Evacuare. Sentința nr. 6572/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6572/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 24148/211/2012
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6572/2014
Ședința publică din 24.06.2014
INSTANȚA constituită din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află cererea de chemare în judecată formulată și precizată de către reclamanta T. A. BENDIS în contradictoriu cu pârâtul BAZAȘ A. O., având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.09.2013 pe rolul acestei instanțe, la data de 16.10.2012 sub numărul de mai sus reclamanta a solicitat instanței evacuarea pârâtului din imobilul situat în loc. Florești, ., jud. Cluj, înscris în CF nr. 5599, nr. cad. 350/77/3 și din drumul de acces în suprafață de 77 mp, înscris în CF nr. 5628 Florești, nr. cad. 1125/3 precum și obligarea acestuia la plata unei despăgubiri lunare în valoare de 500 Euro, respectiv echivalentul în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății, de la data de 01.04.2009 până în prezent și în continuare până la eliberarea imobilului.
În motivarea cererii a arătat că este unica proprietară a acestor imobile. Anterior anului 2008 a fost într-o relație cu pârâtul, astfel încât au locuit împreună în acel imobil. După ce relația dintre ei s-a destrămat a locuit în imobil până în luna martie 2009, când a fost delegată temporar la București. După 3 luni când a vrut să revină acasă, în imobilul proprietate sa locuia pârâtul împreună cu noua sa iubită, motiv pentru care nu s-a mai întors în imobilul respectiv. Deși în toată această perioada a avut discuții periodice cu pârâtul pe tema evacuării imobilului, a tolerat această situație având în acel moment alte priorități. La începutul anului 2012 a trimis o notificare pârâtului, însă acesta i-a răspuns în scris refuzul său, invocând diferite pretenții neadevărate.
A mai arătat reclamanta că în cursul lunii august 2012 a încheiat un contract individual de muncă cu o societate comercială din Cluj-N., fiind nevoită să locuiască împreună cu familia sa pe la diferiți prieteni, pentru că proprietatea sa este ocupată fără niciun drept locativ de către pârât.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 480 C. civil, art. 555 N. C. civil, art. 1084 C. civil, art. 1531 N. C. civil.
În dovedirea cererii s-au depus următoarele înscrisuri: notificare (f.6), extras CF (f.7-11), răspuns la notificare (f.12-16).
Cererea a fost legat timbrată cu taxa de timbru în valoare de 3537 lei și timbru judiciar în valoare de 6,8 lei (f.4, 23).
La data de 12.02.2013, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de_ lei, reprezentând echivalentul sumei de_ euro, constând în beneficiul nerealizat pentru imobilul proprietatea sa pentru perioada 01.04.2008 – 31.12.2012, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 554,20 lei, reprezentând contravaloare gaz, suma de 84,08 lei, contravaloare curent electric aferent perioadei mai – iunie 2012, consumate de către pârât și neachitate.
În motivare a arătat că își menține motivele invocate în cererea inițială de chemare în judecată, arătând că ocuparea imobilului proprietatea sa fără drept, de către pârât, a privat-o de realizarea oricărui beneficiu asupra acestui imobil, plătind totodată ratele la credit pe care l-a achiziționat în vederea cumpărării imobilului. Suma solicitată reprezintă o valoare medie a chiriei de 350 Euro/lună.
În ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea, a arătat că acesta a rămas fără obiect, deoarece prin Ordonanța președințială nr. 8298/CC/17.10.2012 pronunțată în dosarul civil nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj-N., s-a admis cererea sa și s-a dispus evacuarea pârâtului din imobil, ordonanță rămasă irevocabilă prin respingerea recursului. Pârâtul i-a înmânat cheile imobilului prin Procesul-verbal din 13.01.2013, imobilul fiindu-i predat prin procesul-verbal din 18.01.2013 întocmit de către B. C. M. R., în cadrul dosarului execuțional nr. 1016/2012.
