Plângere contravenţională. Sentința nr. 1143/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1143/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 24447/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1143/2014
Ședința publică de la 07.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: M. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimatul M. C. N. DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administratorul societății petente, numita Z. T., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, la data de 20.01.2014, note de ședință formulate de către petenta cauzei și înscrisuri anexă (filele 31-39).
Instanța încuviințează cererea de repunere pe rol formulată în cauză.
La interpelarea instanței, reprezentanta petentei arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 1591C.proc.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 32 din OG nr. 2/2001 coroborat cu prevederile Hotărârii nr. 337/09.07.1993 privind stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe propunerea de probe.
Reprezentanta petentei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei. De asemenea solicită încuviințarea probei testimoniale privind audierea martorului indicat prin plângere, conducătorul auto, având ca teză probatorie dovedirea locului staționării autoturismului.
Instanța raportat la faptul că nu se contestă locul săvârșirii contravenției, apreciază că proba testimonială este inutilă soluționării prezentei plângeri, sens în care o respinge ca atare.
În temeiul art. 167 alin. (1) C.proc.civ., apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă în vederea justei soluționări a prezentei cauze, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar.
Constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta petentei solicită admiterea plângerii formulate și arată că a fost sancționată conform HCL 149/2009, însă în cauză niciodată nu i s-a solicitat să comunice numele și datele persoanei care a condus autovehiculul, mai mult, neîntocmindu-se nicio notă de constatare sau lăsat pe parbrizul autovehiculului. Arată apoi că și din înscrisurile de la dosarul cauzei rezultă că societatea petentă are sediul pe Fabricii nr. 118, fapt ce rezultă din statut și din contractul de închiriere, parcarea fiind situată la nr. 118 A, unde de altfel societatea încarcă tirurile frecvent. Precizează că la numărul 118A, imobilul este tot proprietate privată și nu aparține domeniului public, iar din planșele foto nu rezultă că tirul ar fi fost parcat pe drumul public. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 Cod.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ în data de 19.10.2012 (filele 3-4), petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimata M. C.-N. DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ anularea proceselor verbale de constatare și sancționare a contravenției nr._/484/25.09.2012 și nr._/484/25.09.2012, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a sa întrucât nu poate fi subiect activ al faptei reținute în sarcina sa, că HCL nr. 149/2009 nu instituie răspunderea persoanei juridice, că persoana juridică nu poate săvârși contravenții. A mai arătat că nu suntem în prezența unei răspunderi a comitentului pentru fapta prepusului întrucât aceasta răspundere este expres reglementată de dispozițiile art. 1000 alin. (3) C.civ. S-a mai susținut că procesul verbal nu cuprinde datele de identificare ale contravenientului, fiind încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 și nu a fost semnat de un martor. S-a invocat excepția prescripției executării amenzii pe considerentul că intimata avea obligația de a aplica sancțiunea la data constatării faptei, or în mod arbitrar a încheiat procesul verbal la aproape 5 luni de la data constatării faptei, nefiind respectat termenul de 1 lună pentru comunicarea procesului verbal raportat la data constatării faptei.
În drept, a invocat prevederile art. 16 și următoarele din OG nr. 2/2001, art. 6 CEDO.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 5-6).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/2007 și art. 1 alin. (2) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 31.01.2013, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată (filele 10-15).
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 16-22).
Cauza a fost suspendată din culpa petentei la data de 01.02.2013 (fila 23) și repusă pe rol la prezenta dată.
La data de 20.01.2014, petenta a depus la dosarul cauzei note de ședință (filele 31-33), prin care a învederat că locul săvârșirii faptei menționat în cele două procese verbal este proprietate privată.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 34-39).
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar în favoarea ambelor părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 25.09.2012 au fost întocmite de către intimată, pe baza notelor de constatare . nr._/07.05.2012 (fila 18), respectiv . nr._/07.05.2012, procesele verbale nr._/484/25.09.2012 (fila 17) și nr._/484/25.09.2012 (fila 20), prin care i s-a aplicat petentei sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de câte 400 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de HCL nr. 149/2009, constând în aceea că în data de 07.05.2012, în jurul orelor 13.05, respectiv 12.50, a oprit, staționat și parcat un autovehicul destinat transporturilor de persoane sau de marfă, cu masa totală maximă autorizată de peste 2 tone, având numărul de înmatriculare_, respectiv_, pe domeniul public sau privat al municipiului C.-N., pe ..
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în lipsa petentei, consemnându-se că „persoanele de față nu pot avea calitatea de martor”.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Din perspectiva legalității întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că petenta a invocat în sprijinul plângerii sale motivul de nulitate referitor la pretinsa nerespectare a dispozițiilor art. 19 OG nr. 2/2001, constând în faptul că înscrisul nu a fost semnat de un martor asistent.
