Plângere contravenţională. Sentința nr. 9693/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9693/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 6943/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL – 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9693/2014
Ședința publică din data de 29.09.2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta ASOCIAȚIA P. PROMOVAREA PROIECTELOR DE SCHIMB CULTURAL ȘI EDUCAȚIONAL în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, privind procesul verbal de contravenție . nr._/13.03.2014.
La apelul nominal facut în ședință publică se prezintă reprezentantul petentei, avocat M. M., cu împuternicire avocațială depusă la fila 33 din dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că, la data de 01.07.2014, prin Serviciul Registratură, petenta a depus la dosar un înscris privind schimbarea sediului procesual ales, iar la data de 04.08.2014, intimatul a depus la dosar un set de înscrisuri în probațiune.
La interpelarea instanței, reprezentantul petentei arată că a luat cunoștință de înscrisurile depuse de intimat, însă acestea nu sunt relevante, având în vedere că sunt datate ulterior întocmirii procesului verbal. De asemenea, arată că lasă la aprecierea instanței, emiterea unei noi adrese către intimat întrucât nu are cunoștință dacă acesta mai deține alte înscrisuri relevante pentru prezenta cauză.
Instanța, raportat la obiectul prezentei cauze, precum și la înscrisurile depuse la dosar de către intimat, apreciază că nu se impune revenirea cu citarea acestuia cu aceleași mențiuni ca cele de la termenul anterior.
Apoi, reprezentantul petentei arată că nu mai are alte probe și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare
Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii contravenționale, astfel cum aceasta a fost formulată, anularea procesului verbal ca netemeinic și nelegal întocmit, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru. Pe fond, învederează că agentul constatator a încălcat principiul personalității răspunderii contravenționale, întrucât numele, sigla sau orice alt element de identificare al petentei nu apar în cuprinsul afișului, astfel că nu se poate stabili o legătură între persoana responsabilă cu amplasarea afișelor și petentă.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2014 sub nr._, petenta Asociația pentru Promovarea Proiectelor de Schimb Cultural și Educațional a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., Direcția Poliția Locală, anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ ca netemeinic și nelegal, și, pe cale de consecință, anularea amenzii stabilite în cuantum de 1.000 lei, iar în subsidiar, reducerea amenzii la 500 lei, minimul prevăzut de Legea nr. 185/2013 Cap. VI, art. 49 alin. 2 lit. e.
În motivare, petenta a învederat, în esență, că procesul verbal atacat este lovit de nulitate deoarece a fost întocmit de un agent constatator care nu avea competența, potrivit Legii nr. 185/2013 și HCL C.-N. nr. 85/22.03.2011, să constate și să sancționeze fapta prevăzută la art. 51 alin. 3 din Legea nr. 185/2013, iar procesul-verbal, deși încheiat în lipsa contravenientului, nu a fost semnat de un martor, mențiunea agentului contatator „persoanele de față refuză implicarea” nefiind suficientă din perspectiva prevederilor art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Legat de motivele de netemeinicie ale procesului verbal, petenta a invocat nerespectarea principiului personalității răspunderii contravenționale, susținând că fapta reținută în procesul verbal nu a fost săvârșită de Asociația pentru Promovarea Proiectelor de Schimb Cultural și Educațional.
Apoi, petenta a mai solicitat și reducerea amenzii contravenționale aplicate spre minimul special, respectiv 500 lei, întrucât, în aprecierea sa, sancțiunea stabilită de agentul constatator este în vădită disproporție cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina sa.
În continuare, prin trimiteri la soluții jurisprudențiale, petenta a subliniat faptul că prinicipiul legalității procesului verbal poate opera doar pănă la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal. Arătând că nu a avut posibilitatea să demonstreze contrariul faptelor reținute în procesul-verbal, petenta a solicitat instanței aplicarea prezumției de nevinovăție în dauna prezumției de legalitate a procesului verbal.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 5 alin. 5, art. 15 alin. 1, art. 16 alin. 7, art. 19 alin. 1, art. 31 din OG nr. 2/2001, art. 7 lit. p, art. 10 lit i, art. 11 lit. j din HCL nr. 85/22.03.2011, art. 3 lit. l și lit. a, art. 48 lit. o, art. 51 alin. 3 din Legea nr. 185/2013.
În dovedire,petenta a anexat înscrisuri (filele 12 – 32).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, în conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 – fila 3.
