conf. cu prev. art. 3, pct. 26 din Legea 61/1991.
În ceea ce privește eroarea de scriere a CNP-ului din procesul verbal, a arătat că încălcarea prevederilor art. 16. alin. 1 din OG 2/2001, nu atrage o militate absoluta, nesusceptibila a fi acoperita in niciun mod, ci doar relativa. Situațiile in care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 17 din OG 2/2001. Astfel, prin acest text de lege se prevede ca „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”, specificându-se ca numai in astfel de situații „nulitatea se constata si din oficiu”.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia in considerare si din oficiu, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie sa le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la menționarea in procesul verbal contravențional a obiecțiunilor petentului, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției sa nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Întrucât fapta comisa de către petentă a fost constatata prin propriile simțuri de către agentul constatator, actul de constatare si sancționare a contravenției se bucura de prezumția de legalitate si temeinicie si face totdeauna dovada pana la proba contrarie, astfel încât sarcina probei revine petiționarului si nu intimatului, conform art. 249 din Legea nr. 134 privind C. Pr. Civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 si 315 alin. (1) din Legea nr. 134 privind C. Pr. Civ., OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Legii nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire sociala.
Deși i s-a comunicat întâmpinarea depusă la dosar, petenta nu a depus răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile, conform art.201 alin. 2 NCPC.
Din actele și lucrările existente la dosar, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.12.2013 de către I.P.J. Cluj – Poliția mun. Cluj-N., petenta a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 500 lei pentru comiterea contravenției prev. de art. 3 pct.26 din Legea nr.61/1991 rep..
În starea de fapt s-a reținut că la data de 19.12.2013, orele 00:05, în mun. Cluj-N., petenta în timp ce se afla în apartamentul nr.22 de pe . nr.104, în calitate de chiriaș, a organizat o petrecere, deranjând astfel liniștea locatarilor din imobil, prin producerea de strigăte și larmă.
Potrivit art. 3 pct.26 din Legea nr.61/1991 rep., „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 26) tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00–8,00 și 13,00–14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora.”
În drept, fapta comisă de către petentă a fost încadrată în prevederile art. 3 pct.26 din Legea nr.61/1991 rep. și sancționată conform aceluiași text normativ.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentei, potrivit art.249 NCPC.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, inclusiv codul numeric personal, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petentă, conform art.175 alin.1 NCPC.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța reține, totodată, că fapta contravențională, astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrată, în drept, în dispozițiile art. 3 pct.26 din Legea nr.61/1991 rep. și sancționată conform acelorași acte normative.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petenta nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentei. Astfel, dacă petenta susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentei sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Astfel, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar în drept fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 3 pct.26 din Legea nr.61/1991 rep..
Mai mult, petentul nu a probat în speță existența unei cauze justificative, obiective având forța unei stări de necesitate de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei săvârșite.
Având în vedere că, în cauza de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petenta nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat este legal și temeinic.
Referitor la solicitarea petentei de a i se aplica sancțiunea avertismentului pe motiv că nu are mijloace materiale de a suporta amenda aplicată, fiind întreținută de către părinți, nu poate fi reținută întrucât pe de o parte, fiind trecută de vârsta majoratului, petenta este direct răspunzătoare de faptele pe care le comite, având capacitate deplină de exercițiu.
Nu trebuie ignorat nici scopul reglementării în temeiul căreia petenta a fost sancționată, Legea nr.61/1996 rep..
Astfel, trebuie observat că prevederile acestui act normativ au drept scop asigurarea climatului de ordine si liniște publica necesar desfășurării normale a activității economice si social-culturale si promovarea unor relații civilizate in viața cotidiana, cetățenii sunt obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, in spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale care pun in pericol ordinea și liniștea publica, siguranța cetățenilor, sa nu rămână nesancționate, ori petenta prin fapta comisă a ignorat aceste prevederi, arătând lipsă de respect pentru ceilalți cetățeni care la o oră înaintă au dreptul de a se odihni, dar și față de părinții săi, care suportă cheltuielile de întreținere ale petentei – studentă.
Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent și va menține procesul-verbal de contravenție contestat.
Văzând dispozițiile art. 453 NCPC, întrucât plângerea contravențională a fost respinsă, cheltuieli de judecată vor rămâne în sarcina petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională înaintată de petenta F. I., CNP_, domiciliată în mun. G., ./511, . și cu reședința în mun. Cluj-N., . nr.104, ., jud. Cluj împotriva intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj.
Menține în întregime dispozițiile procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.12.2013 de către I.P.J. Cluj, precum și sancțiunea aplicată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele se vor depune la instanța a cărei hotărâre se atacă – Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2014.
JUDECĂTOR GREFIER
R. E. G. A. M.
Red.5 ex.-10.04.2014./R.E.G./R.E.G./
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 27-01-2014,... | Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 2088/2014.... → |
|---|