Au fost anexate la precizarea de acțiune: Ordonanța președințială nr. 8289/CC/2012 (f. 26-27), procese-verbale de predare (f.29-30), facturi fiscale (f.31-32)
Pârâtul legal citat, a depus întâmpinare, prin care a arătat că în perioada 2001 – 2009 a fot angajat într-o relație de concubinaj, urmată de logodnă în anul 2005 cu reclamanta A. A. Bendis. În acest timp, pornind amândoi de la zero, au achiziționat mai multe bunuri printre care și două case prin credit imobiliar, una pentru locuință în Florești și una salon de înfrumusețare în H.. În aceste investiții au fost implicați amândoi, doar că el nu a avut ambiția să aibă cât mai multe lucruri pe numele său, făcând greșeala să lase totul pe numele acesteia, având încredere în aceasta. Între timp, în anul 2008, reclamanta a rămas însărcinată cu o altă persoană. Deși a fost un mare șoc pentru el, a rămas cu acesta până când copilul a împlinit 4 luni ( februarie 2009), timp în care relația lor a continuat, dar s-a limitat la o prietenie curată și deschisă, ajutând-o în toată această perioadă ( sarcină, naștere, etc.). În luna martie 2009 a plecat, în urma unei oferte de job la București, iar în luna martie 2009, s-a căsătorit cu tatăl biologic al copilului.
A mai arătat pârâtul că în toată această perioadă au rămas într-o relație de prietenie, continuând împreună să investească în cele două imobile așa cum s-au înțeles, iar el a continuat să locuiască în imobilul de pe . Florești. Totul a decurs normal până când s-a întâlnit cu actuala lui soție, cu care a întemeiat o familie având ca și rezultat venirea pe lume a fetiței lor în luna august 2010. Apoi relațiile dintre ei au început să se strice și au ajuns să discute cum să împartă toate investițiile lor comune. În prima fază, între anii 2010 – 2011, au tot discutat referitor la o sumă de bani pe care să o primească pentru investițiile făcute în cele două imobile, urmând ca apoi să nu mai aibă nicio pretenție, apoi, în anul 2012 a primit o înștiințare să părăsească casa fără să mai recunoască drepturile sale în urma investițiilor făcute. A arătat că a fost nevoit să părăsească locuința în urma demersurilor reclamantei fără să primească niciun ban din cei aproximativ 45.000 Euro investiți, deoarece nu prea are multe dovezi, deoarece în timpul relației cu reclamanta nu s-a gândit să păstreze documentele, crezând că formează un cuplu.
În probațiune a anexat răspunsul dat notificării reclamantei din data de 28.02.2012, prin care și-a motivat refuzul de a elibera locuința din Florești, prin sumele de bani pe care le-a investit în imobile: a înstrăinat o proprietate în Huedin pentru suma de 33.000 Euro, a contractat un împrumut în valoare de 35.000 lei pe o durată de 10 ani, a făcut și o descoperire de card de 4900 lei (f.38). A arătat că a avut o contribuție personală la achitarea ratelor creditului în valoare de 3.000 Euro. De asemenea, că a achitat prin firma sa, ., 10.000 lei – lucrări de izolație, 3.000 lei – mansardare. A concluzionat pârâtul că contribuția sa la cumpărarea imobilului din Florești se ridică la suma de 15.000 lei și 11.100 euro.
În ceea ce privește imobilul din Complexul H., a susținut în continuare pârâtul, avansul în valoare de15.000 euro a fost achitat din banii săi ( din cei 33.000 euro obținuți din înstrăinarea unui imobil proprietate personală). De asemenea tot el a achitat și suma de 3700 euro reprezentând utilitățile pentru acel salon. Lucrările de amenajare, au fost achitate prin ., în valoare de 7500 euro. Cumulat contribuția sa la cele două imobile se ridică la suma de 37.300 euro și 54.900 lei. A arătat la acel moment că evacuarea spațiului este condiționată de achitarea despăgubirilor reprezentând contribuția sa.
