Prestaţie tabulară. Sentința nr. 3967/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3967/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 16220/211/2007
Operator de date cu caracter personal - 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr.3967
Sedința publică din data de 11.04.2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: D. G. R.
GREFIER: F. C.
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta L. A., în contradictoriu cu paratii G. M., R. M. și G. N., având ca obiect - prestatie tabulara.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 28.03.2014, fiind consemnate in incheierea ce face parte integranta din prezenta sentinta, termen la care instanta, pentru a le acorda partilor posibilitatea sa depună concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru data de 04.04.2014, iar ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, pentru data de azi, 11.04.2014, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. sub dosar nr._ /07.12.2007, reclamanta L. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții G. M., R. M. și G. N., următoarele: 1) repunerea sa in drepturi, in calitate de moștenitoare a tatălui ei O. A., ca urmare a imposibilității exercitării acestora din cauza sistemului politic din perioada 1955-1989; 2) pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare a imobilului situat in C.-N., Piața M. V. nr.20, jud. C., evaluat la suma de 35.000 lei; 3) rectificarea cărtii funciare dinainte de naționalizare cu privire la imobilul din C.-N., Piața M. V. nr.20, jud. C. si notarea defunctului O. A. in calitate de proprietar a 700 mp teren situat la adresa mai sus menționata.
În motivare, a arătat că la data de 20 iunie 1955 antecesorul său O. A. a cumpărat suprafața de 700 mp teren situat in C.-N., Piața M. V. nr.20, jud. C., înscris in CF nr.4083, de la proprietarii tabulari V. S. si G. Tita, încheind cu acestea un contract provizoriu de vânzare-cumpărare semnat de vânzătoare, cumpărător si 3 martori: M. I., Feur M., A. Lajosne. În urma semnării acestui contract vânzătoarele au primit întregul preț convenit, însăși semnătura lor pe acest înscris confirmând acest lucru. Acest contract provizoriu de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu avizul provizoriu nr._/1953 emis de Sfatul Popular al Orașului C., in conformitate cu dispozițiile Decretelor-Lege 151-221/1950.
La data de 21 iunie 1955 a fost semnat de V. Sussana, F. Titta, F. I., Schiling Desideriu - toti proprietarii in indiviziune ai imobilului din C.-N., Piața M. Viteazul nr.20, jud. C. - declarația de ieșire din indiviziune conform căreia s-au stabilit cotele părți din imobil ce i se cuvin fiecărui proprietar. Antecesorul său a obținut astfel cota determinata de 1/5 din întregul imobil. La data de 30.05.1958, in conformitate cu dispozițiile Decretului nr.144/1958 vânzătoarele V. S. si G. Tita au fost somate de tatăl său la sediul notariatului de Stat C. in vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare in forma autentica. Acestea nu s-au prezentat, fapt consemnat de procesul-verbal nr.3075/1958 încheiat de Notariatul de Stat C..
Prin Decretul nr.204/1962 terenul a fost expropriat pentru construirea de locuințe muncitorești, acordându-se despăgubiri proprietarilor tabulari V. G. (succesoarea lui V. S.) si G. Titta. Astfel, imobilul a trecut abuziv in proprietatea Statului R., dreptul său de proprietate nu a mai putut fi recunoscut si nu a avut posibilitatea de a înainta o acțiune in prestație tabulara.
Prin contractul de vânzare-cumpărare provizoriu părțile s-au obligat să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare cu respectarea tuturor condițiilor de formă și de fond. Această înțelegere a dat naștere în sarcina părților la o obligație de a perfecta convenția încheiată, iar în caz de refuz, instanța în baza art.1073 și 1075 Cod civil, are posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În drept, au fost invocate disp. art.1073-1075 Cod Civil, art.27 din Legea nr.7/1996 .
Prin întâmpinarea depusă la data de 07.03.2008 (filele 35 - 37) pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că față de solicitarea de rectificare a cărtii funciare, acțiunea trebuia formulata in contradictoriu cu actualul proprietar tabular S. R. si cu toți vechii proprietari tabulari; imobilul in litigiu făcând obiectul Legii nr.10/2001, practica judiciara este constanta in sensul ca după apariția Legii nr.10/2001 nu mai pot fi promovate acțiuni in revendicare pe dreptul comun, iar plângerea la Legea nr.10/2001 având ca obiect imobilul din prezentul litigiu formulata de reclamantă si numitul O. A. a fost respinsa printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, care a statuat cu putere de lucru judecat ca nu au calitatea de persoane îndreptățite la masuri reparatorii, antecesorul acesteia, O. A., neavând niciodată calitatea de proprietar al imobilului in cauza.
De asemenea, au invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune a reclamantei, potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958, in condițiile in care acel pretins antecontract de vânzare - cumpărare la care se face referire ar fi fost încheiat in anul 1955, iar antecesorul reclamantei nu a avut niciodată posesia terenului de 700 mp situat in C.-N., P-ta M. V. nr.2o, jud. C., înscris in CF.4083 C. nr. topo.754, rămânând in pasivitate in ceea ce privește perfectarea in forma autentica a respectivului act.