Sub acest aspect, este de remarcat că potrivit art. 19 alin. (1) teza a II-a din OG nr. 2/2001, martorul indicat în procesul verbal este chemat să confirme una din cele trei împrejurări constând în faptul că contravenientul „nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze”, iar potrivit art. 19 alin. (3) din OG nr. 2/2001, „în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor legale amintite, martorul asistent este chemat să confirme una dintre cele trei situații prevăzute limitativ, respectiv că petentul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze procesul verbal, iar nu săvârșirea faptei în sine, în privința căreia constatările ex propriis sensibus ale agentului constatator sunt suficiente pentru a face operantă prezumția de temeinicie a procesului verbal.
Din conținutul proceselor verbale nr._/484/25.09.2012 (fila 17) și nr._/484/25.09.2012 (fila 20), instanța reține că acestea au fost întocmit în absența unui martor asistent, consemnându-se că „persoanele de față nu pot avea calitatea de martor”.
Dacă se consideră că motivele pentru care procesul verbal a fost întocmit în lipsa unui martor asistent precizate în înscris sunt pur formale, se poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 19 alin. (3) din OG nr. 2/2001.
Față de prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 17 OG nr. 2/2001, care prevăd în mod expres și limitativ cauzele de nulitate absolută ale procesului verbal și față de dispozițiile art. 105 alin. (2) C.proc.civ., instanța reține că în cele trei situații care atrag incidența art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor cu privire la motivele care au condus la întocmirea procesului verbal în absența unui martor asistent atrage sancțiunea nulității virtuale și relative a procesului verbal. În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
În aceste condiții, vătămarea suferită de către petentă trebuie dovedită, iar nulitatea își va produce efectele numai în măsura în care vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
Din probatoriul de la dosarul cauzei, instanța reține că petenta nu făcut dovada unei vătămări suferită ca urmare a lipsei mențiunilor cu privire la motivele pentru care procesul verbal a fost întocmit în absența unui martor asistent.
Instanța mai reține, de altfel, că petenta nu contestă împrejurarea că nu a fost de față la întocmirea procesului verbal, respectiv tocmai aspectul pe care martorul asistent este chemat să îl confirme prin semnarea procesului verbal.
Trecând totuși de acest aspect, chiar dacă petenta ar fi dovedit o vătămare, instanța apreciază că aceasta ar fi putut fi înlăturată prin posibilitatea de a invoca orice neregularități legate de procesul verbal în cadrul prezentei proceduri speciale a plângerii contravenționale, în condiții de contradictorialitate înaintea unei instanțe care respectă garanțiile instituite de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiat motivul de nulitate invocat de către petentă.
Nu se poate reține vreo culpă în sarcina intimatei că a procedat la întocmirea procesului verbal în lipsa contravenientei, câtă vreme dispozițiile OG nr. 2/2001 prevăd această posibilitate în interiorul termenului de prescripție a aplicării sancțiunii de 6 luni. Aceasta cu atât mai mult cu cât în urma întocmirii actului de constatare, se procedează la identificarea proprietarului autoturismului în evidențele Serviciului de Înmatriculări din cadrul Instituției Prefectului.
Nu există în acest sens o obligație legală a intimatei de a notifica sau de a cita contravenienta la întocmirea procesului verbal.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că motivul de nulitate invocat este vădit nefondat.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța apreciază că apărările petentei legate de faptul că nu ar fi parcat autovehiculul pe domeniul municipalității sunt întemeiate.
Din coroborarea conținutului contractului de închiriere nr. 114/01.07.2008 (fila 34) cu rezoluția nr. 9373/19.05.2010 (fila 35), instanța reține că sediul petentei se află pe ., C.-N. și constă dintr-un spațiu de 28,05 mp cu destinația de birou, 7,71 mp depozit și a unui spațiu de parcare între clădirile proprietății . Podul Hingherilor.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că nu poate stabili, conform descrierii făcută în cuprinsul procesului verbal, dacă locul săvârșirii contravenției este situat pe domeniul privat al numitei . pe domeniul public/privat al municipiului C.-N., urmând ca dubiul să profite petentei.
În consecință, instanța urmează a admite plângerea contravențională, fără a mai analiza celelalte motive de nulitate invocate și va anula procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției nr._/484/25.09.2012 și nr._/484/25.09.2012.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. și în respectarea principiului disponibilității, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în C.-N., ., C., în contradictoriu cu intimata M. C.-N. DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., .-3, județul C., împotriva proceselor verbale de constatare și sancționare a contravenției nr._/484/25.09.2012 și nr._/484/25.09.2012.
Anulează procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției nr._/484/25.09.2012 și nr._/484/25.09.2012.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 februarie 2014.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. POPAMELINDA F.
Red. R.M.P./ dact. M.F./4 ex./11.02.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1645/2014.... → |
|---|
