Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 14419/211/2014
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică din 04.11.2014
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: I. C.
Pe rol fiind solutionarea cauzei civile inaintata de petentul T. C. in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal facut in cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal indeplinită.
S-a facut referatul cauzei după care, se constată ca dezbaterea pe fond a avut loc in ședinta publică din 28.10.2014, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 27 iunie 2014, pe rolul Judecătoriei Cluj N., petentul T. C. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, în principal, anularea procesului-verbal . nr._/09.06.2014, precum si a masurilor dispuse prin acesta, respectiv 12 puncte-amenda în valoare de 1.020 lei si 4 puncte de penalizare, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu avertismentul si înlăturarea punctelor de penalizare.
În motivarea plângerii s-a arătat, în esență, că prin procesul-verbal de contravenție contestata a fost sancționat contravențional pentru că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 82 km/h și pentru că nu avea asupra sa cartea de identitate. În ceea ce priveste prima fapta, petentul a arătat că nu a circulat cu viteza retinuta prin procesul –verbal, solicitând depunerea înregistrării aparatului radar, precum si dovada omologării si verificării metrologice a acestuia. Chiar daca s-ar admite depășirea limitei de viteza maxim admisa pe sectorul de drum respectiv, depășirea nu a fost de peste 30 km/h, astfel încât este gresita încadrarea faptei în prevederile art. 108 alin. 1 lit. c) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 și aplicarea sancțiunilor complementare. În ceea ce priveste a doua fapta contravențională, petentul a arătat că potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 „Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrata vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege”, text de lege din care rezulta că nu exista o obligație a conducătorului auto de a prezenta atât cartea de identitate, cât și permisul de conducere, aspect ce rezulta din utilizarea de către legiuitor a conjuncției „sau”. La data controlului a prezentat agentului rutier permisul de conducere, astfel, ca, nu aveam și obligația de a deține asupra sa si cartea de identitate.Fapta de a nu deține cartea de identitate asupra mea putea fi eventual sancționată de un agent al poliției comunitare, și nu de un agent al poliției rutiere. Agentul rutier ar fi fost în drept să aplice sancțiunea doar în ipoteza în care subsemnatul nu aș fi prezentat la data controlului nici permisul de conducere, nici cartea de identitate. Împrejurarea ca a prezentat permisul de conducere este confirmata chiar prin conținutul procesului-verbal atacat, de vreme ce agentul rutier nu a făcut vreo mențiune privitoare la lipsa permisului. Un alt argument de nelegalitate a sancțiunii rezida in disp. art. 184 alin. 2 si 3 din H.G. nr. 1391/2006 care stabilesc in sarcina agentului constatator de a verifica identitatea conducătorului auto in Registrul național de evidenta a persoanelor: (2) în cazul în care conducătorul auto are asupra sa numai permisul de conducere, agentul constatator trebuie să verifice în evidență dacă domiciliul sau, după caz, reședința înscrisă în document corespunde cu cea din Registrul național de evidență a persoanelor. (3) Agentul constatator este obligat să înscrie, în procesul-verbal de constatare a contravenției, domiciliul sau, după caz, reședința contravenientului din actul de identitate, iar în situația în care acesta nu are documentul asupra sa, domiciliul sau reședința va fi consemnată numai după verificarea efectuată în Registrul național de evidență a persoanelor." Si aceste texte de lege confirma faptul ca prezentarea actului de identitate are caracter subsidiar, fiind obligatorie doar in cazul in care conducătorul auto nu are asupra sa permisul de conducere.
În măsura în care se retine temeinicia faptelor reținute în sarcina acestuia, petentul a arătat că faptele nu prezintă un grad de pericol social ridicat, astfel ca ar fi întrunite condițiile pentru înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul si înlăturarea sancțiunilor complementare, aplicarea sancțiunii avertismentului fiind în măsură îndeplinească rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale, determinându-l pe viitor sa diminuez viteza de circulație pe drumurile publice.
Petentul a mai invocat art. 6 CEDO cu referire la prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional.
În drept, au fost invocate disp. art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002; art. 31 si 34, art. 5 alin. 6, art. 7 alin. 2 si 3, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001; art. 184 alin. 2 si 3 din H.G. nr. 1391/2006.
Plângerea a fost legal timbrata cu taxa de timbru de 20 de lei, cf. art. 19 din OG nr. 80/2013 (f. 11).
Intimatul a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal contestat.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că procesul-verbal este întocmit în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din ordonanță. De asemenea, au fost respectate dispozițiile art. 21 alin 3 din OG 2/2001, sancțiunea fiind aplicată în limitele prevăzute de lege, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Intimatul a mai precizat că fapta a fost constatată ca urmare a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar instalat pe autospeciala MAI_, petentul fiind înregistrat cu viteze de deplasare de 82 km/h pe un sector de drum cu limita de deplasare de 50 km/h, iar a doua fapta a fost constatată prin propriile simturi de către agentul constatator. Procesul-verbal face dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și 259/2007, forta probanta a procesului-verbal fiind lăsata la latitudinea fiecărui sistem de drept, care poate reglementa importanța fiecărui mijloc de proba (C. A. c României), cu singura condiție a respectării raportului rezonabil de proportionalitate între scopul urmărit si condițiile impuse pentru respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 lit e, art.205-206, 249, 223 alin 3 și 315 c.pr.civ., art. 12 din Legea nr. 218/2002.
