Plângere contravenţională. Sentința nr. 7768/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7768/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-07-2014 în dosarul nr. 4224/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7768/2014
Ședința publică din data de 15 iulie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petenta O. M. M. în contradictoriu cu intimatul G. DE J. MOBILĂ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 08.07.2014, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 15.07.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 394, art. 395 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 26.02.2014, sub nr. de mai sus, formulată de petenta O. M. M. în contradictoriu cu intimatul G. DE J. MOBILĂ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor JO nr._ încheiat la data de 10.02.2014.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, starea de fapt nu corespunde adevărului, întrucât nu era gălăgie, doar vorbeau și făceau de mâncare, nu țipau. Totodată, s-a menționat că, aceasta a fost lipsită de dreptul de apărare la momentul constatării faptei, procesul verbal fiind încheiat cu rea-credință, cu menționarea unor aspecte la rubrica alte mențiuni, în locul său.
Petenta a mai arătat că, procesul verbal a fost încheiat în lipsa sa și că nu știut de amendă până când nu i s-a comunicat procesul verbal, iar sancțiunea i-a fost aplicată la data de 10.02.2014, iar procesul verbal i-a fost comunicat la data de 17.02.2014.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În probațiune, petenta a depus copie a procesului verbal contestat și dovada de comunicare (f. 5, 6).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată (f. 4).
Intimatul, G. DE J. MOBILĂ, a depus la data de 27.03.2014, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal. Totodată s-a invocat excepția nulității cererii, fiind nelegal timbrată.
În motivare s-a arătat în esență că, agentul constatator s-a deplasat la fața locului în urma sesizării venite din partea numitului M. G., și ajuns la fața locului a constatat fapta personal, procesul verbal fiind legal și temeinic încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205, 206 C.pr.civ. Legea nr. 61/1991, O.G. nr. 2/2001.
În probațiune a depus copii după următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție și dovada de comunicare (f. 13, 14), raportul agentului constatator (f. 17).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 11.04.2014 petenta a indicat că a achitat taxa de timbru și că persoana care a făcut sesizarea lucrează la poliție și în repetate rânduri a chemat poliția sub acuzații nefondate, cum ar fi scârțâitul ușilor sau mersul pe tocuri, uneori fiind trezită în somn fără temei de poliție. Petenta a reiterat că cele constatate nu corespund realității și că nu a avut plângeri din partea unui alt vecin.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți și proba cu martorul M. G. (f. 36).
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal JO nr._ încheiat la data de 10.02.2014 de G. DE J. MOBILĂ, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum total de 500 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 3 pct. 26 și art. 4 alin. 1 lit. c din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, ordinii și liniștii publice, reținându-se în sarcina acesteia că la data de 10.02.2014, ora 02:12, în timp ce se afla la reședința de pe ., .-N. a tulburat fără drept liniștea locuitorilor prin producerea de zgomot, strigăte și larmă.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Astfel, instanța arată că, procesul verbal a fost încheiat și s-a aplicat sancțiunea și apoi comunicat cu respectarea dispozițiilor art. 13, art. 14 și art. 19 O.G. nr. 2/2001, în temeiul cărora, procesul verbal poate fi încheiat în lipsa petentului, cât timp s-au menționat motivele pentru care acesta nu a fost semnat de un martor, respectiv ora târzie, fiind comunicat petentei în termenul legal de o lună, și anume la data de17.02.2014 (f. 6).
Sub aspectul obiecțiunilor ori a posibilității de apărare, instanța consideră nefondate susținerile petentei, de vreme ce aceasta nu a dovedit vătămarea adusă și mai cu seamă că, toate aceste chestiuni pot face obiectul analizei instanței, tocmai pe calea plângerii contravenționale, în cadrul căreia, petentei i se pot oferi explicații.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Astfel, cu toate că petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, prin formularea de obiecțiuni, instanța arată că aceasta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Dimpotrivă, intervenția agentului constatator, la solicitarea unui locatar, respectiv al numitului M. G. (f. 36) confirmă obiectivitatea agentului constatator și realitatea celor descrise în procesul verbal, care a constatat personal cele sesizate, respectiv strigătele și larma provenită din apartamentul în care se afla petenta la aceea oră, atestate de către martorul, care a și sesizat agenții constatatori.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentă, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic încheiat.
Instanța va avea în vedere, însă, dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea propusă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este gravitate redusă, iar conform art. 7 alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Față de aceste dispoziții legale, raportat la faptul că, din verificările efectuate de instanță pe pagina de internet a instanței (f. 37) coroborat cu aceea că, nici intimatul nu a comunicat instanței vreun istoric contravențional, petenta se află la prima abatere de acest gen, și după cum a confirmat și martorul audiat, niciun alt vecin nu a mai fost deranjat ori să fi sesizat organele de poliție, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză.
Pe baza criteriilor menționate anterior instanța apreciază că sancțiunea avertismentului prevăzută de art. 5, 6, 7 din O.G. nr. 2/2001 este suficientă pentru a atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și pentru a preveni săvârșirea în viitor a unor fapte de același gen.
Prin urmare, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge cererea petentei privind anularea procesului verbal și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanța va atrage atenția petentei că în cazul săvârșirii unei fapte contravenționale de același gen i se va aplica o sancțiune mai aspră, recomandându-i ca pentru viitor să aibă un comportament ireproșabil în societate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta O. M. M. cu domiciliul în Râmnicu V., .. 32, jud. V. în contradictoriu cu intimatul G. DE J. MOBILĂ cu sediul în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr. 23, jud. Cluj, și în consecință:
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicată petentei prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 10.02.2014 cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 iulie 2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Fiind în C.O. semnează Președinte Judecătorie Fiind în C.O. semnează Grefier Șef
Red.Dact./S.B.T./C.O./4 ex/11.08.2014
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 6747/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8677/2014.... → |
|---|