Legal citat, intimatul M. C.-N., Direcția Poliția Locală, a depus întâmpinare – filele 37 - 41, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentă.
Pe fond, intimatul a învederat, în esență, că agentul constatator a avut competența de a constata și sancționa contravenția reținută în sarcina petentei, procesul verbal cuprinzând mențiuni referitoare la motivul lipsei semnăturii unui martor, fiind astfel respectate dispozițiile legale în materie, iar sancțiunea a fost corect individualizată raportat la gradul de pericol social al faptei.
În ceea ce privește nerespectarea principiului personalității răspunderii contravenționale, intimata a arătat că prevederile Legii nr. 185/2013 se aplică autorităților administrației publice centrale și locale, precum și tuturor persoanelor fizice și juridice implicate în activitatea de publicitate – implicit și petentei.
Prin referire la jurisprudența CEDO în materia procedurii contravenționale românești, intimata a arătat că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal în fața prezumției de nevinovăție este dată de constatarea personală a faptei de către agent și, întrucât agentul constatator a perceput personal fapta reținută în sarcina petentei, îi revenea acesteia din urmă sarcina de a răsturna prezumția de temeinicie a procesului verbal, și, cum acest lucru nu s-a întâmplat, intimata a solicitat instanței menținerea procesului verbal astfel cum a fost întocmit.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 2, art. 49 alin. 1 lit. o, art. 49 alin. 2 lit. e, art. 51 alin. 3 din Legea nr. 185/2013, art. 8 lit. c din Legea nr. 155/2010, art. 3 alin. 2, art. 15 alin. 2, art. 19 alin. 3, art. 16, art. 17, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, intimata a depus înscrisuri (filele 42 – 49).
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat atât pentru petentă, cât și pentru intimat, proba cu înscrisuri, considerând această probă admisibilă și concludentă, potrivit art. 255 alin. 1 C.pr.civ.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ (fila 42), întocmit la data de 13.03.2014, ora 11:12, de agentul constatator M. A. din cadrul Direcției Poliția Locală C.-N., Serviciul Control Protecția Mediului, identificat cu legitimația nr. 1248, eliberată de Primăria mun. C.-N., Asociația pentru Promovarea Proiectelor de Schimb Cultural și Educațional a fost sancționată contravențional pentru fapta de a amplasa afișe publicitare „CEA MAI T. EXPERIENȚĂ DIN STUDENȚIE – WORK&TRAVEL – AMERICAN EXPERIENCE” pe stâlpii ELECTRICA și RATUC, în alte locuri decât pe panourile special destinate acestora. Potrivit mențiunilor din procesul verbal, astfel de afișe publicitare au fost amplasate în mod ilegal pe ., 129, 133, etc..
P. fapta reținută în procesul verbal, în baza art. 49 alin. 1 lit. o și alin. 2 lit. e, Cap. VI, din Legea nr. 185/2013, petentei i s-a aplicat o amendă în cuantum de 1.000 lei și i s-a atras atenția cu privire la respectarea prevederilor legislației în vigoare cu privire la afișajul publicitar (stradal).
În drept, potrivit art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001, contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. A.. 2 al aceluiași articol prevede că pot fi agenți constatatori primarii (...) și, printre alții, și persoanele împuternicite în acest scop de (...) primari.
În conformitate cu art. 17 din același act normativ, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată din oficiu.
Art. 19 din OG nr. 2/2001 prevede că în cazul în care contravenientul nu se află de față (...), agentul constatator va face mențiune despre această împrejurare care trebuie să fie confirmată de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va curpinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. A.. (3) al aceluiași articol statuează că în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Același act normativ, prin dispozițiile art. 21 alin. 3 stabilește că sancțiunea se aplică în limitele actului normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Potrivit art. 49 alin. 1 lit. o din Legea nr. 185/2013, constituie contravenții amplasarea afișelor publicitare și a anunțurilor de mică publicitate în alte locuri decât pe panourile special destinate acestora. A.. 2 lit. e al aceluiași articol prevede că sancțiunea în cazul contravenției prevăzute la alin. 1 lit. o este amenda de la 500 lei la 5.000 lei.