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamantă, ca neîntemeiata; cu cheltuieli de judecata.
În motivare, au arătat că sunt moștenitorii legali al defunctei G. Tita născuta F., proprietar tabular asupra cotei de 4/10-a parte din imobilul casa compusa din 5 camere, bucătărie, anexe, curte si gradina, in suprafața totala de 1490 mp, imobil situat din punct de vedere administrativ in C.-N. ..20, jud. C. si înscris in CF. nr.4083 C., nr. topo 754.
Prin dispoziția Primarului Municipiului C.-N. nr._/15.12.2006 emisa in baza Legii nr.10/2001 s-a dispus acordarea în favoarea lor de masuri reparatorii pentru cota-parte mai sus arătata din imobil. Prin aceeiași dispoziție a primarului s-a respins notificarea reclamanților L. A. si O. A., deoarece aceștia nu au făcut dovada ca ar fi persoane îndreptățite la acordarea de masuri reparatorii, neavând calitatea de moștenitori după foștii proprietari tabulari ai imobilului revendicat. Aceasta dispoziție a fost atacata de către reclamanta si O. A. la Tribunalul C., litigiul in cauza făcând obiectul dosarului nr._, soluționat prin sentința civilă nr.390/2007, rămasa definitiva si irevocabila prin respingerea apelului, prin decizia civila nr.400/A/2007 a Curții de Apel C..
În prezenta cauza reclamanta încearcă sa uzeze si de dreptul comun, ceea ce este inadmisibil, in caz contrar s-ar ajunge la soluții contradictorii si inechitabile, fiind afectata stabilitatea raporturilor juridice si a ordinii de drept, neavând aplicabilitate si eficienta ceea ce s-a stabilit in mod irevocabil prin hotărâri judecătorești anterioare.
Ei nu au cunoștința de existenta vreunui antecontract de vânzare-cumpărare prin care antecesoarea lor si-ar fi înstrăinat vreo cota-parte din teren . Este interesant aspectul ca in dosarul având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001, antecontractul depus in copie nu purta nicio semnătura, iar acum cel depus in prezentul dosar cuprinde niște semnături. La data la care se susține ca s-ar fi încheiat antecontractul, respectiv 20 iunie 1955, legislația in vigoare, si anume Decretul nr.151/1950 si Decretul nr.221/1950 instituiau formalități legale obligatorii in cazul înstrăinărilor de imobile intre vii - forma autentica fiind ceruta ad validitatem, iar autorizarea prealabila fiind obligatorie, sub sancțiunea nulității actului încheiat fără respectarea acestor condiții.
Deși se susține ca antecontractul depus la dosar a fost încheiat cu doi vânzători, F. Tita cas. G. si V. S., fiecare înstrăinându-si cota sa parte din teren, la final la rubrica vânzătorilor exista o singura semnătura si nu doua, fapt ce atrage nulitatea respectivului act.
Având in vedere data la care reclamanta susține ca s-ar fi încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafața de teren de 700 mp, respectiv 20 iunie 1955 si data preluării întregului imobil in proprietatea statului, respectiv 1962, pretinsul cumpărător O. A. ar fi avut suficient timp sa rezolve situația juridica a terenului si sa procedeze la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare in forma autentica, fie pe cale notariala, fie pe calea unei acțiuni in prestație tabulara in instanța. Deoarece in decursul celor 7 ani pretinsul cumpărător a rămas in pasivitate fără sa încerce pe cai legale valorificarea dreptului sau de proprietate asupra terenului ei au îndoieli serioase în ceea ce privește veridicitatea actului depus la dosar. În consecința, dreptul la acțiune al cumpărătorului O. A. in valorificarea acelui antecontract este prescris demult, cu atât mai mult dreptul la acțiune in prestație tabulara al moștenitorilor săi legali, si ca atare apreciază ca tardiv formulata acțiunea reclamantei.
În drept, au fost invocate disp. art.115 - 119 C. proc. civ.
Prin precizarea de acțiune depusă la data de 23.11.2012 (filele 166 - 168) reclamanta a solicitat următoarele: să se constate dreptul său de creanță asupra pârâților G. M., R. M. și G. N., constând în dreptul la încasarea despăgubirilor stabilite prin dispoziția nr._/2006, aferente unei cote de 20/100 parte din întreg imobilul înscris inițial în CF 4083 C.-N., nr. top. 754 sau, în situația în care pârâții au încasat deja despăgubirile stabilite prin dispoziția nr._/2006, să fie obligați aceștia să-i achite
contravaloarea despăgubirilor încasate în baza dispoziției nr._/2006, aferente unei cote de 20/100 parte din întreg imobilul înscris inițial în CF 4083
C.-N., nr. top. 754; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că această precizare de acțiune s-a impus ca urmare a faptului că acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a fost concepută în forma sa inițială, nu are o finalitate practică pentru ea, în condițiile în care, în prezent, terenul în litigiu, urmare a exproprierii de către S. R., este ocupat de construcții și străzi.