În data de 11.03.2013 pârâtul a mai depus un script prin care detaliază relația sa cu reclamanta, precum și anexe privind corespondența dintre părți (f.43-68).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri constând în actele depuse la dosar, interogatoriul părților, expertiză tehnică în evaluare construcții, fiind atașate la dosar: interogatoriul luat pârâtului (f.85), interogatoriul luat reclamantei (f.92-97), raportul de expertiză tehnică (f. 134-175).
La data de 13.01.2014 pârâtul a depus la dosar notă cu un set de înscrisuri atașate (f.109-129).
După depunerea raportului de expertiză, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 21.264 euro, respectiv echivalentul în lei la cursul BNR, constând în beneficiul nerealizat pentru imobilul proprietatea sa din Florești, ., jud. Cluj pe perioada 01.04.2008 – 31.12.2012, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
Analizând, actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
În fapt, între părți a existat o relație de concubinaj în între anii 2001 – 2008.
Reclamanta este proprietara imobilului casă de locuit situat în loc. Florești, ., jud. Cluj, înscris în CF nr. 5626 Florești, nr. cad. 1125/1 în suprafață de 262 mp, dobândit prin cumpărare ca bun propriu în anul 2005, după cum rezultă din extrasul CF depus la dosar (f.9). De asemenea este proprietara tabulară asupra cotei de ½ parte din drumul de acces în suprafață de 77 mp, înscris în CF 5628 Florești, nr. cad. 1125/3. De asemenea mai deține în proprietate imobilul loc de casă, în cotă de ½ parte, înscris în CF nr. 5599 Florești, nr. cad. 350/77/3, cu titlu de drept de cumpărarea ca bun propriu.
Părțile au locuit împreună în acel imobilul casă de locuit din loc. Florești, ., până în luna martie 2009, când reclamanta s-a mutat la București, pârâtul continuând să rămână în imobil.
În data de 28.02.2012 pârâtul a primit o notificare din partea reclamantei să părăsească imobilul (f.7). Pârâtul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a invocat un drept de creanță cu privire la sumele de bani pe care le-a investit și el în imobilele proprietatea reclamantei, și a condiționat plecarea din imobil doar cu condiția achitării de către reclamantă a sumei de 15.000 euro (f.16).
Prin Ordonanța președințială nr. 8298/CC/2012, pronunțată de către Judecătoria Cluj-N., în ședința publică din data de 17.10.2012 s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul de mai sus până la soluționarea irevocabilă a prezentului dosar ( f.27).
În data de 13.01.2013 au fost predate de către pârât cheile imobilului din Florești, ., conform procesului-verbal atașat (f.29), iar în data de 18.01.2013 a fost predat imobilul, conform procesului-verbal din dosarul execuțional nr. 1016/2012 al B. C. M. R. (f.30).
În drept, potrivit art. 998 C. civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Fapta de a locui în imobilul altei persoane și de a nu-l părăsi la solicitarea acesteie îndeplinește elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită constă în ocuparea fără titlu a imobilului, prejudiciul constă în contravaloarea lipsei de folosință, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei, iar vinovăția existând și ea, atâta vreme cât nu există o cauză de care să înlăture vinovăția.
În speță, instanța constată că imobilul în care a locuit pârâtul aparține reclamantei, conform extrasului CF depus la dosar.
Pentru perioada 01.04.2009 – 28.02.2012, instanța constată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul a locuit în imobilul reclamantei ca urmare a relațiilor pe care le-au avut ca și tolerat. Acest aspect rezultă din chiar cererea de chemare în judecată, unde reclamanta recunoaște că deși din luna mai 2009 a avut discuții periodice repetate cu pârâtul pe tema evacuării imobilului, a tolerat această situație, având la acel moment alte priorități. Or, din moment ce nu i s-a solicitat expres acestuia să părăsească imobilul, acesta a locuit în el în baza acordului reclamantei. Rezultă că pentru această perioadă nu există îndeplinită una din condițiile angajării răspunderii civile delictuale, și anume fapta ilicită.