În conformitate cu prevederile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 185/2013, constatarea contravențiilor prevăzute de acest act normativ se face de către persoanele împuternicite din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții, de către organele de control ale autorităților administrației publice locale, sau, după caz, de către polițiștii locali, iar aplicarea sancțiunilor se face, conform alin. 6 lit. a din același articol, de către agentul constatator, în cazul contravențiilor constatate de către personalul împuternicit din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții; lit. b) de către șeful compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism, sau, după caz, de către primarul localității în care s-a săvârșit contravenția în cazul contravențiilor constatate de către organele de control ale autorităților administrației publice sau de către polițiștii locali.
În speță, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța constată că acesta întrunește toate condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională dispusă fiind individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Raportat la motivul de nulitate al procesului verbal constând în necompetența agentului constatator, invocat de petentă, instanța va avea în vedere prevederile art. 15 alin. 1 și 2 din OG nr. 2/2001, art. 51 alin. 3 din Legea nr. 185/2013 și Dispoziția nr. 797/20.02.2014 a primarului mun. C.-N..
Astfel, textul art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001 stabilește o regulă generală potrivit căreia pot fi agenți constatatori persoanele anume prevăzute în actele normative care stabilesc și sancționează contravenții. Pe lângă aceste persoane expres prevăzute în acte normative speciale, tot cu valoare de principiu, prevederile alin. 2 ale aceluiași articol, stabilesc că pot fi agenți constatatori, primarii și persoanele împuternicite în acest scop de către primari. Astfel, dispozițiile alin. 2 ale art. 15 din OG nr. 2/2001 devin aplicabile în măsura în care în actele normative care stabilesc și sancționează contravenții nu sunt prevăzute persoanele competente că constate contravențiile și să aplice sancțiunile aferente.
Întrucât se contestă competența agentului constatator de a aplica sancțiunea amenzii prevăzută de art. 49 alin. 1 lit. o din Legea nr. 185/2013 este necesar a se verifica dacă acest act normativ prevede persoanele care au competența constatării și sancționării contravenției aplicate petentei.
Astfel cum a fost redat mai sus, art. 51 alin. 3 din Legea nr. 185/2013 stabilește competența constatării contravențiilor prevăzute în cuprinsul ei în sarcina persoanelor împuternicite din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții, de către organele de control ale autorităților administrației publice locale, sau, după caz, de către polițiștii locali. Potrivit alin. 6 lit. b teza finală a art. 51 din Legea nr. 185/2013, în cazul constatării contravențiilor de către polițiștii locali, aplicarea sancțiunilorse face de către primarul localității în care s-a săvârșit contravenția.
Deși art. 51 alin. 3 din Legea nr. 185/2013 dă posibilitatea polițiștilor locali doar să constate contravențiile prevăzute de Legea nr. 185/2013, prin Dispoziția nr. 797/20.02.2014 (fila 63), primarul mun. C.-N. a împuternicit în mod expres și nominal funcționarii publici din cadrul Direcției Poliției Locale să constate și să sancționeze contravențiile săvârșite pe raza mun. C.-N. și prevăzute în actele normative anexă. În anexa la Dispoziția menționată, figurează și Legea nr. 185/2013 (fila 65), iar printre polițiștii locali împuterniciți în această dispoziție se află și numitul M. A..
Raportat la aceste împrejurări, s-ar putea susține că agentul constatator M. A. avea la data întocmirii procesului verbal atacat competența de a constata și sancționa contravențiile prevăzute în Legea nr. 185/2013.
Cu toate acestea, din conținutul art. 51 alin. 6 lit. b din Legea nr. 185/2013 reiese că primarii nu pot împuternici polițiștii locali să aplice sancțiunile pentru contravențiile constatate în baza Legii nr. 185/2013, singura ipoteză în care agentul constatator poate aplica și sancțiunea fiind în cazul în care personalul împuternicit din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții a constatat contravenția.
