Pretenţii. Sentința nr. 4325/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4325/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 23137/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR.4325/2014
Ședința publică de la 24.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. M.
Grefier E. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE și pe pârâta . SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtei, în substituirea avocatului titular F. D., avocat C. G., cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că la data de 16.04.2014, prin serviciul registratură reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea pârâtei.
Reprezentanta pârâtei solicită instanței să pună în discuție excepția netimbrării acțiunii.
Instanța pune în discuție excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecată invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei arată că își susține excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecată, pentru că reclamanta are obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată la valoarea obiectului cererii, conform art.39 coroborat cu art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, reprezintă venituri proprii.
Reprezentanta pârâtei solicită instanței să se discute dacă se impune sau nu stabilirea taxei judiciare de timbru în sarcina reclamantei.
Instanța, după deliberare, apreciază că potrivit art.30 alin.2 din OUG 80/2013 reclamanta este scutită de taxa judiciară de timbru.
Reprezentanta pârâtei arată că a depus practică judiciară și acte cu privire la dosare de genul celui în prezenta cauză și nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.. Arată că reclamanta a făcut referire la efectele Deciziei nr.448/2013, dar nu apreciază că se aplică în speța de față, pentru că reclamanta nu face dovada unui raport juridic care să dovedească faptul că pârâta beneficiază de prestațiile reclamantei, iar reclamanta este prestator de servicii. Apreciază că societatea ar fi obligată la această taxă dacă beneficiarii fac dovada că beneficiază de aceste servicii.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține că:
Prin cererea înregistrată la data de 3 octombrie 2013 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub dosar nr._, reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta . SRL, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 708.96 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 600 lei aferentă perioadei Noiembrie/2010 - Iunie/2012, potrivit facturilor menționate în cuprinsul acțiunii și penalități de întârziere în cuantum de 108.96 lei, stabilite la data de 20.09.2013, obligarea pârâtei la cheltuielile ocazionate de acest proces.
În fapt: Potrivit art. 40 alin. 3) din Legea nr. 41/1994, privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
În aplicarea art. 40 alin. 4 din Legea nr. 41/1994 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, hotărâre aplicabilă la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată și care stabilește, printre altele, cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, statuând și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere.
În conformitate cu prevederile HG nr. 977/2003, art. 5 alin. 1 "Taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate".
Potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din HG nr. 977/2003, "Pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere" iar cuantumul acestora "se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică".
S. mai sus menționată datorează suma de 708.96 lei din care:- 600 lei taxa pentru serviciul public de radiodifuziune conform facturilor emise de F.F.E.E. ELECTRICA FURNIZARE TRANSILVANIA NORD SA. în perioada: Noiembrie/2010 - Iunie/2012.- 108.96 lei penalități de întârziere calculate la data 20.09.2013, potrivit Metodologiei privind recuperarea creanțelor de natura taxei pentru serviciul public de radiodifuziune provenite din facturile emise de societățile mandatate.
Având în vedere prevederile art.2 coroborate cu prevederile art.60 ind.1 alin.1 lit. f din Legea nr.192/2006 cu modificările și completările ulterioare, S. Română de Radiodifuziune nu este ținută să facă dovada participării la ședința de informare cu privire la avantajele medierii întrucât așa cum reiese din cererea de chemare în judecată, SRR a ales să recurgă la procedura prevăzută la art.1025-1032 din Legea nr.134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor art. 60 ind.1 alin.1 lit. f din Legea nr.192/2006 cu modificările și completările ulterioare, "în litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii în următoarele materii: f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie și a cazurilor în care părțile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art.1013-1024 sau la cea prevăzută la art.1025-1032 din Legea nr.134/2010…. "
Conform prevederilor art.1025 alin.1 din Codul de procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Menționăm în acest sens că debitul pârâtei este în valoare de 708.96 lei.
Așa cum prevede și art.1026 Cod de proc. civ. reclamanta are posibilitatea de a alege între procedura specială reglementată de titlul X din Codul de proc. civ. și procedura de drept comun.