Imobilul înscris inițial în CF 4083 C., nr. top. 754, era un teren cu construcții, cu o suprafață totală de 1489 mp (414 stj p), proprietari tabulari fiind următorii: V. S. (născuta F.) - cota de 2/10 parte, de sub B1; G. Tita (născuta F.) - cota totală de 3/10 parte, de sub B3 și B6; F. Josef jr. - cota de 1/10, sub B4; Shilling Dezideriu - cota de 4/10 parte, de sub B8.
Pentru cota de 20/100 parte din imobil, la data de 20 iunie 955 tatăl său, O. A., a încheiat un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată cu proprietarii tabulari V. S. și G. Tita, cotă echivalată de părți prin Declarația comună pentru ieșire din indiviziune din data de 21 iunie 1955 la o suprafață efectivă de 700 mp teren din totalul de 1489, în considerarea faptului că tatălui său nu i s-au atribuit și construcții în proprietate.
Deși tatăl său a demarat toate formalitățile pentru perfectarea contractului autentic de vânzare-cumpărare, invitând vânzătorii G. Tita și V. S. (respectiv pe moștenitoarea celei din urmă, V. G.), să se prezinte la notar în vederea încheierii contrarului în formă autentică, aceștia au refuzat să se prezinte, astfel că acest contract autentic nu a mai fost semnat niciodată.
Tatăl său a rămas în posesia terenului astfel cum fusese el delimitat pe planul de împărțire încheiat la data de 21 iunie 1955, însă în baza Decretului nr.204/1962, întreg terenul a fost expropriat de S. R. pentru construirea de locuințe muncitorești.
Ca efect al legilor reparatorii (Lg. nr.10/2001), moștenitorii vânzătorilor au obținut pentru terenul în discuție de la S. R. dreptul la despăgubiri, în condițiile Lg. nr.247/2005 - dispoziția nr._/2006.
Prin aceeași dispoziție, notificarea formulată de către ea pentru suprafața de 700 mp din același teren a fost respinsă, cu motivarea că nu a făcut dovada calității de moștenitoare după proprietarii de CF de la care s-a realizat exproprierea.
După încheierea actelor din anul 1955, tatăl său a demarat procedurile pentru încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare cu privire la acest teren, însă s-a lovit de refuzul vânzătoarelor de a se prezenta la notar pentru semnarea contractului - neexecutarea în mod culpabil a obligațiilor din contractul provizoriu de vânzare-cumpărare.
Ca atare, din culpa vânzătoarelor tatăl său nu a fost înscris în cartea funciară ca proprietar al suprafeței de 700 mp de teren, deși acesta era în posesia terenului, inclusiv la data exproprierii, consecințele refuzului vânzătoarelor de a încheia contractul autentic răsfrângându-se implicit și asupra modului de soluționare a notificării formulată de către ea în baza Lg. nr.10/2001.
Cu toate acestea, în baza legilor reparatorii moștenitorii foștilor vânzători au solicitat restituirea terenului în discuție, însă dat fiind faptul că terenul nu mai era liber fiind ocupat de construcții și străzi, au primit doar despăgubiri în condițiile Lg. nr.247/2005.
În situația în care moștenitorii foștilor vânzători ar fi obținut restituirea în natură a acestui teren, nu ar fi existat niciun impediment în prezent pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru acest teren pe seama sa, în calitate de moștenitoare a tatălui ei, în condițiile în care din anul 1962 terenul a fost scos din circuitul civil prin preluare abuzivă de către S. R.. Reintrarea acestui teren în circuitul civil prin retrocedare ar fi reactivat drepturile și obligațiile născute cu privire la acesta prin contractele încheiate în anul 1955, perfectarea contractului autentic devenind astfel din nou posibilă. D. fiind faptul că acest teren nu a fost restituit în natură, pârâții primind doar despăgubiri, această variantă devine însă imposibil de realizat, împrejurare care a determinat și reformularea acțiunii sale.
Astfel, chiar dacă pârâții, în calitate de moștenitori ai foștilor vânzători, nu au obținut restituirea în natură a terenului vândut tatălui ei în anul 1995, în patrimoniul acestora a intrat în dreptul la încasarea unor despăgubiri de la S. R. aferent acestui teren. Ca atare, în patrimoniul pârâților terenul a fost înlocuit cu un alt bun, respectiv cu dreptul la despăgubire (sau în situația în care aceasta a fost încasată, cu suma efectiv primită cu titlu de despăgubire).
Prin urmare, dreptul tatălui său la perfectarea contractului autentic de vânzare-cumpărare cu privire la acest teren pe seama vânzătorilor (drept transmis prin moștenire în favoarea sa), drept care nu a fost satisfăcut până în prezent din culpa vânzătorilor care au refuzat să se prezinte la notar, primește noi valențe, în condițiile în care în patrimoniul pârâților terenul a fost înlocuit cu o altă valoare patrimonială, respectiv cu dreptul la despăgubire/sau cu despăgubirea efectivă.
