Somaţie de plată. Hotărâre din 08-05-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 30135/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ORDONANȚA CIVILĂ Nr. 4826/2014
Ședința publică de la 08 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. M.
Grefier E. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile formulată de creditorul . SRL, PRIN REP LEGAL, împotriva debitorului ., PRIN REP LEGAL, având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul creditorului, consilier juridic D. L. C., cu delegație la dosar, lipsă fiind debitorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Verificându-și competența, în temeiul art.131 N.c.p.c., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Reprezentantul creditoarei solicită respingerea excepției față de reclamantă, în speță nefiind aplicabile reglementările dispozițiilor OUG 119/2007, pentru că dispozițiile art.1013 N.c.p.c., creanțele nu se înscriu în masa credală, iar procedura nu poate fi arbitrată decât de tribunale.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței instanței judecătorești.
Reprezentantul creditoarei apreciază că ar fi o excepție a necompetenței generală a instanței și solicită respingerea excepției.
Instanța, după deliberare, respinge ca neîntemeiată excepția necompetenței generale a instanței invocată de către debitor.
Reprezentantul creditorului arată că nu mai are alte cereri de formulat, iar pe fond solicită admiterea acțiunii, conform notelor de ședință depuse pentru termenul din 17.02.2014, cu cheltuieli de judecată. Arată că există o creanță certă, lichidă și exigibilă, facturile au fost acceptate la plată și există ștampila firmei debitoare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 2082/24.02.2014, Judecătoria B. a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
În urma declinării, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14 aprilie 2014 cererea formulată de către creditoarea . SRL, PRIN REP LEGAL, în contradictoriu cu debitoarea ., PRIN REP LEGAL, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să emită o ordonanța de plată, obligând debitoarea la plata următoarelor sume:- 30.281,42 lei debit restant;- 39.614,48 lei penalități de întârziere de 1 % pe zi de întârziere calculate până la data de 15.11.2013, precum și obligarea la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1 % în continuare de la 15.11.2013 până la data plății efective a debitului;- 200,00 lei cheltuieli de judecată.
În baza art, 411 alin. 1 pct, 2 N.C.P.C, solicită judecarea cauzei și în lipsa noastră.
În fapt, în baza Contractului de furnizare nr. JU-C-361/23.07.2009, cu modificările și completările ulterioare, încheiat între ea și debitoare, debitoarea a achiziționat produse din magazinul ei în baza următoarelor facturilor anexate.
Facturile au fost acceptate la plată de debitoare prin semnarea documentelor denumite „Confirmare primire marfă", documente prin intermediul cărora clientul confirma recepționarea mărfurilor indicate în cuprinsul facturilor. Facem precizarea că numărul confirmării de primire marfă coincide cu numărul facturii fiscale pe care clientul o recunoaște.
Plata produselor achiziționate urma a se efectua, conform dispozițiilor art. 4 din Contractul de furnizare sus-menționat, așa cum a fost modificat prin Actul adițional nr.2/13.05.2013, cu ordin de plata în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii.
Debitoarea nu a respectat clauzele contractuale și până la această data nu a achitat facturile restante deși a fost somată cu privire la existența debitului restant.
Potrivit art. 1013 N.C.P.C. procedura ordonanței de plată se aplică „creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege".
Din conținutul acestei reglementări rezultă că o condiție pentru formularea prezentei cereri privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Așadar în prezenta cauză există o creanța certă întrucât existența ei rezultă din facturile emise de ea pentru produsele achiziționate de debitoare din magazinul ei, facturi acceptate de debitoare prin semnarea confirmărilor de primire a mărfurilor.
Creanța este lichidă deoarece cuantumul ei este clar determinat prin facturile emise de ea și recunoscute de debitoare prin semnătură și exigibilă facturile devenind scadente conform art. 4 din Contractul de furnizare nr. JU-C-361/23.07.2009, așa cum a fost modificat prin Actul adițional nr.2/13.05.2013.