Față de cele mai sus arătate, solicită să admită acțiunea astfel cum a fost formulată și să oblige pârâta, . SRL la plata sumei de 708.96 iei și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În drept. art. 194 Cod procedură civilă; art. 40 alin. 3 și 4 din Legea nr. 41/1994, privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare; Hotărârea Guvernului nr. 977/2003.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Pârâta . SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat: - în principal: - excepția nelegalei citări in conformitate cu art.160 alin. l NCP, si pe cale de consecința, solicita amânarea cauzei pentru luarea la cunoștința de actele de procedura efectuate in vederea formulării apărării, excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare in judecata in conformitate cu art. 30 din OUG nr.80/2013, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE ca fiind neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata.
In privința procedurii de comunicare a actelor de procedura efectuate, considera ca aceasta nu a fost corect îndeplinită de către agentul postai însărcinat cu înmânarea actelor.
Având in vedere faptul ca sediul societății nu a suferit modificări, fiind situat in Cluj-N., P-ta T. C. nr.5, ., toate actele trebuiau comunicate la aceasta adresa.
Ea nu a primit niciun act de procedura al instanței, fiind astfel in imposibilitatea de a lua la cunoștința de conținutul cererii de chemare in judecata, respectiv a fost privata de dreptul de a formula întâmpinare.
Agentul procedural nu a îndeplinit in mod corect procedura de înmânare a actelor de procedura, deoarece acestea nu i-au fost înmânate nici personal si nici nu au fost depuse in căsuța poștala, in cazul in care agentul nu ar fi găsit nicio persoana la sediu.
Datorita faptului ca aceste formalități nu au fost corect îndeplinite, nu a știut de existenta procesului in care suntem părți, nu am luat la cunoștința de pretențiile reclamantului si a fost privată de posibilitate de a ne formula apărarea, aspecte care au dus la producerea unei vătămări prin încălcarea dreptului la apărare.
F. de aceste aspecte consideram ca se impune amânarea prezentei cauzei, cu obligația instanței de a reface procedura de comunicare a cererii de chemare in judecata si a înscrisurilor depuse de către reclamanta, pentru ca sa poată ridica excepțiile procesuale incidente si sa își formuleze apărarea așa cum se impune prin întâmpinare.
II. In ceea ce privește taxa de timbru, considera ca este datorata de către reclamanta deoarece aceasta nu se încadrează in prevederile art.30 din OUG 80/2013.
Situația prevăzuta de către art.30 menționează expres ca " sunt scutite de taxa judiciară de timbru acțiunile și cererile, formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice."
In conformitate cu art.39 coroborat cu art.40 din Legea 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune "reprezintă venituri proprii ale Societății Române de Radiodifuziune cele care provin din: b) taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune si c) penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a taxelor datorate. "
Având in vedere faptul ca, cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta are ca obiect taxa de radiodifuziune si penalitățile de întârziere pentru neachitarea la termen a acesteia, venituri care nu sunt publice conform alin.2 al art. 30 din OUG 80/2013, taxa de timbru trebuie datorata la valoarea obiectului cererii de chemare in judecata sub sancțiunea anularii cererii.
III. Pe fondul cauzei, considera ca demersurile reclamantei S. Româna de Radiodifuziune sunt neîntemeiate in cauza de fata, deoarece contravin tuturor Hotărârilor pronunțate de Curtea Constituționala privitoare la constituționalitatea art. 40 alin. 3 a Legii nr. 41/1994, precum si Hotărârii înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 2102/2009.
Prin Hotărârea înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 2102/2009 s-a dispus anularea art.3 alin. l din HG 977/2003 si art.3 alin. l din HG 978/2003, considerându-se ca nu se poate retine incidența unei prezumții absolute de beneficiar al serviciului de radiodifuziune in privința persoanelor juridice, întrucât contravine prevederilor art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994.
De asemenea, Decizia Curții Constituționale nr.448/2013, a statuat ca dispozițiile art.40 alin.3 ale Legii nr.41/1994 sunt constituționale in măsura in care taxa pentru serviciile de radiodifuziune se aplica numai persoanelor juridice care beneficiază efectiv de aceste servicii.
Prin urmare, pentru a putea fi impusa taxa respectiva unei persoane juridice, aceasta trebuie sa fie beneficiara serviciului de radiodifuziune prestata de reclamanta S. Româna de Radiodifuziune.
