Plângere contravenţională. Sentința nr. 2707/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2707/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 1084/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2707/2014
Ședința publică din data de 17 martie 2014
Instanța constituită din:
P.: M. C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contraventionale formulata de petentul B. V. - M. împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei . nr._ încheiat la data de 19.01.2014 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. I. în substituirea avocat T. L. pentru petent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 131 din Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 32 din OG 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Față de dispozițiile art. 238 alin. 1 C.pr.civ., apreciază durata soluționării prezentei cauze un termen de judecată.
Reprezentanta petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar, arată că nu are excepții de invocat și nici alte cereri de probe de formulat.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ., instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție.
În esență arată că procesul verbal de contravenție nu se poate bucura de prezumția de legitimitate și temeinicie în conformitate cu prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și la practica CEDO, intimatul neprobând susținerile referitoare la restricția de viteză de 50km/h, că urmare a vizionării înregistrării video există dubii cu privire la corectitudinea măsurătorii efectuată de aparatul radar întrucât există 2 autoturisme care se deplasau simultan în raza de măsurare și din punctul său de vedere nu poate fi pus în evidență autoturismul petentului.
Totodată arată că în conformitate cu art.3..1.1. din NML aparatul radar are o eroare de 4+/- și ar scădea sub 100 Km/oră și măsura nu ar mai fi aplicabilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect plângere contravențională reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 21.01.2014 petentul B. V. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 19.01.2014, solicitând în principal anularea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 19.01.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii și a suspendării dreptului de a conduce, cu aceea a avertismentului, ținând cont de gradul de pericol al faptei.
În esență petentul a arătat că este de datoria IPJ Cluj să facă dovada celor înscrise în procesul verbal de constatare a contravenției prin depunerea unor planșe foto sau a unor înregistrări video.
În ceea ce privește locul săvârșirii contravenției petentul a arătat că deși procesul-verbal a fost întocmit în loc. G., de niciunde nu rezultă exact locul unde se presupune că a circulat cu viteza de 103 km/h întrucât la momentul la care a oprit autoturismul observând că în spatele său se află un echipaj de poliție, viteza cu care circula era mult mai mică, iar în măsura în care locul săvârșirii contravenției nu este specificat în cuprinsul procesului-verbal, acesta trebuie sancționat cu nulitatea absolută. A menționat petentul că prin indicarea locului săvârșirii drept DN1 E 60 G. se află în imposibilitatea formulării unei apărări efective întrucât locul specificat este suficient de vag prin neindicarea unor altor elemente descriptive.
A mai menționat petentul că agentul constatator se afla într-un autoturism aflat în mișcare astfel încât consideră că măsurătoarea radar este validă doar în ipoteza în care a fost efectuată cu un aparat radar utilizat în regim de deplasare. De asemenea, a arătat petentul că nu este indicat tipul aparatului radar care a înregistrat viteza cu care a circulat și nici autoturismul pe care acesta a fost montat.
În drept petentul a invocat prevederile OUG 195/2002, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, norma de metrologie legală NML 021 – 05 aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005.
În conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, petentul a anexat copie de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 5).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată cu suma de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013 (f. 4).
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a depus la data de 11.02.2014, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 194 lit. e, art. 205 - 206 C.pr.civ. și a anexat copii după următoarele înscrisuri: buletinul de verificare metrologică, înregistrarea video, certificat aprobare model, fila din registrul radar, raportul agentului constatator și cazierul auto al petentului.
La data de 25.02.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare (f. 23 - 25).
A arătat petentul că în primele 3 secunde ale înregistrării video depuse de IPJ apare clar că în spetele autoturismului său, la mică distanță, mai circula încă un autoturism, aspect care este deosebit de important sub aspectul prev. art. 4.4 din NML 021 – 05 prin care se arată că măsurătorile nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate disp. art. 4.1. – 4.3., precum și în cazul în care în momentul măsurătorii, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 19.01.2014 ora 16:08 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ-POLIȚIA MUNICIPIULUI CLUJ-N., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la 19.01.2014, ora 16:04, pe DN1 E60 – G. direcția Oradea către Cluj-N. a condus autoturismul marca BMW ., cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 103 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h, fiind depistat și înregistrat cu aparatul radar (f. 5).
