Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 8943/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 14.10.2014
Completul constituit din
JUDECĂTOR: G. A. F.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta S. I. A. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 07.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 14.10.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 29.04.2014, sub nr._, petenta S. I. A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 17.04.2014, iar în consecință scutirea de la plata amenzii în valoare de 340 lei și înlăturarea măsurii reținerii permisului de conducere.
În motivare, petenta a arătat că la data de 17.04.2014 se deplasa cu autoturismul cu număr de înmatriculare CJ_ pe . după sensul giratoriu din Mărăști înspre cartierul Someșeni, a oprit la trecerea de pietoni, pentru a acorda prioritate pietonilor angajați în traversare. S-a menționat că mașina a fost pusă din nou în mișcare doar după ce pietonii au pășit din nou pe trotuar.
În drept, au fost invocate prevederile art.118 din O.U.G. nr.195/2002.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Prin întâmpinarea depusă la data de 23.05.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat. S-a arătat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea fiind aplicată cu respectarea criteriilor stabilite prin art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. În ceea ce privește situația de fapt, s-a arătat ca în data de 17.04.2014, agentul de poliție a constatat că autoturismul cu număr de înmatriculare CJ_, condus de către petentă, circulând pe . a acordat prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversarea regulamentară a drumului public prin locul special amenajat și semnalizat, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului. S-a susținut că fapta a fost percepută de către agentul constatator prin propriile simțuri, astfel încât actul de constatare și sancționare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, revenind petentului sarcina de a face proba contrară, acest aspect fiind recunoscut inclusiv în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. S-a arătat că prevederile O.U.G. nr.195/2002 sunt menite să asigure desfășurarea în condiții de siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zone drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În drept, au fost invocate prevederile art.205-206, art.223 alin.3, art.249 și art.315 alin. 1 din C.proc.civ., O.G. nr.2/2001 și O.U.G. nr.195/2002.
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 05.06.2014, petenta a combătut cele indicate de către intimat prin întâmpinare, arătând că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal este o prezumție relativă, aceasta putând fi răsturnată prin proba contrară. Dec asemenea, s-a menționat că potrivit practicii instanțelor, în dreptul contravențional sunt aplicabile dispozițiile dreptului penal, astfel încât petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, având drept consecință răsturnarea sarcinii probei. S-a susținut că intimata, prin întâmpinare nu indică vreun mijloc de probă, având în vedere și faptul că agentul constatator avea posibilitatea de a opri un trecător ce ar fi fost de față la eveniment și să îl consemneze în calitate de martor, pe când petenta, fiind singură în autoturism, nu avea posibilitatea propunerii unui martor.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (copie carte de identitate – fila 3; dovada . nr._ – fila 4; proces-verbal de constatare a contravenției . nr._ – fila 5, fila 14; adresa nr._/446 din 29.09.2014 – fila 28).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 17.04.2014 (fila 14), emis de către Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, s-a reținut că petenta a încălcat dispozițiile art.100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002, prin aceea că în data de 17.04.2014 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare CJ_ pe . Cluj-N., iar după sensul giratoriu „Mărăști”, înspre cartierul Someșeni, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii, pe sensul său de circulație, fiind sancționată cu amendă în valoare de 340 lei și reținerea permisului de conducere. În cuprinsul procesului-verbal, petenta a formulat obiecțiuni, respectiv a indicat faptul că nu este de acord.
Prin adresa nr._/446 din data de 29.07.2014 emisă de către Serviciul Siguranța Circulației Urbane, Rețele Edilitare și Transport Local (fila 28), s-a adus la cunoștință instanței faptul că acest serviciu nu deține înregistrările camerelor de supraveghere video din data de 17.04.2014, întrucât nu a fost formulată înainte de termenul de 15 zile de păstrare a înregistrărilor o solicitare de stocare a imaginilor.
Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Prin art.100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002 se stabilește faptul că reprezintă contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de neacordare a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, având în vedere dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor formale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Având în vedere natura de act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional a procesului-verbal de constatare a contravenției, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încerca în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură, printre care și prezumția de nevinovăție.
De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60). S-a mai precizat, însă, că în măsura în care instanțele interne au audiat declarațiile reclamantului și i-au permis să prezinte dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, faptul că reclamantul nu a cerut instanței să examineze dovezi și că, în consecință, instanță a hotărât, în baza unei hotărâri motivate, să se încreadă în dovezile prezentate de intimat, nu pare a fi inechitabil sau arbitrar (cauza I. P. împotriva României, parag.33).
Instanța consideră că o astfel de limită rezonabilă la care face referire Curtea este dată de constatarea personală, în mod nemijlocit, a faptei de către agent, astfel încât îi revine petentului sarcina de a proba lipsa de temeinicie a celor înscrise în cuprinsul procesului-verbal.
În cauza de față, se reține că petenta a avut posibilitatea de a propune dovezi în fața instanței, fiindu-i respectat astfel dreptul la un proces echitabil, neexistând o poziție dezavantajată în raport cu cea a intimatului. De asemenea, faptul că existau mulți oameni în acea zi în trafic nu creează în mod automat posibilitatea pentru agentul constatator de a obține declarația unui martor. De altfel, din prevederile art.19 alin.1 teza a II-a din O.G. nr.2/2001 rezultând că rolul martorului asistent este doar acela de a confirma faptul că persoana sancționată nu este de față, refuză sau este în imposibilitate de a semna procesul-verbal, iar nu de a confirma cele stabilite în cadrul acestuia ca stare de fapt.
Instanța mai observă că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale agentului constatator, fapt necontestat de către petentă, agentul constatator fiind un organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Având în vedere aceste aspecte, instanța consideră că nu se poate înlătura cu totul posibilitatea agenților statului de a aplica prevederile actelor normative în vigoare referitoare la răspunderea contravențională, iar veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității, acestea trebuind să rezulte din probe prezentate în fața instanței, nefiind suficiente simplele afirmații în acest sens ale petentei.
Analizând probele existente la dosarul cauzei, astfel cum acestea au fost prezentate în paragrafele anterioare, se constată că petenta nu a probat existența unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției.
În consecință, instanța va respinge plângerea formulată de către petentă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta S. I. A., domiciliată în Cluj-N., ., ., jud. Cluj, CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, C.U.I._, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2014.
Judecător, Grefier,
G.-A. FodorAna M. M.
Red./Dact./GAF/4 ex./29.10.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8177/2014. Judecătoria... | Cerere de ajutor public judiciar. Sentința nr. 2131/2014.... → |
|---|