Prestarea unui serviciu trebuie sa rezulte dintr-un raport juridic consimțit de către ambele părți, îmbrăcând forma unui contract sau a oricărui alt acord care sa ateste atât calitatea de beneficiar a serviciului de radiodifuziune in privința persoanei juridice, cat si calitatea de prestator a serviciului in persoana Societății Române de Radiodifuziune.
Având in vedere faptul ca reclamanta nu dovedește printr-un act juridic încheiat cu subscrisa calitatea noastră de beneficiara a serviciilor de radiodifuziune, taxa perceputa este una contrara dispozițiilor legale.
F. de aceste aspect considera ca demersurile reclamantei pentru obținerea taxei radio sunt neîntemeiate, motiv pentru care solicita respingerea acțiunii formulate de S. Româna de Radiodifuziune.
In drept: art. 160 NCPC, art.30 din OUG nr.80/2013, Decizia Curții Constituționale nr.448/2013, Sentința Curții de Apel Cluj nr.471/2010.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE arată că:
1. Referitor la excepția nelegalei citări
Față de faptul că sediul ei se află în București iar în dosar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că nu se poate consulta dosarul instanței cu privire la îndeplinirea procedurii de citare, și totodată raportat la dispozițiile art.153 NCPC privind obligația citării părților, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției nelegalei citări.
Deși pârâta invocă excepția nelegalei citări și solicită amânarea cauzei, aceasta a depus întâmpinare în care sunt formulate apărări pe fondul cauzei.
2. Referitor la excepția netimbrării acțiunii
S. Română de Radiodifuziune în calitate de instituție publică, așa cum a precizat în cererea introductivă de instanță, este scutită de plata taxelor de timbru, potrivit dispozițiilor art.30 alin.1 din OUG nr. 80/2013.
Astfel, art.30 alin.1 din OUG nr. 80/2013, prevede faptul că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.
Or, taxa pentru serviciul public de radiodifuziune reprezintă fără tăgadă un venit public, fiind sursa de finanțare a SRR, ca instituție publică, acest lucru reieșind din prevederile art. 1, 4, 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit textelor menționate S. Română de Radiodifuziune ca serviciu public autonom de interes național, independent editorial, care își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului, având obiective generale de informare, educare și divertisment, este în drept să perceapă taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, iar persoanele juridice sunt obligate să achite această taxă, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Astfel, art. 40 lit. b din Legea nr.41/1994 stipulează în mod clar faptul că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune constituie venit propriu al SRR, rezultând prin urmare că această taxă reprezintă un venit public, fiind o sursă financiară stabilită de legiuitor, necesară desfășurării activității SRR ca instituție publică.
De asemenea, potrivit art.30 alin.2 din OUG nr. 80/2013, în categoria venituri publice se includ [...] bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat[...] etc., iar potrivit art.39 alin.1 din Legea nr.41/1994 sursele financiare ale SRR se constituie din alocații de la bugetul de stat, din venituri proprii și din alte surse.
Pentru considerentele mai sus expuse, solicită respectuos instanței respingerea ca nefondată a excepției netimbrării acțiunii.
3. Pe fondul cauzei, dovada calității pârâtei de beneficiară a serviciului public de radiodifuziune rezultă din conținutul art.40 alin 3 din Legea 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune".
Stabilirea calității de beneficiar a tuturor persoanelor juridice, fără a fi condiționată de posesia receptoarelor sau de încheierea unui contract, s-a realizat prin modificarea textului art.40 al Legii nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și a SRTV, prin Legea nr.533/2003.
Această modificare a făcut de altfel, obiectul controlului Curții Constituționale, care s-a pronunțat prin Deciziile nr.297/2004, nr.331/2006, în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate.