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a semnat procesul-verbal, la rubrica obiecțiuni consemnându-se mențiunile petentului că va formula obiecțiunile în scris.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 19.01.2014, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, în ceea ce privește criticile de nelegalitate invocate de către petent în cuprinsul plângerii contravenționale instanța reține că acestea sunt neîntemeiate. O.G. nr.2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, condițiile în care poate fi contestat procesul verbal de constatare a contravențiilor, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora. Astfel, în art. 16 alin.1 din O.G.2/2001, sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul verbal de constatare a contravențiilor, respectiv data și locul unde este încheiat, numele prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. De asemenea, în alin.1 indice 1, 5 și 6, ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoana fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică. În cadrul alin. 7 al articolului 16 din O.G.2/2001 s-a prevăzut că în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Dintre aceste mențiuni, doar cele cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție. Prin urmare, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, inclusiv cele referitoare la consemnarea obiecțiunilor contravenientului, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestuia act.
Verificând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit pe numele petentului, prin prisma dispozițiilor menționate mai sus, instanța constată următoarele: în cuprinsul acestuia sunt prevăzute expres numele, prenumele și calitatea agentului constatator (. – biroul rutier), numele și prenumele contravenientului (B. V. M.), fapta contravențională săvârșită (,,a condus autoturismul marca BMW ., cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 103 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h, fiind depistat și înregistrat cu aparatul radar”), precum și încadrarea în drept (art. 121 alin. 1 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002), locul și data săvârșirii faptei (19.01.2014, ora 16:04, pe DN1 E60 – G. direcția Oradea către Cluj-N.) și semnătura agentului constatator.
Verificând forma procesului verbal de contravenție din perspectiva criticilor petentului, instanța retine ca potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește critica privind lipsa mențiunii din procesul-verbal de constatare a contravenției a datelor de identificare a aparatului radar, instanța arată că este neîntemeiată.
Aceasta mențiune are ca scop asigurarea posibilității ca, ulterior încheierii procesului-verbal de contravenție si în cadrul unei eventuale contestații cu privire la acesta, instanța sa poată verifica, la cererea petentului, daca înregistrarea contravenției a fost făcuta cu un aparat radar ce corespunde cerințelor prevăzute de art. 4.4 din Norma de metrologie legala NML 021-05/2005, potrivit cărora măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere numai daca acestea au fost verificate metrologic si sunt însoțite de buletine de verificare metrologica în termen de valabilitate.
Aceste exigente sunt îndeplinite în cauza, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție fiind menționat ca înregistrarea vitezei a fost efectuata cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_. Chiar dacă în procesul verbal nu s-a menționat marca și . radar, în buletinul de verificare metrologică depus la fila 13 este menționată marca și . radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_.
Astfel, instanța înlătura ca nefondata critica petentului referitoare la neindicarea tipului aparatului radar sau al numărului de înmatriculare al autoturismului pe care era montat aparatul radar.
În ceea ce privește critica petentului constând în aceea că nu rezultă locul unde se presupune că a circulat cu viteza de 103 km/h, instanța reține că este neîntemeiată întrucât în cuprinsul procesului verbal s-a menționat locul săvârșirii contravenției pe DN1 E60, . către Cluj-N., fiind suficient de bine indicat locul săvârșirii contravenției.
Referitor la solicitarea petentului de a se face dovada că agentul constatator este operator autorizat instanța arată că prin Ordinul nr. 187/14.07.2009 de modificare și completare a Normei de Metrologie Legală 021-05 a fost abrogat pct. 4.2 din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005 care prevedea că „măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați”.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Potrivit, art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională prevăzută în clasa a IV a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile (…) „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
În raport de specificul faptei contravenționale pentru care a fost sancționat petentul, respectiv aceea de încălcare a limitei de viteză maxime admise, este de remarcat faptul că o constatare a acestui tip de contravenție se poate realiza numai prin mijloace tehnice.
În acest sens, potrivit art. 121 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 1391/2006 „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiști rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic ”.
