Plângere contravenţională. Sentința nr. 2222/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2222/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 18524/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2222/2014
Sedința publica din 05.03.2014
Instanța constituită din :
JUDECĂTOR: R. D.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii in dosarul civil nr._/211/2013, inaintat de petentul B. C., in contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, avand ca obiect plangere contraventionala, privind procesul verbal de constatare acontraventiei ., nr._ din data de 04.07.2013.
La apelul nominal facut in cauza se constată lipsa părților.
Procedura este legal indeplinită .
S-a facut referatul cauzei dupa care,
Se constată ca dezbaterea pe fond a avut loc in ședinta publică din 26.02.2014, cand partea prezenta a pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședinta din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotarare.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 02.08.2013 sub nr._, petentul B. C. H., cu dom. în . nr. 534, jud. Cluj a contestat procesul verbal . nr._, încheiat la data de 04.07.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_.
În motivarea plângerii sale, petentul a indicat că în timp ce se deplasa cu vehiculul marca Mitsubishi Outlander înmatriculat sub nr._, a fost oprit de către un echipaj de poliție care i-a comunicat că a depășit viteza legală în localitate, având 102 km/h, însă a precizat că, în realitate, el nu cunoaște dacă se afla sau în localitate, nefiind indicat în mod clar în procesul verbal, locul comiterii contravenției.
În drept, au fost invocate prevederile art.16,17 din OG 2/2001..
În probațiune, petentul a anexat plângerii, în copie, procesul verbal și a solicitat depunerea de către intimat a certificatului de omologare din care să reiasă și marja de eroare în măsurarea vitezei, a buletinului de verificare metrologică și a autorizației de operator radar pentru agentul constatator precum și doctrină în materia procedurii contravenționale.
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimatul nu a formulat întâmpinare dar a depus la solicitarea instanței următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat, buletinul de verificare metrologică, certificatul de aprobare model și înregistrarea video.
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri, iar din oficiu, proba cu înscrisurile depuse la dosar de către intimat, respectiv proba cu înregistrarea video, acesta din urmă furnizând și Anexa nr. 1 la Certificatul aprobare model al aparatului radar.
Analizând cererea petentului precum și probele administrate, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal . nr._, încheiat la data de 04.07.2013 de către intimat ( f. 72 ), petentul B. C. H. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) din O. U. G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că în ziua respectiva, ora 04.45, în Cluj N. . fost depistat de aparatul radar Autovision în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 102 km/h pe un sector de drum unde viteza legală maximă admisă este de 50 km/h.
Instanța constată că în procesul verbal contestat este indicat de asemenea numărul de înmatriculare a mașinii de poliție pe care era amplasat aparatul radar, ca fiind MAI_, acelasi autovehicul care apare menționat și în Buletinul de verificare metrologică al aparatului radar (f.73)
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Analizând, în prealabil, procesul verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacră în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că starea de fapt, astfel cum a fost consemnată în actul de constatare, este în deplină concordanță cu cea reală. Mai întâi, trebuie reliefat că, potrivit art. 102 alin. (3) lit. e) din O. U. G. nr. 195/2002, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În al doilea rând, este de observat că din înregistrarea video depusă de către intimat la dosar ( f. 74 ), a rezultat că petentul a circulat cu viteza de 102 km/h pe un sector de drum în care limita era de 50 km/h, în localitatea Cluj N., așa cum s-a menționat și în cuprinsul procesului verbal ( f. 72 ), ce constituie, la rândul său, mijloc de probă în cauza de față. Mai mult decât atât, aparatul radar este certificat și verificat metrologic, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimat ( f. 73 ), așadar în acest context trebuie apreciat că există un mijloc de probă atestat care face dovada faptei imputate, constatarea contravenției fiind realizată în condițiile art. 102 alin. (3) lit. e) teza finală raportat la art. 109 alin. (2) din O. U. G. nr. 195/2002. In ceea ce priveste sustinerile petentului privind locul comiterii contraventiei, se poate observa atat din cuprinsul procesului verbal cat si din inregistrarea video ca automobilul rula pe . Cluj N..
Referitor la susținerile petentului în legătură cu abaterea aparatului radar în măsurarea vitezei de deplasare a vehiculelor, instanța reține că, potrivit art. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021 - 05 din 23.11.2005, cinemometrele care funcționează în regim de deplasare al utilitarei pe care sunt instalate, la viteze constatate de peste 100 km/h, pot înregistra o eroare maxim tolerată de 4% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, însă o asemenea eroare se stabilește în raport de diferite criterii și, mai mult decât atât, aceasta poate acționa atât în sens pozitiv cât și în sens negativ, fiind deci posibil ca viteza de deplasare reală a petentului să fi fost mai mică, dar și mai mare decât cea reținută de agentul constatator în procesul verbal încheiat. Așadar, câtă vreme marja maximă de eroare are o dublă semnificație, pozitivă și negativă, nu se poate susține, automat, că viteza de deplasare era mai mică decât cea înregistrată și că actul de constatare și sancționare contravențională ar fi netemeinic, ci numai coroborat cu alte mijloace de probă în acest sens, deoarece viteza stabilită pe baza înregistrării radar efectuată la momentul constatării contravenției este criteriul în raport cu care se apreciază existența faptei, fiind evidentă împrejurarea că legiuitorul, atunci când a stabilit limitele de viteză admise, dar și gradul de depășire a acestora ce constituie contravenții, a observat marjele de eroare ale cinemometrelor și, în considerarea acestor marje și a efectelor lor, a incriminat corespunzător faptele ce atrag răspunderea contravențională în materia discutată. În consecință, trebuie concluzionat că respectarea de către aparatele de măsurare a vitezei de deplasare a marjelor de eroare menționate în norma de metrologie legală constituie o garanție a corectitudinii valorilor de viteză identificate și a legalității constatării contravenției și nu invers, așa încât susținerile petentului sunt, din perspectiva arătată, nejustificate.
În acest context, este totuși de reținut că în cauza de față fapta reproșată este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în prezentul litigiu, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentului ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentului ori cǎ acesta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat, câtă vreme în fața instanței petentul a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauzǎ nu s-a putut demonstra cǎ situația de fapt reținutǎ în actul de constatare ar fi diferitǎ de cea realǎ, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus, ținând seama și de înregistrarea video depusă la dosarul cauzei de către intimat, ce relevă săvârșirea de către petent a faptei imputate ( f. 72 ).
În consecință, față de cele anterior evidențiate, instanța apreciază că procesul verbal contestat este temeinic și legal, situația reținută în cuprinsul său fiind conformă celei reale.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă mai întâi că amenda aplicată de către agentul constatator a fost stabilită prin orientarea la minimul punctelor amendă prevăzut de art. 98 alin. (4) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, la care trimite art. 102 alin. (3) din același act normativ. În al doilea rând, nu poate fi negat că fapta imputată petentului prezintă în sine un grad ridicat de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, câtă vreme petentul a rulat cu o viteză de 102 km/h în localitate, depășind deci cu 52 km/h viteza maximă admisă pe porțiunea respectivă. În al treilea rând, instanța apreciază că, ținând seama și de circumstanțele de timp și de loc în care a fost săvârșită contravenția, nu este justificată înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În consecință, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior redate, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiatǎ plângerea formulatǎ de cǎtre petentul B. C. H., cu dom. în . nr. 534, jud. Cluj, împotriva procesul verbal . nr._, încheiat la data de 04.07.2013 de cǎtre intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea cǎii de atac va fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 05.03.2014.
Jud. R. DanGref. A. M.
Red. / Tehn. RD
06.03.2014 - 4 ex.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 8887/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 2683/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