Curtea Constituțională sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 a reținut prin deciziile nr. 159/2004, nr. 297/2004 și 331/2006, că art. 31, 134 și 135 alin. 1 din Constituția României nu sunt încălcate, deoarece serviciile publice, definite ca activități desfășurate sau autorizate de administrația publică, prin care se realizează nevoi sociale de interes public, au regim specific de drept public, derogatoriu de la dreptul comun. S-a mai arătat că „în funcție de contextul economico-financiar și de strategia de dezvoltare a anumitor ramuri de activitate, statul poate interveni prin măsuri care să răspundă nevoilor de stimulare a anumitor activități, fără ca opțiunea legiuitorului care stabilește destinatarii acestor măsuri să aibă caracter discriminatoriu
Astfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2004 care a soluționat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.40 alin (3) din Legea 41/1994 privind organizarea și funcționarea SRR și a SRTV, cu modificările și completările ulterioare, s-a arătat că obligația de plată a taxei radio în ceea ce privește persoanele juridice, cade in sarcina celor care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca această taxă să fie achitată doar de cei cu privire la care se poate stabili calitatea de beneficiar al serviciului respectiv/deținător de receptoare radio, textul de lege ar fi avut un conținut diferit. Legiuitorul ar fi folosit conjuncția „dacă" care din punct de vedere gramatical ar exprima un raport condițional: „dacă beneficiază de aceste servicii", în loc de „în calitate de beneficiari ai acestor servicii".
Atât Legea nr.41/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cât și HG nr.977/2003 cu modificările și completările ulterioare sunt și au fost constatate ca fiind constituționale de către Curtea Constituțională, precum și conforme cu legislația europeană aplicabilă în domeniu.
Pârâta subliniază faptul că obligația de a achita taxa radio incumbă doar beneficiarilor serviciului public de radiodifuziune, făcând analogie între calitatea de beneficiar al serviciului public de radiodifuziune și aceea de deținător de receptor radio.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.1930/02.04.2009, pe care pârâta nu a avut-o în vedere la formularea apărărilor, s-a pronunțat deja pe noțiunea de beneficiar de servicii radio a persoanelor juridice, având în vedere totodată Decizia Curții Constituționale nr.297/2004.
Astfel, prin decizia amintită, înalta Curte de Casație și Justiție a statuat următoarele:„În cazul persoanelor juridice, în mod evident, legiuitorul nu a înțeles să facă deosebire între cele care dețin și cele care nu dețin receptoare radio sau TV, instituindu-se așa cum rezultă în mod clar ...obligativitatea plății acestor două taxe".„ De altfel, dacă în intenția legiuitorului ar fi fost să se facă o asemenea distincție acest lucru s-ar fi făcut în mod expres așa cum s-a procedat în cazul persoanelor fizice..."„Sintagma - beneficiari ai acestor servicii - nu poate fi altfel interpretată decât în modul în care Curtea Constituțională și Curtea de Apel Cluj au abordat-o".
Referitor la Decizia CC nr.448/2013. menționează următoarele:
Efectele Deciziei Nr. 448/29 octombrie 2013, pronunțată de Curtea Constituționala, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.40 alin.(3) din Legea nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 5 din data de 07.01.2014, aceasta devenind general obligatorie după data publicării in Monitorul Oficial, respectiv 07.01.2014.
Potrivit art. 147 alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Acțiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată pentru taxa radio aferentă perioadei noiembrie 2010 - iunie 2012, precum și pentru penalitățile de întârziere aferente acestei taxe, calculate până la data de 20.09.2013, în baza art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune.
Invocă pârâta Decizia ICCJ nr. 2102/2009 prin care s-au anulat prevederile art.3 alin 1 din HG nr.977/2003, care făceau trimitere la obligația microîntreprinderilor de a achita taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, raportat la prevederile art.40 alin 3 din Legea nr.41/1994, fără a avea în vedere în mod corect rațiunile care au stat la baza pronunțării acestei hotărâri.
În vederea punerii în aplicare a Deciziei ICCJ nr. 2102/2009, s-a adoptat HG nr. 1012/2009 prin care au fost exceptate de la plata taxei radio acele microîntreprinderi care au activitatea suspendată, stabilindu-se totodată și condițiile în care acestea beneficiază de exceptarea la plată și anume prin formularea unei cereri în acest sens, precum și prin prezentarea de dovezi, respectiv certificat constatator emis de ONRC din care să rezulte suspendarea activității.
