Plângere contravenţională. Sentința nr. 4706/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4706/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 28333/211/2013
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4706/2014
Ședința publică de la 06 Mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E.-E. P.
GREFIER A. D. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent D. M. A. și pe intimat I. DE P. JUDETEAN CLUJ- SECTIA 4 P.- . ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Judecătoria își verifică din oficiu competența și, în temeiul art. 131 NCPC, constată că este competentă general, teritorial și material să soluționeze prezenta cauză.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și reține cauza spre soluționare pe fond.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus petentul D. M. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.11.2013 prin care a fost sancționat cu amenda în cuantum de 160 lei, cu avertisment, 4 puncte amenda și 4 puncte de penalizare; restituirea amenzii achitate, în cuantum de 80 lei; în subsidiar, înlocuirea pedepsei amenzii cu avertismentul.
MOTIVE:
În fapt la data de 16.11.2013, petentul conducea autoturismul marca Ford Ka 2003 cu nr._ pe Calea Moților nr. 1 când a fost oprit de agentul de poliție O. C.. A fost sancționat prin procesul verbal . nr._ la plata amenzii de 160 lei, cu avertisment, 4 puncte amenda și 4 puncte de penalizare în baza art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, pentru faptele prevăzute de art. 36 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 – „Conducătorilor de vehicule le este interzisa folosirea telefoanelor mobile atunci când aceștia se afla in timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive tip “mâini libere” și art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 “Conducătorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranța omologate trebuie sa le poarte in timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute in regulament”.
I s-a comunicat sancțiunea prevăzută de OUG nr. 195/2002 pentru faptele constatate și sancțiunea aplicată în concret, aceasta constând în „pentru una avertisment, pentru cealaltă 160 lei amendă”, după afirmațiile agentului de poliție. Procesul verbal în cauză de asemenea constată două contravenții distincte, însă prevede ca sancțiune principală „160+AVERTISMENT”, deci nu diferențiază între faptele săvârșite în aplicarea sancțiunii. Petentul se află, prin urmare, în imposibilitatea obiectivă de a decela pentru care dintre fapte a fost sancționat cu amenda și pentru care cu avertisment.
Consideră că prin aplicarea cumulativă a sancțiunilor contravenționale în procesul-verbal în cauză s-a încălcat principiul individualizării sancțiunii, principiu recunoscut unanim în dreptul penal. Potrivit acestui principiu, sancțiunile penale trebuie să fie astfel stabilite încât să reflecte periculozitatea faptei și făptuitorului și să asigure realizarea scopurilor acestor sancțiuni. Între alte cuvinte, consecințele angajării răspunderii contravenționale trebuie să fie proporționale cu situațiile care le-au generat. Fundamentul acestui principiu se regăsește în Constituție, care la art. 53 alin. 2 prevede că restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică și ea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. Individualizarea sancțiunii trebuie să se facă atât legal, in abstracto, dar și de către agentul de poliție care a constatat contravenția, in concreto. În acest sens, art. 10 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede la alin. 1 că, dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție. Este adevărat că alin. 2 reglementează cumulul aritmetic al sancțiunilor și l8imita maximă a cumulului, dar acesta privește numai executarea sancțiunilor întrucât aplicarea fiecărei sancțiuni trebuie să se facă în mod individualizat, în raport cu fapta și împrejurările acesteia, asemenea individualizării judiciare în cazul infracțiunilor.
În sensul celor de mai sus au decis și instanțele române, arătându-se că din coroborarea art. 20 alin. 1 din OG 2/2001 cu art. 10 alin. 1 și 2 din același act normativ, rezultă că, în situația săvârșirii de către o persoană a mai multor contravenții în același timp, constatate de către același agent constatator, se întocmește un singur proces verbal, aplicându-se pentru fiecare faptă câte o sancțiune, care se cumulează și al căror total nu poate depăși dublul maxim prevăzut de lege pentru contravenția mai gravă.