Prin precizarea de întâmpinare depusă la data de 23.11.2012 (filele 170 - 172) pârâții au arătat ca mențin excepțiile invocate prin întâmpinarea inițiala, si anume excepția inadmisibilității acțiunii si excepția prescripției dreptului material la acțiune a reclamantei, cu motivarea expusa pentru fiecare excepție in parte in cuprinsul întâmpinării; pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiata; cu cheltuieli de judecata.
În motivare, au arătat că între mențiunile din acțiunea introductiva formulata de către reclamantă si înscrisurile depuse la dosar in probațiune exista mari inadvertențe, si anume:
Acțiunea are ca obiect imobilul teren 700 mp situat in C.-N., P-ta ..20, jud. C., iar din extrasul CF nr.4083 C.-N. rezulta ca nr. administrativ al imobilului cu nr.top.754 este 21 si nu 20, iar din dispoziția de propunere privind acordarea de despăgubiri nr._/15.12.2006 a Primarului Mun. C.-N. rezulta ca imobilul revendicat de moștenitorii defunctei G. Tita născuta F. este situat in C.-N., P-ta M. V. nr.21.
În antecontractul de vânzare-cumpărare provizoriu datat 20 iunie 1955 presupusul obiect al vânzării ii constituie cota de 3/100-a parte din cota parte tabulara deținuta in proprietate de antecesoarea lor din imobilul înscris in CF nr.4082 C. si nu in CF 4083 si din imobilul din P-ta M. V. nr.20 si nu din imobilul de la nr. administrativ 21.
În declarația . indiviziune depusa la dosar de către reclamanta se face referire la imobilul înscris in CF nr.4082 C., nr.top.454, situat la nr. administrativ 20.
Chiar si procesul-verbal nr.3075/1958 al Notariatului de Stat Principal a Regiunii C. face referire tot la imobilul din CF nr.4082 C., de la nr. administrativ 20.
Din CF colectiv existent la fila 51 din dosarul de Legea nr.10/2001 rezulta ca exista doua imobile cu destinația „loc de casa”, unul cu nr.top.754, la nr. administrativ 21 si unul cu nr.top.755, la nr. administrativ 20.
Prin urmare, înscrisurile depuse in probațiune nu confirma temeinicia solicitărilor reclamantei pentru imobilul situat din punct de vedere administrativ in C.-N., ..21, jud. C., a cărui coproprietara a fost antecesoarea lor G. Tita născuta F., toate înscrisurile sub semnătura privata referindu-se la imobilul de la nr. administrativ 20.
În continuare, pârâții au reiterat apărările de fond expuse în cuprinsul întâmpinării depuse la data de 07.03.2008.
Prin precizarea de întâmpinare depusă la data de 08.02.2013 (filele 183 - 186) pârâții au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei și excepția prematurității - excepții ce au fost respinse de către instanță, ca neîntemeiate, în ședința publică din 12.04.2013; de asemenea, pârâții au invocat și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, astfel cum a fost aceasta precizată - excepție ce a fost recalificată de către instanță, în ședința publică din 12.04.2013, drept o apărare de fond (filele 209, 210); pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii precizate formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că între părțile împrocesuate nu există niciun raport juridic de obligație care să genereze vreun drept de creanță. Antecontractul de vânzare-cumpărare invocat de către reclamantă, nefiind translativ de proprietate și nefiind perfectat în formă autentică, dreptul de proprietate asupra terenului de 700 mp nu s-a transmis niciodată în patrimoniul numitului O. A. și, în consecință, nici nu se include în masa succesorală rămasă după acesta. Prin urmare, reclamanta nu poate face dovada existenței niciunui drept de creanță și nici a unui raport juridic obligațional față de ei.
Prin formularea prezentei acțiuni reclamanta încearcă să ocolească și să nesocotească dispozițiile imperative și procedura obligatorie impusă de Legea nr.10/2001 și Legea nr.247/2005, pe care de altfel a parcurs-o deja, fiindu-i respinsă cererea de despăgubiri în mod irevocabil. Prin prezenta acțiune reclamanta tinde la aceeași finalitate, și anume aceea de a i se recunoaște calitatea de persoană îndreptățită la a obține măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001.
Potrivit prevederilor legale, drept la despăgubiri are doar persoana ca dovedește calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și în mod obligatoriu trebuie parcurse etapele impuse de actul normativ cu caracter imperativ, prevederile legii speciale primând față de dreptul comun. Prin urmare, acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă și nu are niciun temei juridic.
În privința temeiniciei acțiunii precizate, pârâții au arătat că deși reclamanta susține că antecesorul său ar fi cumpărat suprafața de teren de 700 mp, reprezentând parte din imobilul înscris în CF nr.4083 C.-N., nr. topo 754, cu destinația „casă cu 5 camere, dependințe, curte și grădină” în suprafață totală de 1490 m, totuși solicită în mod nejustificat obligarea lor la achitarea în favoarea sa a contravalorii despăgubirilor încasate în baza dispoziției nr._/2006 aferente unei cote de 20/100-a parte din întreg imobilul și depune în probațiune un înscris sub semnătură privată în care se menționează că O. A. ar fi cumpărat de la antecesoarea lor G. Tita născută Ferenz cota de 3/100-a parte din imobil și de la Ferenz S. (V.) cota de 17/100-a parte, în total ambele vânzând cota de 20/100-a parte din imobil, care reprezintă în realitate doar 700 mp. Rezultă foarte clar că obiect al antecontractului nu a făcut și construcția casă și dependințe.
