Plângere contravenţională. Sentința nr. 6316/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6316/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 2906/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6316/2014
Ședința publică din data de 18 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. R. F.-H.
GREFIER: R.-I. P.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul I. D. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimatul M. C.-N. – prin Primar - Direcția Poliția Locală la data de 10.01.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul petentului av. S. I. S. R., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuția reprezentantului petentului competența instanței.
În temeiul art. 131 C.pr.civ. coroborat cu art. 94 pct.4 C.pr.civ., constată că este competentă general, material si teritorial pentru a soluționa prezenta cauză.
În temeiul art. 238 C. pr. Civ., apreciază durata procedurilor la un termen de judecată.
Reprezentantul petentului solicită efectuarea unei adrese către intimat prin care să i se solicite să comunice pozele care au fost efectuate cu ocazia încheierii procesului verbal.
În temeiul art. 255 si art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei. Va respinge cererea în probațiune privind emiterea unei adrese către intimat pentru a depune alte planșe fotografice, ca fiind neconcludentă.
Nemaifiind alte cereri sau excepții prealabile de formulat sau probe de administrat, declara închisa faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fondul cauzei reprezentantului petentului.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru și onorariul avocațial. Mai precizează faptul că în procesul verbal nu sunt descrise împrejurările de realizare a faptei, sancțiunea a fost aplicată cu nerespectarea criteriului de individualizare a faptei, iar acesta nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, agentul de poliție avea obligația de a da posibilitate petentului să semneze procesul verbal de constatare a contravenției, petentul nu a avut posibilitatea de a staționa în standul pentru taxi deoarece erau parcate mașini care nu erau taxiuri, consideră că prin faptul că nu i s-a dat posibilitatea să semneze procesul verbal și să consemneze eventuale obiecții i s-a încălcat dreptul la apărare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 11.02.2014, sub nr. de mai-sus, petentul I. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – prin Primar - Direcția Poliția Locală, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 10.01.2014 de către intimat.
In motivarea cererii, petentul a criticat procesul-verbal din perspectiva temeiniciei si legalitatii acestuia, invederand instantei ca nu a săvârșit fapta contravențională imputată, întrucât a fost nevoit să parcheze în afara standului amenajat pentru taximetre, întrucât standul era ocupat în întregime de alte autoturisme care nu erau taxi. Sub aspectul legalității procesului-verbal, petentul a susținut nulitatea absolută a acestuia, argumentând în sensul că agentul constatator nu a realizat o individualizare corespunzătoare a sancțiunii contravenționale aplicate, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, aceasta nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Deopotrivă, procesul-verbal nu cuprinde descrierea riguroasă a faptei săvârșite, cu arătarea tuturor împrejurărilor care servesc la aprecierea gravității faptei. Petentului nu i s-a acordat posibilitatea de a formula obiecțiuni, de altfel acesta nefiind informat asupra dreptului de a formula obiecțiuni, fiind încălcate prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001.
În drept, OG nr. 2/2001, HCL nr. 109/2010.
În dovedirea susținerilor formulate, petentul a înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 7-8, 17-20).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată (f. 14).
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței, în esență, respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea procesului-verbal de contravenție contestat ca temeinic și legal întocmit (f. 25-31). A înaintat instanței înscrisurile ce au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat (f. 32-40).
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 10.01.2014 de către intimat, petentul I. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 150 lei, cu aplicarea sancțiunii complementare constând într-un punct de penalizare, reținându-se că, în data de 10.01.2014, în jurul orelor 09:55, petentul, executând activitatea de transport persoane în regim de taxi cu autovehiculul marca Renault cu nr. de înmatriculare_, a staționat în afara standului aprobat pe .. 75, la ieșirea din stația RATUC „stația PECO” din mun. C.-N..