Prin urmare solicită a se constata încălcarea abuzivă a dreptului său la apărare, deoarece, în condițiile date, nici petentul nu poate să probeze lipsa de pericol și gravitatea redusă a faptei sancționate cu amenda întrucât nu se poate decela care este aceasta. Mai mult petentul n u poate să își facă o apărare de fond.
Pentru toate cele de mai sus, solicită să se pronunțe nulitatea absolută a procesului contestat și să se dispună restituirea amenzii contravenționale achitate. În subsidiar, în cazul respingerii capătului principal de cerere, solicită a se observa însăși confuzia agentului de poliție în constatarea faptelor contravenționale, aplicarea și individualizarea sancțiunilor aferente. Procesul verbal cuprinde o ștersătură în locul unde trebuie scris fundamentul juridic al faptelor constatate. Astfel, în procesul verbal în cauză, prima faptă ar fi prevăzută de art. „36/3” suprascris peste „36/1”, pentru ca apoi, distinct, a doua faptă constatată să fie prevăzută chiar de „art. 36/1”.
În drept și-a întemeiat plângerea pe disp. art. 7, art. 10, art. 20, art. 31 din OG nr. 2/2001, Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea formulată intimatul IPJ Cluj a solicitat instanței respingerea plângerii petentului, cu menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate de intimat, instanța reține următoarele:
Competența teritorială reprezintă posibilitatea acordă de legiuitor unei instanțe judecătorești ca aceasta în temeiul prevederilor legale, a unor hotărâri judecătorești sau pe baza voinței părților să judece un litigiu.
Competența teritorială poate fi de trei feluri: de drept comun (când în lipsa unei prevederi legale exprese se vor aplica regulile stabilite de art. 5 Cod procedura civila), facultativă (când pe lângă instanța competentă teritorial potrivit dreptului comun, reclamantul mai are posibilitatea acordată de lege sau stabilită în mod expres de părți în contract de a alege între alte instanțe deopotrivă competente) și exclusivă (situația în care legea stabilește în mod expres care dintre instanțele de același grad și competente material este cea îndreptățită să judece acțiunea fără ca părțile să poată deroga printr-o stipulație contrară în contract de la regula imperativă).
În acest sens, instanța, analizând regulile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 care stabilesc că plângerile contravenționale se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția, constată că prevederile mai sus amintite instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
În consecință, fiind vorba de un caz de competență teritorială exclusivă, este necesar să se verifice - analizând în acest sens conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției (la rubrica descrierea faptei) - dacă locul comiterii contravenției se găsește sau nu în raza teritorială a Judecatoriei Cluj-N..
Astfel, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ incheiat de intimatul IPJ Dambovita, instanța constata că fapta ilicită a fost săvârșită pe raza localitatii Gura Ocnitei, jud. Dambovita care este situata în raza teritorială a Judecatoriei Moreni, jud. Dambovita.
Prin urmare, din cele arătate mai sus rezultând că fapta ilicită fiind săvârșită pe raza teritorială a Judecatoriei D., instanța apreciază, având în vedere și faptul că prevederile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 stabilesc o competență teritorială exclusivă, că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., invocata de intimat este întemeiată și, în consecință, văzând și dispozițiile art. 130 si art 132 NCPC, potrivit cu care necompetenta este de ordine publica atunci când pricina este de competenta unei alte instanțe de același grad și parțile nu o pot înlatura, va admite excepția și, va declina judecarea cauzei în favoarea Judecatoriei Moreni, jud. Dambovita, în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plangerea formulata de petentul D. M.-A. domic. in Medias, ., jud. Sibiu impotriva procesului verbal de contraventie . nr._ incheiat la data de 16.11.2013 de intimatul I. Judetean de P. cu sediul in Cluj-N., ., jud. Cluj.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 06.05.2014.
P. GREFIER
E. E. P. A. D. G.
PEE./PEE./4 EX./10.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4095/2014.... | Succesiune. Sentința nr. 6932/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