Prin urmare, potrivit antecontractului, antecesoarea lor G. Tita a înstrăinat către O. A. cota de 3/100-a parte din teren, astfel încât nu este întemeiată solicitarea reclamantei de a fi obligați ei să-i achite acesteia contravaloarea despăgubirilor încasate în baza dispoziției nr._/2006 aferente unei cote de 20/100-a parte din întreg imobilul, în condițiile în care cota de 17/100-a parte ar fi fost cumpărată de către O. A. de la Ferenz S. (aceasta neformulând notificare în temeiul Legii nr.10/2001 pentru cota sa de proprietate din imobilul în litigiu).
În continuare, pârâții au reiterat apărările de fond expuse în cuprinsul întâmpinărilor depuse la data de 07.03.2008 și data de 23.11.2012.
Prin notele de ședință depuse la data de 12.04.2013 (fila 193, 194) reclamanta a arătat că temeiurile de drept ale precizării de acțiune sunt disp. art.1073, 1075 și 1718 Cod Civil.
Raportat la cazul concret, este cert că în baza antecontractului încheiat între părți în anul 1955 în patrimoniul antecesoarei pârâților s-a născut obligația de a încheia cu antecesorul ei un contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul teren în litigiu. Este vorba despre o obligație de a face, obligație care prin efectul succesiunii s-a transmis în patrimoniul moștenitorilor acesteia.
Având în vedere că terenul în litigiu a fost expropriat, iar în baza Lg. nr.10/2001 moștenitorii nu au putut obține restituirea în natură a terenului, ci doar despăgubiri, rezultă că în patrimoniul acestora, prin efectul subrogației reale, în locul terenului a intrat o altă valoare, respectiv dreptul la încasarea despăgubirilor sau chiar despăgubirile efective (în cazul în care au fost încasate deja).
Aceasta este rațiunea pentru care acțiunea sa vizează acest drept sau aceste despăgubiri, fiind vorba despre bunul care a înlocuit în patrimoniul debitorilor săi bunul inițial - terenul. Mai cu seamă că, în materie de subrogație reală valorile de înlocuire, nou intrate în patrimoniu, vor avea regimul juridic al valorilor înlocuite.
Mai mult decât atât, în caz de expropriere, conform art.28 alin.2 din Lg. nr.33/1994, bunul intră în proprietatea statului liber de orice sarcini, iar eventualele sarcini care îl grevau se strămută de drept asupra despăgubirilor ce se cuvin fostului proprietar.
Deși aceste dispoziții nu se aplică în mod direct speței de față, având în vedere că exproprierea a avut loc în anul 1963, principiul care stă la baza acestor prevederi legale se aplică în mod identic și în această situație, dreptul său la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare "strămutându-se" asupra dreptului la încasarea despăgubirilor sau asupra despăgubirilor efective.
Prin precizarea de acțiune depusă în ședința publică din 28.03.2014 (fila 289) reclamanta a solicitat stabilirea dreptului său de creanță asupra pârâților G. M., R. M. și G. N. constând în dreptul la încasarea despăgubirilor stabilite prin dispoziția nr._/2006 aferente unei cote de 20/100 parte din întreg imobilul înscris inițial în CF nr.4083 C.-N., nr. topo. 754.
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților R. M. și G. N., precum și proba testimonială cu martora Bice A. (fila 291).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform CF nr.4083 C. (filele 52 - 54, 283), în anul 1957 proprietari tabulari ai imobilului situat în C.-N., P-ța M. V. nr.21, jud. C., nr. topo. 754, constând în casă construită din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din: 5 camere, 1 bucătărie, dependințe, curte și grădină în suprafață de 414 stj.p. erau următorii: 1) văduva lui V. Mihaly născută F. Zsuzsanna - asupra unei cote-părți de 2/10 (sub B1); s) soția lui Dr. G. M. născută F. Tita - asupra unei cote-părți de 3/10 (sub B3 și B6); 2) F. Jozsef - asupra unei cote-părți de 1/10 (sub B4); 4) Shilling Dezideriu - asupra unei cote-părți de 4/10 (sub B8).
Potrivit înscrisului sub semnătură privată existent la filele 9, 10 din dosar, la data de 21.06.1955 între numitele văd. lui V. Mihaly născută F. Zsuzsanna și soția lui Gall N. născută F. Tita, în calitate de vânzătoare și numitul O. A., în calitate de cumpărător, a încheiată o convenție denumită “contract de vânzare-cumpărare provizoriu”, având ca obiect cota-parte de 17/100 deținută de către vânzătoarea F. Zsuzsanna din întregul imobil înscris în CF nr.4082 C., nr. topo 754, format din casă, curte și grădină în suprafață de 414 stj.p, situat în C.-N., P-ța. M. V. nr.20, jud. C., precum și cota-parte de 3/100 din același imobil deținută de către vânzătoarea F. Tita, deci în total 20/100 parte din întregul imobil, care în baza acordului părților s-a stabilit că echivalează cu o suprafață de 700 mp teren fără construcții; totodată, conform clauzei inserate la pct.3 din convenția în discuție, prețul vânzării a fost stabilit de către părți la suma de_ lei, fiind achitat în întregime de către cumpărător până la data semnării acesteia, iar potrivit clauzei de la pct.6 din același contract, cumpărătorul a intrat în posesia și folosința terenului needificat în suprafață de 700 mp începând cu data încheierii convenției.