În drept, fapta petentului a fost încadrata în prevederile art. 46 alin. 1 din HCL nr. 109/2010 și sancționata conform art. 49 alin.1 lit. a) și art. 50 alin. 1 din același act normativ.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Astfel, în ipoteza acreditată de petent, în sensul că agentul constatator nu l-a informat cu privire la dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la starea de fapt reținută, potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001, sancțiunea incidentă este cea a nulității relative, condiționată de probarea unei vătămări, distincte de faptul antrenării răspunderii contravenționale și stabilirea în sarcina petentului a unei sancțiuni principale (amenda), precum și a uneia complementare (1 punct de penalizare). Or, în cauză petentul nu a justificat vătămarea care i s-a produs prin întocmirea procesului-verbal în lipsa unui martor-asistent, în contextul în care petentul susține că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, acesta refuzând să semneze actul contravenției. În acest sens, se remarcă că în prezenta procedură petentul avea posibilitatea de a administra dovezi de natură a combate starea de fapt conturată de agentul de poliție în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Instanța reține, totodată, că fapta contravenționala, astfel cum a fost conturata și reținuta de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrata, în drept, în dispozițiile art. 46 alin. 1 din HCL nr. 109/2010 și sancționata conform art. 49 alin.1 lit. a) și art. 50 alin. 1 din același act normativ, amenda aplicată fiind stabilită la minimul special prevăzut de lege.
În cauză, nu este incident nici un motiv de nulitate absolută, starea de fapt reținută în actul contravenției, astfel cum a fost descrisă mai-sus, cuprinde suficiente elemente pentru a se încadra fapta petentului ca fiind delict contravențional, permițând instanței să efectueze controlul de legalitate și temeinicie cu privire la condițiile de angajare a răspunderii contravenționale în sarcina petentului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petentul nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului, potrivit art. 249 C.proc.civ. În ceea ce privește sarcina probei, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Astfel, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar în drept fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 46 alin. 1 din HCL nr. 109/2010 și sancționata conform art. 49 alin.1 lit. a) și art. 50 alin. 1 din același act normativ.
Mai mult, petentul nu a probat în speță existența unei cauze justificative, obiective având forța unei stări de necesitate de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei săvârșite. Susținerea acestuia, în sensul că standul special amenajat pentru taximetre era ocupat de alte autoturisme (unele care nu erau destinate activității de taximetrie), nu poate avea valoarea unui caz de forță majoră, cu atât mai mult cu cât acesta nu a dovedit în mod neechivoc în cauză susținerile realizate, respectiv că se afla în așteptarea unui client, iar la acel moment, din motive obiective, nu putea prelua solicitarea clientului dintr-o altă locație permisă de legislația care reglementează activitatea desfășurată de petent.
Având în vedere că, în speța de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petentul nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat este legal și temeinic.
Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent și va menține procesul-verbal de contravenție contestat.
Mai mult, în speță, instanța reține că nu se impune redozarea sancțiunii contravenționale aplicate, întrucât, în raport de contravenția concret săvârșită, amenda contravențională stabilită este proporțională cu gradul de pericol reliefat prin săvârșirea ilicitului contravențional, sancțiunea fiind aplicată prin orientare la minimul special prevăzut de lege, astfel că agentul constatator a realizat o individualizare temeinică și legală a sancțiunilor contravenționale aplicate în sarcina petentului.
Văzând și dispozițiile art. 451 și urm. si urm. C.proc.civ., raportat la culpa procesuală a petentului, instanța reține că este nefondată solicitarea acestuia de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul I. D., cu domiciliul în mun. C.-N., ., jud. C., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Salajan I. S. R., cu sediul în mun. C.-N., ., ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N.- prin Primar - DIRECTIA POLITIA LOCALA, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C., și, în consecință:
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit de intimat la data de 10.01.2014, ca temeinic si legal întocmit.
Fără cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-R. F.-H. R.-I. P.
Red./Th.red./F.H.G.R./P.R.I./5 ex./04.07.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4499/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
