Plângere contravenţională. Sentința nr. 4095/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4095/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 28090/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4095/2014
Ședința publică din data de 15 aprilie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul M. T. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 16.11.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă petentul M. T., CNP_, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către Autoritatea Rutieră Română, la data de 21 martie 2014, prin serviciul registratură, răspunsul la adresa instanței.
Petentul arată că nu are alte cereri în probațiune.
Instanța, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, deliberând în temeiul art. 250, art. 254 și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei. Declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Petentul solicită anularea procesului verbal, fără cheltuieli de judecată. Astfel, arată că a fost nevoit să oprească pentru câteva minute moment în care a fost oprit de agenții de poliție. În ceea ce privește atestatul arată că acesta era valabil însă nu ș-a găsit în acel moment.
Instanța, art. 394 și art. 395 C.pr.civ., constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 28.11.2013, sub nr. de mai sus, formulată de petentul M. T. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CP nr._ încheiat la data de 16.11.2013.
În motivarea plângerii petentul a arătat în esență că, acesta a parcat în locul destinat persoanelor cu handicap, deoarece era ocupat standul de taxi, însă intenționa să părăsească acest loc dacă cineva ar fi avut nevoie. Totodată petentul a invocat dispozițiile Legii nr. 38/2003 și faptul că la aceea dată avea atestat profesional valabil, dar l-a pierdut.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 38/2003.
În probațiune s-au depus copii după următoarele înscrisuri: proces verbal (f. 3), certificat profesional (f. 4, 5).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată (f. 6).
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, a depus la data de 18.12.2013, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205-206 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002. Totodată a anexat istoricul contravențional al petentului.
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 06.01.2014, petentul a reiterat cele arătate în plângere și a învederat că istoricul său contravențional nu are nicio relevanță în speță.
La data de 05.02.2014 petentul a depus copie lizibilă a procesului verbal contestat (f. 20).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți și a efectuat adresă către A.R.R., care a comunicat la data 21.03.2014 informații privind valabilitatea atestatului de conducător de taxi al petentului (f. 25).
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 16.11.2013 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 1040 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 și art. 102 alin. 1 pct. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 16.11.2013, ora 20:15 aflându-se la volanul autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare_ a staționat în loc interzis în Piața C. din Cluj-N., în zona indicatorului „Rezervat persoanelor cu handicap”, iar la controlul efectuat asupra documentelor nu a prezentat atestatul profesional, deși autoturismul avea însemne pentru transportul de persoane în regim de taxi.
Petentul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Astfel, sub aspectul primei contravenții reținute în sarcina petentului prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 O.U.G. nr. 195/2002, constând în staționarea neregulamentară, instanța arată că, deși petentul a avut posibilitatea de a propune probe, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia. Dimpotrivă, petentul a recunoscut că a staționat în locul destinat persoanelor cu handicap, însă a invocat faptul că standul de taxi era ocupat, aspect însă ce nu este de natură a înlătura răspunderea sa contravențională, atâta timp cât, acest fapt nu reprezintă o cauză exoneratoare prevăzută de art. 11 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, cum ar fi cazul fortuit, constrângerea fizică ori cazul de forță majoră, de vreme ce, petentul putea staționa într-un alt loc permis aflat în apropiere ori imediata apropiere.
Totodată, faptul că acesta nu ar fi părăsit autoturismul pe parcursul staționării, de asemenea nu este de natură a exclude vinovăția sa, fiindcă de la bun început petentul era obligat să respecte interdicția de parcare, ori fapta contrară săvârșită nu dovedește decât că, petentul nu prezintă garanția bunei-credințe pentru a-i acorda instanța încrederea pe care o pretinde.
Instanța mai reține faptul că, art. 21 alin. 4 Legea nr. 38/2003, invocat de petente se referă la cu totul altă stare de fapt decât cea din speță, respectiv, aceste dispoziții permit ca pentru angajarea sau realizarea transportului persoanelor cu handicap locomotor, cu copii sub 2 ani, al persoanelor bolnave sau aflate în imposibilitatea de a se deplasa, taxiul să poată opri și circula în regim special în zone unde circulația este restricționată, cu condiția de a nu afecta siguranța celorlalți participanți la trafic. Astfel, petentul nu a dovedit instanței că s-ar fi aflat în această situație, ci doar a invoca faptul că staționa în locul destinat persoanelor cu handicap deoarece standul de taxi era ocupat.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic în privința primei contravenții reținute în sarcina petentului și prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește individualizarea sancțiunii pentru această contravenție de staționare neregulamentară, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 320 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 și art. 99 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, neimpunându-se astfel înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, cu atât mai mult cu cât, petentul nu se află nicidecum la prima abatere contravențională de acest gen, conform istoricului contravențional.
Sub aspectul celei de a doua contravenții reținute în sarcina petentului prevăzute de art. 102 alin. 1 pct. 5 O.U.G. nr. 195/2002 privind conducerea unui autovehicul destinat transportului public de persoane sau de mărfuri fără a deține atestatul profesional, instanța consideră că petentul a făcut dovada contrară celor reținute, având în vedere că, adresa nr. 2328/19.03.2014 emisă de A.R.R. – Agenția Teritorială Cluj reiese că petentul avea atestat profesional de conducător taxi emis la data de 24.11.2008 cu viză valabilă până în data de 08.12.2016 (f. 25), motiv pentru care, instanța va dispune anularea procesului verbal în privința acestei contravenții și sancțiunilor aplicate pentru aceasta, amenda contravențională în valoare de 720 lei.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. T. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.11.2013 de către organul constatator I.P.J. Cluj, sens în care va dispune anularea în parte procesul verbal . nr._ încheiat la data de 16.11.2013 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 102 alin. 1 pct. 5 O.U.G. nr. 195/2002 și sancțiunile aplicate pentru această contravenție și va menține procesul verbal . nr._ încheiat la data de 16.11.2013 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 O.U.G. nr. 195/2002 - staționarea neregulamentară și sancțiunile aplicate pentru această contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. T. cu domiciliul în Cluj-N., ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, și în consecință:
Anulează în parte procesul verbal . nr._ încheiat la data de 16.11.2013 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 102 alin. 1 pct. 5 O.U.G. nr. 195/2002 și sancțiunile aplicate pentru această contravenție.
Menține procesul verbal . nr._ încheiat la data de 16.11.2013 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 O.U.G. nr. 195/2002 - staționarea neregulamentară și sancțiunile aplicate pentru această contravenție.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact./S.B.T./CO./4 ex/12.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4984/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4706/2014.... → |
|---|