De asemenea, la aceeași dată, între toți coproprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF nr.4082 C., nr. topo 754, format din casă, curte și grădină în suprafață de 414 stj.p, situat în C.-N., P-ța. M. V. nr.20, jud. C., pe de o parte și numitul O. A., pe de altă parte, a fost încheiată o convenție denumită „declarație comună pentru ieșire din indiviziune”, prin care părțile contractante au echivalat cota-parte de 20/100 din imobilul mai sus menționat, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare provizoriu încheiat între F. Zsuzsanna și F. Tita, în calitate de vânzătoare și numitul O. A., în calitate de cumpărător, cu o suprafață de teren de 700 mp fără construcții, părțile întocmind, totodată și o schiță a loturilor rezultate în urma sistării stării de coproprietate (filele 11, 12).
Conform înscrierii de sub B9 din CF nr.4083 C., întregul imobil teren cu nr. topo. 754 a fost expropriat în baza Decretului de expropriere nr.204/1962 și întabulat în favoarea Statului R..
Potrivit certificatului de moștenitor nr.171/28.01.1982 emis de către fostul Notariat de Stat Județean C., reclamanta este unica moștenitoare, în calitate de fiică a numitului O. A., decedat la data de 16.11.1981 (filele 7, 8).
Prin dispoziția de propunere privind acordarea de despăgubiri și de respingere nr._/15.12.2006 emisă de către Primarul Municipiului C.-N. s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea pârâților din prezenta cauză G. M., R. M. și G. N., în condițiile legi speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr.247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru cota-parte de 4/10 din imobilul revendicat situat în C.-N., P-ța. M. V. nr.21, jud. C.; de asemenea, prin aceeași dispoziție a fost respinsă notificarea în baza Legii nr.10/2001 formulată de către numitul O. A. și reclamanta din prezenta cauză cu privire la terenul în suprafață de 700 mp din imobilul situat în C.-N., P-ța. M. V. nr.21, jud. C., cu motivarea că revendicatorii nu au făcut dovada calității de moștenitori după foștii proprietari tabulari ai imobilului revendicat (filele 38, 39).
Dispoziția mai sus menționată a fost contestată în instanță de către numitul O. A. și reclamanta din prezenta cauză, plângerea acestora formând obiectul dosarului nr._ al Tribunalului C. și fiind soluționată, în sensul respingerii sale ca tardivă, prin sentința civilă nr.390/23.05.2007 pronunțată de către Tribunalul C., soluție menținută prin decizia civilă nr.400/A/14.11.2007 pronunțată de către Curtea de Apel C. în același dosar (filele 40 - 45).
Din cuprinsul adresei nr._/3/304/14.03.2013 emisă de către Primăria Municipiului C.-N. - Serviciul Revendicări, Fond Funciar și Registru Agricol - C. Revendicări rezultă că pârâților G. M., R. M. și G. N. nu le-au fost acordate despăgubirile cuvenite în temeiul Titlului VII din Legea nr.247/2005 având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru cota-parte de 4/10 din imobilul revendicat, înscris inițial în CF nr.4083, nr. topo. 754, situat în C.-N., P-ța. M. V. nr.21, jud. C., dosarul de revendicare soluționat prin dispoziția nr._/15.12.2006 emisă de către Primarul Municipiului C.-N. fiind retransmis de către A.N.R.P. în vederea completării acestuia cu acte de către beneficiari (fila 192).
Examinând în acest context acțiunea reclamantei, astfel cum a fost aceasta precizată în mod succesiv, instanța o apreciază ca fiind admisibilă și întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Referitor la inadmisibilitatea cererii reclamantei, invocată de către pârâți prin întâmpinare, instanța consideră că niciuna dintre apărările formulate în susținerea acesteia nu poate fi primită.
Astfel, întrucât acțiunea reclamantei, așa cum a fost aceasta precizată, constituie o acțiune personală, în executarea convenției de vânzare-cumpărare în litigiu, iar nu o acțiune în revendicarea terenului ce a făcut obiectul acelei convenții, rezultă că în speță nu se pune problema existenței unui conflict între acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun și procedura specială de restituire a imobilelor preluate abuziv reglementată de Legea nr.10/2001.