Deși a fost notificat la data de 28.02.2012 să părăsească imobilul, acesta nu s-a conformat acestei solicitări și a continuat să locuiască fără titlul până la data de 13.01.2013, dată la care a fost evacuat.
Chiar dacă a formulat un răspuns la notificare prin care a invocat pretenții proprii față de reclamantă, acesta nu a solicitat să i se recunoască un drept de retenție asupra imobilului până la plata de către reclamantă a eventualelor investiții efectuate in imobile, și în acest caz, neavând nici acordul reclamantei și nici un alt titlu care să-i permită șederea în locuință, acesta din momentul notificării a locuit ilicit.
În ceea ce privește prejudiciul, acestea constă în lipsa de folosință a imobilului. Conform expertizei întocmite în cauză, rezultă că pentru un imobil ca și cel din litigiu, în anul 2012 chiria medie era de 324 euro/lună. Perioada în care reclamanta a fost lipsită ilegal de folosința locuinței este din 28.02.2012 până în 18.01.2013, de unde rezultă o valoare a prejudiciului de 3428,12 Euro.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 638,28 lei, reprezentând contravaloare utilități, instanța constată că și aceasta este întemeiată, consumurile fiind înregistrate în perioada în care in imobil locuia pârâtul, și anume în lunile mai-iulie 2012 (f. 31-35). Nu are relevanță că la un moment dat s-a sistat furnizarea utilităților, atâta vreme cât de contravaloarea utilităților furnizate anterior și facturate a beneficiat pârâtul.
Referitor la apărările formulate de către pârât, instanța arată că pretinsa creanță nu-i dădea dreptul de ședere în imobil prin simpla invocare, ci avea nevoie de obținerea unei hotărâri judecătorești în acest sens.
Mai mult, deși susține că a făcut investiții proprii în imobilul din Florești și cel din H., în valoare de 37.300 euro și 54.900 lei, instanța constată că pârâtul nu a formulat cerere reconvețională, motiv pentru care, conform principiului disponibilității nu va analiza temeinicia acestor susțineri.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte cererea formulată și precizată de către reclamantă, va obliga pârâtul la plata către aceasta a sumei de 3428,12 Euro, echivalent în lei la cursul BNR din momentul plății cu titlu de contravaloare prejudiciu dat de lipsa de folosință a imobilului din Florești, ., precum și la plata sumei de 638,28 lei, reprezentând contravaloare utilități consumate și va respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin.1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, în măsura în care acestea sunt dovedite, iar potrivit alin.2, când cererea a fost admisă doar în parte, judecătorii vor stabilii măsura în care fiecare din părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Față de acest aspect, instanța va obligă pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 565 lei taxă de timbru, 1 leu timbru judiciar, 360 lei onorariu expert și 2000 lei onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta T. A. BENDIS, cu sediul procesual ales în Cluj-N., ., nr. 23-35, . la av. M. F.-L. în contradictoriu cu pârâtul B. A. O., cu domiciliul procesual ales la SCPA BOHIȘI G. și Partners, cu sediul în Cluj-N., .. 14, jud. Cluj.
Obligă pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 3428,12 Euro, echivalent în lei la cursul BNR din momentul plății cu titlu de contravaloare prejudiciu datorat de lipsa de folosință a imobilului din Florești, . pentru perioada 28.02.2012 – 18.01.2013, precum și la plata sumei de 638,28 lei, reprezentând contravaloare utilități consumate.
Respinge ca neîntemeiată obligarea pârâtului la plata sumei de 17.835,88 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință aferentă perioadei 01.04.2008 – 31.12.2012.
Obligă pe pârât la plata către reclamantă a a sumei de 565 lei – parte din taxă de timbru, 1 leu – parte din timbru judiciar, 360 lei – parte din onorariu expert și 2000 lei onorariu avocațial.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. GagaMihaela M.
Red. I.G. /Thred. I.G./
4 ex./24.06.2014
| ← Cerere de ajutor public judiciar. Sentința nr. 2131/2014.... | Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 8039/2014.... → |
|---|
