Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8177/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8177/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 24-07-2014 în dosarul nr. 4506/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8177/2014
Ședința camerei de consiliu din 24.07.2014
Instanța constituită din :
JUDECĂTOR: V. I. V.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii cu valoare redusă formulată de reclamanta S.C. D. I. S.R.L.. în contradictoriu cu pârâta QUATRO A. S.R.L.
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de Consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 1.029 alin. 1 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
În temeiul art.131 alin.1 NCPC, analizând din oficiu competența, instanța constată, în temeiul art. 1027 NCPC raportat la art. 107 alin. 1 NCPC, că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cerere cu valoare redusă.
În temeiul art. 238 NCPC raportat la înscrisurile aflate la dosar apreciază că prezenta cauza se poate soluționa la acest termen de judecata.
Instanta, nefiind excepții de invocat și alte cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 255 alin. 1 NCPC și art. 258 NCPC încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
În temeiul art. 1030 C.pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.03.2014, sub nr._, reclamanta S.C. D. I. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. Q. A. S.R.L. obligarea pârâtei la plata sumei de 2.743, 63 lei compusă din suma de 347,71 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._/11.11.2013 (emisă pentru suma de 689,93 lei), suma de 508,89 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._/18.11.2013 și suma de 1.887,03 lei ce reprezintă contravaloarea facturii nr._/18.11.2013. De asemenea, reclamanta a solictat obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente debitelor mai sus evidențiate, cuantumul dobânzilor fiind stabilit contractual de către părți la 1 % pe zi de întârziere.
În fapt, reclamanta a arătat, în esență, că între părți s-au desfășurat raporturi contractuale în baza contractului de vânzare cumpărare și distribuție nr. 220/02.10.2012. Ca urmare a executării obligațiilor sale contractuale, reclamanta a emis o . facturi ce au fost acceptate la plată de către pârâtă prin semnarea și ștampilarea acestora, o parte fiind chiar achitate parțial, rămânând de achitat un debit în cuantum de 2.743,63 lei. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unei dobânzi contractuale de 1% aferente debitului principal.
A mai precizat reclamanta că dorește obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1270, art. 1350, art. 1539, art. 1719 N.C.civ și art. 1025 și următoarele N.C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată așa cum reiese din înscrisurile de la dosar. (fila 7)
La cererea de chemare în judecată au fost atașate următoarele înscrisuri: contractul de vânzare cumpărare și distribuție nr. 220/02.10.2012 (filele 16-17), facturi (filele 12-14), chitanță (fila 15) și situația facturilor neîncasate (fila 11).
Prin rezoluția din 08.04.2014, constatându-se imposibilitatea de comunicare a cererii de chemare în judecată către pârâtă, a fost numit curator special av. Nut C. T..
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 25.06.2014 (fila 37), curatorul special a învederat instanței că, raportat la înscrisurile depuse la dosar, apreciază că pretențiile reclamantei sunt întemeiate.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
La data de 02.10.2012, între reclamanta S.C. D. I. S.R.L., în calitate de vânzător și pârâta Q. A., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare și distribuție nr. 220.
În baza acestui contract au fost emise de către reclamantă factura nr._/11.11.2013, factura nr._/18.11.2013 și factura nr._/18.11.2013, ca urmare a executării obligațiilor sale contractuale.
Conform art. 4 pct. 2 din contractul încheiat între părți, neachitarea prețului atrage obligarea cumpărătorului la plata unor penalități de întârziere de 1%/zi de întârziere din suma neachitată, penalități ce încep să curgă la 7 zile calendaristice de la data facturării.
În drept, instanța reține că raporturile juridice contractuale dintre părți sunt supuse dispozițiilor legale în vigoare la data nașterii lor, conform art. 3 din Legea nr. 71/2011 și art. 6 alin. 2 N.C.civ., fiind așadar reglementate prin dispozițiile Noului Cod civil.
Cu referire la dispozițiile procedurale în materie, instanța constată că raportat la momentul formulării prezentei acțiuni, respectiv 03.03.2014, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 1025-1032 C.pr.civ.