Astfel, prin HG nr.1012/2009, au fost modificate și completate normele cuprinse în Hotărârea Guvernului nr.977/2003, astfel încât prevederile normative să fie corelate cu constatările instanțelor judecătorești, fiind întregit cadrul legal privind plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune de către persoanele juridice care se încadrează în categoria microîntreprinderilor.
Prin HG nr.1012/2009, a fost instituită o exceptare la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune pentru persoanele juridice care se încadrează în categoria microîntreprinderilor și care au activitatea suspendată, conform legii.
S-a răspuns în acest mod atât hotărârilor judecătorești menționate, cât și necesității sociale ca microîntreprinderile aflate în dificultate, care au ales să își suspende activitatea, să nu mai fie supuse unor obligații de plată suplimentare.
Raportat la cele prezentate, pentru a putea beneficia de scutire la plata taxei radio, pârâta trebuia să facă dovada faptului că se încadrează în categoria microîntreprinderi, precum și dovada suspendării activității sale în calitate de microîntreprindere, și a depunerii cererii la care am făcut trimitere, fapt nedovedit de către pârâtă.
Față de cele mai sus arătate, și totodată având în vedere toate cele expuse în cuprinsul documentelor aflate la dosar, consideră întemeiată acțiunea formulată de S. Română de Radiodifuziune, și pe cale de consecință vă solicităm respectuos admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată de S. Română de Radiodifuziune, cu cheltuieli de judecată.
La pronunțarea hotărârii potrivit art.2 din Precizările Președintelui Director General al SRR. intrate în vigoare la 1 ianuarie 2008, afișate pe site-ul SRR: „Prin receptor radio se înțelege orice aparat care poate recepta programele de radio, respectiv: radio la domiciliu, mașina personală, telefonul mobil, calculator, iPoduri sau orice alte aparate de natura celor care pot recepta în orice mod programele radio, precum si abonamentele la cablu TV".
În drept Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și orice alte dispoziții legale incidente.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin Hotărârea înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 2102/2009 s-a dispus anularea art.3 alin. l din HG 977/2003 si art.3 alin. l din HG 978/2003, considerându-se ca nu se poate retine incidența unei prezumții absolute de beneficiar al serviciului de radiodifuziune in privința persoanelor juridice, întrucât contravine prevederilor art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994.
De asemenea, Decizia Curții Constituționale nr.448/2013, a statuat ca dispozițiile art.40 alin.3 ale Legii nr.41/1994 sunt constituționale in măsura in care taxa pentru serviciile de radiodifuziune se aplica numai persoanelor juridice care beneficiază efectiv de aceste servicii.
Prin urmare, pentru a putea fi impusa taxa respectiva unei persoane juridice, aceasta trebuie sa fie beneficiara serviciului de radiodifuziune prestata de reclamanta S. Româna de Radiodifuziune, ceea ce în speță nu este cazul.
Prestarea unui serviciu trebuie sa rezulte dintr-un raport juridic consimțit de către ambele părți, îmbrăcând forma unui contract sau a oricărui alt acord care sa ateste atât calitatea de beneficiar a serviciului de radiodifuziune in privința persoanei juridice, cat si calitatea de prestator a serviciului in persoana Societății Române de Radiodifuziune.
Având in vedere faptul ca reclamanta nu dovedește printr-un act juridic încheiat cu pârâta calitatea acesteia de beneficiara a serviciilor de radiodifuziune, taxa perceputa este una contrara dispozițiilor legale.
Din moment ce pârâta nu a beneficiat de vreun serviciu al reclamantei, nu se poate dispune obligarea sa la ceva, deoarece lipsește temeiul faptic și legal al obligației în discuție.
În consecință, reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale, conform art. 1169 din Codul civil, rațiune pentru acre cererea sa dedusă judecății va fi respinsă ca neîntemeiată.
In temeiul art. 453 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 Ron, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE cu sediul în București, ..60-64, sector 1, Cod fiscal RO8296093 în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul în loc. Cluj-N., P-ta T. C., nr. 5, ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_.
Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 Ron.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24.04 2014.
JUDECATOR GREFIER
S. MIHAIELENA M.
Red SM/ Dact SM/ 4 ex/ 29.07.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 576/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 6596/2014.... → |
|---|