Astfel, nu se poate susține că în temeiul art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001 primarul mun. C.-N. avea posibilitatea împuternicirii unor funcționari publici din cadrul Poliției Locale - aparținând din punct de vedere structural Primăriei C.-N. (potrivit organigramei de la fila 26), deoarece Legea nr. 185/2013 stabilește în mod expres și limitativ persoanele care pot aplica sancțiuni în cazul constatării săvârșirii contravențiilor prevăzute în acest din urmă act normativ. Dispozițiile art. 51 alin. 6 lit. b din Legea nr. 185/2013 se aplică cu prioritate deoarece au caracter special față de normele de principiu ale art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Dispoziția amintită este un act normativ cu caracter individual care, în ierarhia actelor administrative, se situează la baza piramidei. Acest act nu poate fi dat decât cu respectarea actelor administrative cu forță juridică superioară, și anume, a OG nr. 2/2001 și a Legii nr. 185/2013. Din această perspectivă se constată că Dispoziția nr. 797/20.02.2014 a primarului mun. C.-N. a fost dată în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001 (care dau posibilitatea primarilor de a împuternici anumite persoane să constate și să sancționeze contravenții), dar cu nesocotirea art. 51 alin. 6 lit. b din Legea nr. 185/2013. Un act juridic cu forță juridică inferioară nu poate contraveni dispozițiilor unui act juridic cu forță superioară, astfel că, în opinia instanței, Dispoziția nr. 797/20.02.2014 a primarului mun. C.-N. nu a fost emisă în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate.
Având în vedere că numitul M. A., având calitatea de polițist local în cadrul Direcției Poliția Locală C.-N., Serviciul Control și Protecția Mediului, a constat și a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 1.000 lei în baza unei dispoziții a primarului mun. C.-N., procesul-verbal este lovit de nulitate. Această nulitate este reprezentată de necompetența agentului constatator de a aplica sancțiunea pentru contravenția constatată.
Având în vedere aceste considerente, sunt întemeiate susținerile petentei vizând nulitatea procesului verbal atacat pentru necompetența agentului constatator de a aplica sancțiunea, însă nu din perspectiva HCL nr. 85/22.03.2011 – cum a motivat petenta, ci raportat la art. 51 alin. 6 lit. b din Legea nr. 185/2013.
Prin referire la HCL nr. 85/2011, petenta a susținut că agentul constatator nu avea competența de a verifica și a lua măsuri pentru respectarea regulamentului și a normelor privind mijloacele publicitare, aceste atribuții fiind prevăzute în sarcina polițiștilor care fac parte din Serviciul Control Urbanism și Disciplina în Construcții, iar nu a celor din cadrul Serviciului Control Protecția Mediului – din care făcea parte și agentul constatator.
Având în vedere faptul că Legea nr. 185/2013, prin dispozițiile art. 51 alin. 3, a dat în competența polițiștilor locali posibilitatea constatării contravențiilor prevăzute în acest act normativ – fără vreo distincție raportat la serviciul din care fac parte aceștia, detalierea atribuțiilor polițiștilor locali în curprinsul HCL nr. 85/2011 nu are, în opinia instanței, repercursiuni asupra acestei competențe.
Apoi, prin plângere, petenta denunță lipsa unui martor la momentul încheierii procesului verbal și nesocotirea prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001. În baza acestui text, în cazul în care contravenientul nu este de față la momentul încheierii procesului verbal, agentul constatator are obligația de a confirma acest fapt prin semnătura unui martor, iar în cazul în care nu se găsește niciun martor, agentul constator trebuie să precizeze motivele care au condus la încheierea procesului verbal atât în lipsa contravenientului, cât și a unui martor.
Prin prisma celor consemnate în actul constatator al contravenției, instanța apreciază că motivul de nulitate întemeiat pe nerespectarea prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001 este neîntemeiat. În cuprinsul procesului verbal s-a făcut mențiune despre faptul că, în momentul întocmirii, contravenientul nu a fost de față, și au fost precizate și motivele pentru care agentul constatator s-a aflat în imposibilitatatea de a confirma această împrejurare prin semnătura unui martor, respectiv, „persoanele de față refuză împlicarea”. Aceste fapte fiind consemnate de agentul constatator în procesul-verbal nr._/13.03.2014, au fost respectate prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001.
Printre motivele de netemeinicie, petenta a invocat încălcarea principiului personalității răspunderii contravenționale, susținând că în cuprinsul procesului verbal se menționează că „au fost amplasate afișe care fac reclamă programului American Experience” fără a se menționa persoana responsabilă cu amplasarea afișelor.
Principiul personalității răspunderii contravenționale este un principiu fundamental care consacră regula conform căreia obligația de a avea o anumită conduită ce decurge dintr-o normă cu caracter imperativ, cât și răspunderea care decurge din nesocotirea obligației, au caracter personal. În temeiul acestui principiu poate fi tras la răspundere doar cel care a nu și-a respectat obligațiile, săvârșind fapta ilicită, neputându-se antrena răspunderea contravențională pentru fapta altuia.