Astfel, potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2743,63 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._/11.11.2013, nr._/18.11.2013 și factura nr._/18.11.2013., instanța apreciază că acesta este întemeiat și urmează să îl admită.
Articolul 1350 alin. 1 și 2 N.C.civ. reglementează principiul forței obligatorii a contractului, arătând că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat iar atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Art. 1516 alin. 2 N.C.civ. consacră dreptul creditorului la executarea integrală, exactă și la timp a obligației, conferindu-i acestuia, în ipoteza în care debitorul nu înțelege să își execute benevol obligațiile contractuale, dreptul de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației.
În materia răspunderii contractuale, referitor la sarcina probei, instanța reține că creditorul trebuie doar să facă proba existenței creanței. De îndată ce a fost făcută această dovadă, neîndeplinirea obligației de către debitor se prezumă, dacă acesta nu face dovada contrară, așa cum prevede art. 1548 N.C.civ..
Așa cum rezultă din prevederile contractului încheiat între părți, reclamanta s-a obligat să furnizeze marfa pe baza unei comenzi anterioare a pârâtei iar pârâta și-a asumat obligația de a achita contravaloarea acestor servicii, contravaloare specificată pe facturi.
Reclamanta a făcut proba existenței obligației pârâtei de a achita suma de 2743,63 lei, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți și prin facturile depuse. Mai mult, relevantă este și poziția curatorului special ce a arătat că apreciază susținerile reclamantei a fi întemeiate, raportat la înscrisurile depuse la dosar.
De asemenea, creanța este lichidă, câtimea acesteia fiind determinată prin înscrisurile menționate, și exigibilă, în termen de 7 zile de la data emiterii fiecărei facturi, astfel cum se stipulează în art. 4 pct. 2 din contract.
Pentru aceste considerente, constatând că reclamanta a probat că pârâtei îi revine obligația de a achita suma de 2743, 63 lei, reprezentând contravaloare facturi iar pârâta nu a făcut proba executării, instanța urmează să admită primul capăt de cerere și să oblige pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2743,63 lei.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere convenționale de 1% pe zi de întârziere, așa cum au fost stabilite conform art. 9 pct. 2 din contract, de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului, instanța constată că prin intermediul clauzei penale, ca și convenție accesorie, părțile determină anticipat cuantumul prejudiciului suferit de către creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor de către debitor.
Conform art. 1538 C.civ., clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.
Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., în cazul relațiilor contractuale dintre profesioniști, debitorul este de drept în întârziere dacă nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani.
Contractul discutat a fost încheiat de părți în calitatea lor de profesioniști, în sensul art.3 alin 2 și 3 N.C.civ. și art. 8 alin.1 Legea nr. 71/2011, fiind perfectat în cadrul exploatării unei întreprinderi, din perspectiva ambelor părți.
Pe cale de consecință, luând în considerare calitatea de profesioniști a părților din cauza de față, pârâta a fost de drept în întârziere cu privire obligația de a plăti suma de bani echivalentul produselor livrate, de la data scadenței, mai exact la 7 zile de la data facturării.
În cauza de față, instanța constată că prin clauza de la art. 9 pct. 2 din contract s-a stabilit cuantumul penalităților de întârziere la 1% pe zi de întârziere, calculate asupra sumei datorate de la scadență și până la achitarea integrală a acesteia.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța urmează să admită petitul prin care reclamanta solicita obligarea pârâtei la plata penalităților contractuale de întârziere de 1% pe zi de întârziere.
În temeiul art. 1031 alin.1 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța urmează să o oblige pe aceasta la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată de reclamantă în cauza de față (f. 7).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. D. I. S.R.L., cu sediul în Cluj-N., .-9, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta Q. A. S.R.L. cu sediul în Cluj-N., Bvd. Eroilor, nr.23-25, Spațiul 2 Subsol, jud. Cluj.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.743,63 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate și a penalităților de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere începând cu data scadenței facturilor și până la data plății efective a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei.
Executorie de drept.
Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Cluj-N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.07.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER
V. I. V. A. M.
Red./Dact./V.I.V./4 ex/24.07.2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7276/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