De asemenea, nici lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al dreptului de creanță pretins de către reclamantă nu poate fi reținută ca motiv de inadmisibilitate a acțiunii deduse judecății, pe de o parte, deoarece această apărare nu vizează admisibilitatea acțiunii reclamantei, ci, eventual, temeinicia acesteia, iar pe de altă parte, acțiunea reclamantei astfel cum a fost precizată prin precizarea depusă la data de 28.03.2014 are ca finalitate exclusiv stabilirea unui drept de creanță al acesteia împotriva pârâților, iar nu realizarea efectivă a acestui drept în cadrul prezentului litigiu. Totodată, de vreme ce dreptul de creanță a cărui stabilire s-a solicitat de către reclamantă este întrutotul condiționat, atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii sale, de finalizarea procedurii reglementată de Titlul VII din Legea nr.247/2005 în ceea ce privește despăgubirile la care sunt îndreptățiți pârâții în baza dispoziției nr._/15.12.2006 emisă de către Primarul Municipiului C.-N., nu prezintă relevanță din perspectiva admisibilității acțiunii reclamantei împrejurarea că în prezent nu se cunoaște cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi încasate de către pârâți.
Sub aspectul temeiniciei cererii reclamantei, contrar celor susținute de către pârâți prin întâmpinare, instanța apreciază că aceasta a făcut dovada existenței între părți a unui raport juridic obligațional, raport izvorând din contractul de vânzare-cumpărare provizoriu încheiat în anul 1955 între antecesorul reclamantei, defunctul O. A., pe de o parte și antecesoarea pârâților, defuncta G. Tita născută F. și defuncta F. S., pe de altă parte.
Cât privește apărarea pârâților conform căreia antecesoarea lor s-ar fi aflat în imposibilitate de a semna convenția mai sus menționată, dat fiind faptul că la data respectivă aceasta avea instituit domiciliul forțat în orașul Aiud, jud. A., iar actul juridic în discuție a fost încheiat în C.-N. (aspect ce rezultă din mențiunea expresă existentă în cuprinsul acestuia), instanța consideră că împrejurarea de fapt privitoare la domiciliul forțat al antecesoarei pârâților, deși reală, nu poate face dovada faptului că actul juridic analizat nu a fost semnat de către antecesoarea lor, întrucât măsura stabilirii domiciliului forțat al unei persoane într-o anumită localitate nu echivalează cu o privare de libertate a acelei persoane. Mai mult, instanța reține că pârâții nu au înțeles să conteste semnătura antecesoarei lor de pe înscrisul constatator al convenției în litigiu, obligație procesuală de care erau ținuți potrivit disp. art.177 C. proc. civ. pentru a obține înlăturarea acestui înscris din materialul probator al cauzei pe motivul că acesta nu a fost semnat de către defuncta G. Tita născută F..
De asemenea, pentru aceleași considerente nu poate fi primită nici susținerea pârâților cu privire la nepredarea posesiei asupra terenului ce a făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare, în condițiile în care în cuprinsul acesteia a fost inserată o mențiune expresă privind . în posesia și folosința terenului în suprafață de 700 mp începând cu data încheierii convenției. În plus, preluarea de către antecesorul reclamantei a posesiei și folosinței terenului în discuție începând cu anul 1955 a fost confirmată și de către martora Bice A. (fila 291).
Referitor la natura juridică a acestui act juridic intervenit între antecesorii părților, instanța reține că nefiind îndeplinită condiția ad validitatem a formei autentice - condiție impusă de disp. art.2 alin.1 din Decretul nr.221/1950, act normativ aflat în vigoare la data încheierii actului - manifestarea de voință a acestora este nulă ca vânzare-cumpărare, dar valorează antecontract de vânzare-cumpărare, în baza principiului conversiunii actului juridic. Astfel, calificată ca promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, convenția în discuție a generat în favoarea ambelor părți contractante câte un drept de creanță constând în dreptul la obligarea părții adverse la a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Conform înscrisurilor existente la filele 15 - 18 din dosar, antecesorul reclamantei, defunctul O. A., a întreprins demersurile necesare în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, notificându-le pe cele două promitente-vânzătoare să se prezinte la notar, însă acestea din urmă nu au dat curs solicitării respective.
În urma decesului promitentului-vânzător O. A., dreptul de creanță născut în patrimoniul acestuia în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare în litigiu a fost transmis, ca efect al devoluțiunii legale, în patrimoniul reclamantei, în calitate de unică moștenitoare a defunctului, conform certificatului de moștenitor mai sus menționat.
Însă, în condițiile în care imobilul teren ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între antecesorii părților a fost expropriat de către S. R. în baza Decretului nr.204/1962, iar în urma parcurgerii procedurii instituită de Legea nr.10/2001 pârâții, în calitate de moștenitori ai coproprietarei tabulare G. Tita născută F. nu au obținut restituirea în natură a imobilului (întrucât acesta se află în prezent într-o zonă sistematizată, fiind ocupat de străzi și construcții), ci doar dreptul la acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, rezultă că executarea antecontractului în litigiu în modalitatea tipică, respectiv prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică apare ca fiind în prezent imposibilă.
Totuși, deoarece această imposibilitate vizează doar executarea actului juridic în discuție, fără a-i afecta în vreun fel și valabilitatea sau eficacitatea, rezultă că acesta continuă să producă și în prezent efecte juridice, ceea ce înseamnă că în patrimoniul reclamantei subzistă dreptul de a obține executarea acestui antecontract, în măsura și în condițiile în care o astfel de executare este posibilă din punct de vedere juridic, fie, în caz contrar, de a obține despăgubiri, în conformitate cu disp. art.1073 și 1075 din vechiul Cod civil.
