Plângere contravenţională. Sentința nr. 9418/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9418/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 8796/211/2014
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR.9418/2014
Sedința publică din data de 23 septembrie 2014
Instanta compusa din:
P.: T. R. V.
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul T. A. L. impotriva intimatului I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina potrivit art. 32 din OG nr.2/2001.
Raportat la prevederile art. 238 alin. 1 N.C.P.C., fata de solicitarea reclamantului de judecare a cauzei in lipsa, instanța constată că prezenta cauză se poate judeca la acest termen..
Instanța, în baza art. 258 N.C.P.C. coroborat cu art. 255 N.C.P.C. încuviințează în probatoriu înscrisurile și înregistrarea video depuse la dosar și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 394 alin. 1 N.C.P.C. reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 28.04.2014, sub nr. de mai sus, formulată de petentul T. A. L. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ incheiat la data de 08.04.2014 de către organul constatator I.P.J. Cluj, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului și exonerarea de la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile.
În motivarea cererii, petentul a arătat că starea de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde realității, că nu a semnat procesul verbal întrucât din spusele celor doi agenți de poliție care se aflau în mașină, au fost sesizate două viteze distincte prin care ar fi depășit viteza și că în procesul verbal nu au fost notate datele de identificare ale martorului asistent.
În drept au fost invocate prev. art. 31 și urm. din OG 2/2001.
În probațiune s-a depus copie a procesului verbal atacat (f. 5), si copie CI (f.7) și a solicitat proba cu înregistrarea video.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 20 lei.(f.6)
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a depus la data de 30.05.2014, întâmpinare care a fost comunicata petentului si prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului.
In fapt, intimatul a aratat ca la data de 08.04.2014 petentul a fost inregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. MAI_, conducand auto marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 65 km/h în localitate Florești, jud. Cluj.
A susținut că din cuprinsul procesului verbal se observă că agentul de poliție a consemnat motivul pentru care procesul verbal nu a fost întocmit în prezența unui martor asistent și anume „refuză implicarea”.
Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
În drept a invocat prev. art. 205-206, art. 223 alin. 3, art. 249 și art. 315 alin. 1 NCPC, OG 2/2001, OUG 195/2002.
In probatiune s-a depus înregistare video radar (f.20), buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, raport agent constatator și copie filă registru radar.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și înregistrarea video depuse de către părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ incheiat la data de 08.04.2014 de către organul constatator I.P.J. Cluj, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 170 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 08.04.2014, ora 21:16, a condus autoturismul marca Ford avand nr. de inmatriculare_, cu o viteza de 65 km/h, în localitate, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 08.04.2014 de către intimat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța arată că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
În privința nerespectării prev. art. 19 din OG 2/2001 instanța reține că aceasta reprezintă un caz de nulitate condiționată de cauzarea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal de contravenție, vătămare care nu a fost dovedită în speță. Mai mult, instanța reține că rolul martorului asistent este acela de a atesta ca petentul nu a fost de fata, a refuzat sau nu a putut sa semneze procesul verbal, acesta nu atesta conformitatea celor constatate.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Potrivit, art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. A, pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările ulterioare, care prevede ca constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională prev. in clasa I „ depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
În raport de specificul faptei contravenționale pentru care a fost sancționat petentul, respectiv aceea de încălcare a limitei de viteză maxime admise, este de remarcat faptul că o constatare a acestui tip de contravenție se poate realiza numai prin mijloace tehnice.
În acest sens, potrivit art. 121 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 1391/2006 „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiști rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic ”.
Astfel că, în cazul contravențiilor constând în depășirea vitezei legale, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, de aceea sarcina probei revine organului constatator, care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, întrucât legea prevede în mod imperativ faptul că încheierea oricărui proces verbal pentru depășirea vitezei legale se încheie numai în urma unei constatări cu mijloace tehnice speciale, iar nu cu propriile simțuri ale agentului constatator.
De aceea, instanța apreciază că este obligatoriu ca în situația acestor contravenții, organul constatator să prezinte instanței, în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, inregistrarea video martor sau foto radar a savarsirii contraventiei, care a stat la baza încheierii actului de constatare și sancționare.
În temeiul paragrafului 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al a acestuia”.
Instanța, vizualizand inregistrarea video martor a savarsirii contraventiei depusa la dosar de către intimat (f. 16), observă că, acestea nu sunt concludente în ceea ce privește identitatea autovehiculului care a fost înregistrat cu viteza de 65 km/h, inregistrarea video martor radar fiind realizata în condiții care nu permit distingerea numărului de înmatriculare a autoturismului conform prevederilor legale.
Având în vedere că în procesul verbal agentul constatator a menționat că înregistrarea vitezei s-a făcut cu aparatul radar Autovision, în cauză instanța nu a putut verifica acest aspect, deoarece intimatul nu a prezentat o inregistrarea video martor radar clară din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al autovehiculului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plangerea formulată de petentul T. A. L. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ, va anula procesul verbal . nr._ incheiat de intimatul IPJ Cluj la data de 08.04.2014 și va înlătura sancțiunile aplicate prin procesul verbal menționat, atât cea principală a amenzii în sumă de 170 lei, cât și cea complementară a celor 2 puncte de penalizare
In temeiul art. 453 NCPC si al principiului disponibilitatii instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plangerea formulată de petentul T. A. L., cu domiciliul procesual ales în loc. Cluj-N., .. 62, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj si în consecinta:
Anuleaza procesul verbal . nr._ incheiat de intimatul IPJ Cluj la data de 08.04.2014.
Înlătura sancțiunile aplicate prin procesul verbal menționat, atât cea principală a amenzii în sumă de 170 lei, cât și cea complementară a celor 2 puncte de penalizare.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2014.
JUDECĂTOR GREFIER
R.-V. T. E. S.
Red. TRV/Dact. RVT/ES
4 ex./20.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9419/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 4282/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