Obligația de plată a sumei de 30.281,42 lei rezultă dintr-un Contract valabil încheiat între ea și debitoarea S.C. C. S. S.R.L., contract având ca obiect achiziționarea de către debitoare a produselor comercializate, așadar cea de-a doua condiție pentru admisibilitatea cererii formulată este îndeplinită.
Față de cele enunțate rezultă că, obligația de plată a sumei de 30.281,42 lei rezultă dintr-un contract valabil încheiat, valorile cuprinse în facturi sunt determinate și ajunse la scadență, creanța fiind astfel certă, lichidă și exigibilă. Obligația de plată a fost asumată de debitoare prin semnarea contractului de furnizare și prin semnarea documentelor prin care confirmă primirea mărfurilor achiziționate de la ea.
În conformitate cu dispozițiile art. 1.014 N.C.P.C. a somat debitoarea sa achite debitul restant în termen de 15 zile de la data primirii somației, însă debitoarea nu a dat curs solicitării. Atașat prezentei depune Somația nr. 95/26.08.2013 expediată prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmarea de primire cu dovada recepționării somației de către debitoare la data de 29.08.2013.
Penalitățile de întârziere în cuantum de 39.614.48 lei au fost calculate în conformitate cu dispozițiile art. 969 cod civil din 1864 (în vigoare la data semnării contractului) coroborat cu dispozițiile art. 24 din Contractul de furnizare potrivit căruia "Pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale în termen de 5 zile calendaristice de la data scadenței stabilită în prezentul contract, părțile datorează, pentru fiecare zi de întârziere, penalități de întârziere în cuantum de 1% din valoarea obligației neonorate. Cuantumul penalităților de întârziere poate depăși valoarea obligației neonorate", începând cu cea de-a 6 zi de întârziere până la data de 15.11.2013 debitoarea fiind de drept pusă în întârziere potrivit art. 1.523 alin. 2 lit. d din N.C.C.
Totodată conform dispozițiilor art. 628 alin. 2 N.C.P.C. solicită să oblige debitoarea și la plata penalităților de întârziere calculate în conformitate cu dispozițiile Contractului, respectiv 1 % pe zi de întârziere, începând cu data de 15.11.2013 până Ia data achitării efective a debitului.
In baza dispozițiilor art. 453 N.C.P.C. coroborat cu art. 1031 alin. 1 N.C.P.C, reținând culpa procesuală a debitoarei solicită să o oblige la plata cheltuielilor de judecată avansate în prezenta cauză.
Judecătoria B. este competentă să soluționeze prezenta cauza în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. 1 punctul 3 din N.C.P.C. care prevede competența teritorială alternativă pentru cererile privitoare la executarea unui contract, coroborat cu dispozițiile art. 116 N.C.P.C.
Obligația ce revenea debitoarei în baza contractului de furnizare încheiat era aceea de plată a produselor achiziționate, plată care trebuia efectuată prin virament bancar în contul ei indicat în preambulul contractului, respectiv cel deschis la Raiffeisen Bank B..
In concluzie, solicită să constate că sunt îndeplinite condițiile emiterii ordonanței de plată întrucât obligația de plată a debitoarei S.C. C. S. S.R.L. izvorăște dintr-un contract valabil, însușit prin semnătură de debitoare, iar creanța este certă, lichidă, exigibilă și recunoscută de debitoare, și pe cale de consecință să obligați debitoarea la plata următoarelor sume:- 30.281,42 lei debit restant;- 39.614,48 lei penalități de întârziere de 1 % pe zi de întârziere calculate de la data scadenței până la data de 15.11.2013, precum și obligarea la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1 % în continuare de la 15.11.2013 până la data plății efective a debitului;- 200,00 lei cheltuieli de judecată.