Astfel că, în cazul contravențiilor constând în depășirea vitezei legale, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, de aceea sarcina probei revine organului constatator, care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, întrucât legea prevede în mod imperativ faptul că încheierea oricărui proces verbal pentru depășirea vitezei legale se încheie numai în urma unei constatări cu mijloace tehnice speciale, iar nu cu propriile simțuri ale agentului constatator.
De aceea, instanța apreciază că este obligatoriu ca în situația acestor contravenții, organul constatator să prezinte instanței, în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, fotografia radar, care a stat la baza încheierii actului de constatare și sancționare.
În temeiul paragrafului 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.
Instanța, analizând înregistrarea radar depusă la dosar de către intimat, f. 14, observă că, aceasta este concludentă în ceea ce privește identitatea autovehiculului ce a înregistrat la data de 19.01.2014, ora 16:04, o viteză de 103 km/h, în localitate, acesta fiind autoturismul condus de petent cu nr. de înmatriculare_, înregistrarea radar fiind realizată în condiții ce permit identificarea atât a mărcii autovehiculului, respectiv marca BMW, cât și a numărului de înmatriculare, menționat anterior, astfel încât este înlăturat orice dubiu cu privire la cele consemnate în stare de fapt reținută de către agentul constatator. Astfel, se observă că viteza cea mai mare înregistrată de autoturismul cu nr. de înmatriculare_ este de 103 km/h, aceasta fiind viteza blocată. Viteza de 51 km/h care apare în înregistrare mai întâi este viteza fusese blocat anterior aparatul radar. Faptul că apar 2 autoturisme în înregistrarea radar nu creează un dubiu cu privire la autoturismul care a înregistrat viteza de 103 km/h întrucât pe înregistrarea radar în dreptul literei T este indicată mai întâi viteza de 103 km/h care ulterior scade progresiv până la viteza de 31 km/h observându-se totodată cum autoturismul cu nr. de înmatriculare_ frânează.
În ceea ce privește marja de eroare a aparatului radar art. 3.1.1. din Ordinul 301/2005 prevede că pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, eroare care se stabilește în raport de diferite criterii și poate acționa atât în sens pozitiv cât și în sens negativ, fiind posibil ca viteza de deplasare reală a petentului să fi fost mai mică, dar și mai mare decât cea reținută de agentul constatator, iar câtă vreme marja maximă de eroare are dublă semnificație, pozitivă și negativă, nu se poate reține automat că viteza de deplasare era mai mică decât cea înregistrată, ci doar coroborat cu alte mijloace de probă.
Având în vedere că, alături de fotografia radar s-a depus și buletinul de verificare metrologică (valabil în perioada 13.03.2013 – 13.03.2014) (f. 13), care atestă că cinemometrul măsoară în regim staționar și în regim de deplasare, instanța apreciază că, în speță, procesul verbal contestat a fost legal întocmit și cu respectarea prevederilor legale indicate mai sus.
Totodată, instanța reține că limita de viteză maximă admisă în localitatea G. este de 50 km/h și, deși există și localități unde viteza maximă admisă este de 70 km/h având în vedere natura drumurilor care le traversează, nu este cazul și în . dosarul nr._/211/2013 al Judecătoriei Cluj-N., CNADNR a comunicat la data de 01noiembrie 2013 că limita de viteză maximă admisă în localitatea G. este de 50 km/h., neexistând porțiuni de drum unde limita minimă de viteză să fie mai mare.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petiționarului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 765 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, de faptul că nerespectarea vitezei maxime admise poate pune în pericol viața celorlalți participanți la trafic, precum și de faptul că din cazierul auto al petentului (f. 17) reiese că acesta nu este la prima abatere de acest fel, încălcând de mai multe ori regulile de circulație.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul B. V. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.01.2014 de către organul constatator I.P.J.Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. V. M., cu domiciliul în Cluj-N., ., jud. Cluj și domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat T. L. în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr. 22, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj și în consecință:
Menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 19.01.2014 de către organul constatator IPJ Cluj.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, iar motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. F. M. M.
Red./dact./MCF/4 EX./07.10.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2229/2014. Judecătoria... | Somaţie de plată. Hotărâre din 04-12-2014, Judecătoria... → |
|---|