În probațiune, intimatul a depus CD cu înregistrarea radar a faptei, buletinul de verificare metrologica, procesul –verbal cu dovada de comunicare (f. 17 -18).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.06.2014 petentul M. G. a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 108 alin 1 lit c pct 3 și art. 101 alin 1 pct 18 din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut în sarcina petentului faptul că, la data de 09.06.2014, ora 16.08., a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe . viteza de 82 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar Autovision, instalat pe autospeciala MAI_. De asemenea, s-a retinut că petentul nu avea asupra acestuia cartea de identitate.
Procesul-verbal a fost comunicat petentului la data de 18.06.2014 (f. 17) fiind contestat în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Deși petentul nu a contestat procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității întocmirii acestuia, verificând legalitatea actului contestat sub aspectul motivelor de nulitatea absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu, cf. art. 17 din OG nr.2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care să impună anularea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei actului, după cum rezulta din înregistrarea video depusă la dosar, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 82 km/h, fiind depistat cu aparatul radar marca Autovision, cod. 1.10.04., mijloc tehnic certificat și verificat din punct de vedere metrologic conform buletinului de verificare nr._/13.03.2014 și certificatului de aprobare model nr. 012/13.03.2009 (f. 26-28), instalat pe autoturismul MAI cu nr._. Viteza de deplasare pe sectorul de drum – Calea Floresti, este de 50 km/h, iar petentul a rulat cu viteza de 82 km/h (imaginea aferenta timpului 16.08.10 sec), astfel încât, încadrarea faptei la disp. art. 108 alin lit c pct 3 din OUG nr. 195/2002 este corecta.
În ceea ce priveste contravenția prevăzuta de art. 101 alin 1 pct 18 din OUG nr. 195/2002, instanța retine că textul legal este clar în ceea ce priveste obligativitatea deținerii de către conducatorul auto - asupra acestuia - a tuturor documentelor prev. de art. 35 alin 2 din OUG nr.195/2002. Dispozițiile art. 35 alin 2 se refera și la obligația conducătorului auto de a prezenta politistului rutier, la cerere, documentul de identitate sau, după, caz permisul de conducere, însă aceasta obligatie nu înlătură obligatia de a deține toate aceste documente cf. art. 101 alin 1 pct 18. Astfel, documentul de identitate atesta identitatea persoanei supuse controlului, iar permisul de conducere atesta aptitudinea și calificarea acestuia de a conduce autovehicule de o anumita categorie, fara ca permisul de conducere să țina loc de act de identitate, nefiind act de stare civila în sensul legii, doar actele de stare civila făcând dovada identității. În condițiile în care petentul a recunoscut chiar în cuprinsul plângerii nedetinerea cartii de identitate la data controlului, fapta a fost corect încadrată la disp. art. 101 alin 1 pct 18 din OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea încălcărilor legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
În speță, intimatul a depus în susținerea procesului –verbal înregistrarea radar a faptei, înregistrare emisă de un aparat radar în privința căruia instanța a reținut îndeplinirea cerințelor de ordin tehnic, astfel încât, argumentele de netemeinicie ale procesului-verbal contestat sunt neîntemeiate.
În ceea ce priveste reindividualizarea sancțiunilor – principale și complementare – aplicate, instanța apreciază sancțiunile sunt conforme limitelor legale si proportionale cu gradul de pericol social al faptelor. Astfel, pentru fapta prevăzuta de 108 alin lit c pct 3 din OUG nr. 195/2002 sancțiunea amenzii si a punctelor de penalizare sunt adecvate, fapta prezentând un grad de pericol ridicat, având în vedere că petentul a circulat cu o viteza cu peste 32 de km/h peste limita de viteza admisa, pe o artera circulata și în condițiile unui trafic intens la ora vizata. Cât priveste fapta prevăzuta de art. 101 alin 1 pct 18 din OUG nr. 195/2002, aceasta prezinta un grad de pericol social ridicat, dedus din încadrarea faptei în clasa a III de sancțiuni, iar pentru aceasta fapta s-a aplicat numai amendă, nu si puncte de penalizare întrucât textul legal nu prevede posibilitatea aplicării unor puncte de penalizare.
Pentru aceste motive, instanța aprecia asupra caracterului neîntemeiat al argumentelor invocate de către petent, motiv pentru care va respinge, în integralitate, plângerea contravenționala ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul T. C. I., cu domiciliul în D., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI CLUJ cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/09.06.2014.
Cu apel în 30 zile de la comunicare la Tribunalul Cluj - Sectia de C. Administrativ și Fiscal.
Apelul se depune la Judecatoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
A. P. I. C.
Red./tehn. PA/5 ex/15.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8677/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1170/2014.... → |
|---|