Întrucât în favoarea pârâților a fost stabilit dreptul la acordarea de despăgubiri pentru cota-parte din imobilul înscris în CF nr.4083 C. deținută de către antecesoarea lor, rezultă că prin efectul unei subrogații reale cu titlu particular în patrimoniul acestora a operat o înlocuire a cotei-părți din dreptul de proprietate asupra imobilului aparținând antecesoarei lor cu dreptul la încasarea despăgubirilor cuvenite potrivit prevederilor din Titlul VII al Legii nr.247/2005. În aceste condiții, instanța consideră că antecontractul de vânzare-cumpărare în litigiu poate fi executat în ceea ce privește cota-parte din imobil pe care s-a obligat să o înstrăineze antecesoarea pârâților, prin transferarea în patrimoniul reclamantei a unei cote-părți echivalente din dreptul de creanță deținut de către pârâți constând în îndreptățirea acestora la acordarea despăgubirilor, neexistând niciun impediment de ordin juridic sau faptic care să împiedice realizarea unui astfel de transfer.
Sub aspectul întinderii dreptului de creanță la care este îndreptățită reclamanta cu privire la despăgubirile cuvenite pârâților în temeiul dispoziției nr._/15.12.2006 emisă de către Primarul Municipiului C.-N., instanța apreciază însă că acesta nu poate depăși cota de 3/100 parte din întregul imobil situat în C.-N., P-ța. M. Viteazul nr.21, jud. C., înscris inițial în CF nr.4083 C., nr. topo 754, construcție și teren în suprafață totală de 414 stj.p. (1489 mp.), respectiv cota-parte din imobil pe care antecesoarea pârâților s-a obligat să o înstrăineze antecesorului reclamantei. Aceasta deoarece în ceea ce privește diferența de 17/100 parte din întregul imobil, după cum rezultă din antecontract, obligația de înstrăinare a fost asumată de către promitenta vânzătoare F. S., din cota de 2/10-a parte din imobil deținută de către aceasta. Prin urmare, având în vedere, pe de o parte, că din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâții G. M., R. M. și G. N. ar avea calitatea de succesori în drepturi ai defunctei F. S., iar pe altă parte, împrejurarea că prin dispoziția de propunere privind acordarea de despăgubiri și de respingere nr._/15.12.2006 emisă de către Primarul Municipiului C.-N. acestora li s-a stabilit îndreptățirea la despăgubiri strict în limita cotei de 4/10 parte din întregul imobil în litigiu deținută de către defuncta G. Tita, rezultă că pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile asumate prin antecontractul în litigiu de către promitenta-vânzătoare F. S..
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, instanța va admite în parte cererea dedusă judecății, astfel cum a fost aceasta precizată și va stabili în favoarea reclamantei un drept de creanță asupra pârâților G. M., R. M. și G. N. constând în dreptul la încasarea despăgubirilor stabilite prin dispoziția de propunere privind acordarea de despăgubiri și de respingere nr._/15.12.2006 emisă de către Primarul Municipiului C.-N. aferente unei cote de 3/100 parte din întregul imobil situat în C.-N., P-ța. M. Viteazul nr.21, jud. C., înscris inițial în CF nr.4083 C., nr. topo 754, construcție și teren în suprafață totală de 414 stj.p. (1489 mp.).
Sub aspectul cheltuielilor de judecată ocazionate părților de prezentul litigiu, instanța reține că în cadrul concluziilor orale pe fondul cauzei formulate de către reclamantă, reprezentantul acesteia a învederat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de către pârâți, ținând cont de disp. art.276 C. proc. civ., precum și soluția ce urmează a fi pronunțată, instanța va dispune obligarea reclamantei la plata către pârâții G. M. și G. N. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial (achitat conform chitanței nr.451/18.11.2013 eliberată de către C.. Av. R. M.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE
Admite în parte cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanta L. A., cu domiciliul procesual ales la av. N. S. G., în C.-N., ..21, ., în contradictoriu cu paratii G. M., cu domiciliul în T., ., ., jud. C., R. M., cu domiciliul în T., ., ., . și G. N., cu domiciliul în T., ., ..
Stabilește în favoarea reclamantei un drept de creanță asupra pârâților G. M., R. M. și G. N. constând în dreptul la încasarea despăgubirilor stabilite prin dispoziția de propunere privind acordarea de despăgubiri și de respingere nr._/15.12.2006 emisă de către Primarul Municipiului C.-N. aferente unei cote de 3/100 parte din întregul imobil situat în C.-N., P-ța. M. Viteazul nr.21, jud. C., înscris inițial în CF nr.4083 C., nr. topo 754, construcție și teren în suprafață totală de 414 stj.p. (1489 mp.).
Obligă reclamanta la plata către pârâții G. M. și G. N. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. G. R. F. C.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 647/2014.... → |
|---|