Astfel cum a susținut și petenta, trebuie să existe o identitate între subiectul activ al contravenției și persoana sancționată, o simplă presupunere a agentului constatator vizând persoana responsabilă cu săvârșirea contravenției nefiind suficientă.
În cuprinsul procesului verbal nu se regăsește nicio mențiune privind persoana fizică care a amplasat afișele publicitare în locurile nepermise de Legea nr. 185/2013 și nu este trecută nici modalitatea în care agentul constatator a identificat persoana Asociației pentru Promovarea Proiectelor de Schimb Cultural și Educațional ca subiect activ al contravenției.
Contravenția reținută în sarcina petentei este una continuă - se consumă în momentul amplasării afișelor în alte locuri decât pe panourile special destinate acestora și se epuizează în momentul în care afișele sunt scoase. Săvârșirea faptei prevăzute la art. 49 alin. 1 lit. o din Legea nr. 185/2013 poate fi constatată pe toată existența afișului în locul nepermis.
Din cuprinsul procesului verbal reiese că agentul a constatat săvârșirea contravenției ulterior momentului consumării faptei, având în vedere că la data întocmirii actului atacat afișele erau deja amplasate în locurile nepermise. Din această împrejurare reiese că fapta amplasării afișelor nu a fost percepută în mod direct de către agentul constatator. Acesta a perceput prin propriile simțuri doar rezultatul acțiunii de amplasare, și anume, existența afișelor pe stâlpii de la Electrica și Ratuc.
Din probatoriul cauzei nu rezultă date certe care să indice că petenta este răspunzătoare de amplasarea afișelor în locurile interzise de Legea nr. 185/2013. În asemenea circumstanțe, obligația dovedirii săvârșirii faptei de către petentă îi revenea intimatului.
Cu toate că OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor se completează cu dispozițiile Codului civil și cele ale Codului de procedură civilă (art. 28 din OG nr. 2/2001), în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că, dacă este vorba despre o sancțiune care prin natura și gravitatea sa ține de materia penală, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului își găsește aplicarea în latura sa penală (par. 32, cauza N. împotriva României).
Având în vedere caracterul punitiv și represiv al sancțiunii aplicate petentei, este indubitabil că art. 6 în materie penală este aplicabil în prezenta cauza. Prin urmare, petenta se bucură de garanțiile oferite de acest articol, între care se numără și prezumția de nevinovăție.
Prin jurisprudența sa, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces verbal la realitate, prezumție fără de care ar fi imposibilă pedepsirea anumitor contravenții. Cu toate acestea, prezumția de legalitate a procesului verbal trebuie să se instituie în anumite limite, reprezentate în general de faptul perceperii în mod nemijlocit a săvârșirii contravenției de către agentul constatator.
Cauza de față prezintă o anumită particularitate constând în aceea că agentul constatator a perceput prin propriile simțuri doar existența afișelor în locurile nepermise, nu și momentul amplasării acestora.
În opinia instanței, această împrejurare este de natură să ofere prioritate prezumției de nevinovăție în detrimentul prezumției de legalitate a procesului verbal. Prin urmare, sarcina de a dovedi, dincolo de orice dubiu rezonabil, săvârșirea contravenției de către petentă îi revenea intimatului. Cum acest lucru nu s-a întâmplat în prezenta cauză, în baza principiului personalității răspunderii contravenționale coroborat cu prezumția de nevinovăție, se constată că petenta nu poate fi trasă la răspundere pentru săvârșirea faptei prevăzute la art. 49 alin. 1 lit. o din Legea nr. 185/2013.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite plângerea formulată de petentă și va anula procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 13.03.2014.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., întrucât intimatul este cel care a pierdut procesul, instanța îl va obliga pe acesta la plata către petentă a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru – fila 3.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângererea contravențională formulată de petenta ASOCIAȚIA P. PROMOVAREA PROIECTELOR DE SCHIMB CULTURAL ȘI EDUCAȚIONAL, cu sediul procesual ales în C.-N., .. 22, ., jud. C., persoana însărcinată cu primirea corespondenței fiind d-na A. Fancsali, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., . - 3, jud. C., și anulează procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 13.03.2014.
Obligă intimatul la plata în favoarea petentei a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 29.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A./N.S./4 ex./08.10.2014
| ← Evacuare. Sentința nr. 774/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 1754/2014.... → |
|---|