În drept, întemeiază prezenta cerere pe dispozițiile art. 1013 și urm. N.C.P.C, art. 969 și urm. C. Civ. de la 1864, art. 1270 N.C.C., art. 1.523 alin. 2 lit. d N.C.C., art. 628 alin. 2 N.C.P.C, art. 113 alin. 1 punctul 3 din N.C.P.C, art. 116 N.C.P.C și art. 453 N.CP.C.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Creditoarea . SRL a formulat note de ședință prin care arată că:
Situația de fapt existentă la data depunerii cererii pentru emiterea ordonanței de plată s-a modificat, întrucât ulterior depunerii acțiunii, respectiv în data de 03.02.2014, debitoarea a efectuat o plată în sumă de 30.281,42 lei.
In temeiul dispozițiilor art.1509 alin. 2 Cod civil "In toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de judecată și executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor și penalităților, în ordinea cronologică a scadenței acestora, și, în final, asupra capitalului, dacă părțile nu convin altfel, "a stins parțial contravaloarea penalităților de întârziere datorate de către debitoare în conformitate cu dispozițiile art. 969 C.Civ. de la 1865 coroborat cu dispozițiile art. 24 din Contractul de furnizare nr. JU-C-361/23.07.2009 încheiat între subscrisa și pârâtă.
Urmare celor enunțate mai sus, obiectul cererii formulate în dosarul sus - menționat s-a modificat, și să admită cererea pentru emiterea ordonanței de plată obligând debitoarea la plata sumei de 39.814,48 din care 30.281,42 lei debit, 9.333,06 lei reprezentând parțial penalități de întârziere pentru perioada 18.06._13, iar 200,00 lei cheltuieli de judecată.
Totodată solicită să oblige debitoarea și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1 % pe zi în continuare de la 15.11.2013 până la data plății efective a debitului restant în sumă de 30.281,42 lei.
În baza dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a debitoarei solicită să oblige debitoarea la plata cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauză.
Prin întâmpinarea formulată debitoarea . a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
C. S. SRL a primit acțiunea la care înțelege să răspundă cu întâmpinare, doar în data de 12.02.2014, - ora 14- prin fax, de la judecătoria B., fără ca acesta să poarte număr de dosar.
Din verificările in sistemul ecris, a identificat prezentul număr.
Tot pentru aceste rațiuni, neavând timp pentru a expedia prin poștă întâmpinarea, sau pentru a asigura reprezentarea în fața instanței, comunicarea o face prin e-mail si fax.
In situația în care va considera ca întâmpinarea a fost depusa tardiv, solicită expres să facă aplicarea prevederilor art. 1018 alin 1 si astfel să stabilească un alt termen de judecată la care procedura să fie îndeplinită, respectiv cererea creditoarei să fie comunicată cu 10 zile înainte de termen.
1. Excepția necompetenței teritoriale
In mod greșit a indicat reclamanta creditoare Judecătoria B. ca fiind instanța competentă teritorial să judece prezenta cauză.
Consideră că instanța competentă teritorial este cea de la sediul debitoarei, respectiv Judecătoria Cluj-N..
In susținerea excepției invocate, arătă faptul că art. 113 NCPC nu indică drept instanță competentă locul plății.
In fapt, reclamanta susține că Judecătoria B. ar fi competentă deoarece plățile ar fi fost făcute în contul creditoarei deschis la o bancă din B..
In privința stabilirii competenței teritoriale, art. 113 NCPC face o distincție clară între ceea ce înseamnă executarea unui contract, respectiv faptul că locul plății, ca și criteriu de competență este exclus din acesta noțiune.
Astfel, art. 113 alin 1 pct. 3, indică drept instanță competentă alternativ, instanța locului prevăzut, fie chiar în parte pentru executarea obligației.
In schimb, locul de plată apare drept criteriu de competență, separat față de executarea contractului și doar în cazul instrumentelor de plată.
Acesta excludere a locului plății din conceptul de loc al executării contractului reiese și din compararea prevederilor vechilului cod de procedură civilă cu cel actual.
Astfel, la art. 10 pct. 4 al C. de la 1865 se prevedea ca instanță competentă teritorial, în cazul obligațiilor comerciale, cea de la locul plății, cu toate că exista și în vechea reglementare criteriul privind locul executării obligației: Art. 10: 1, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiuna sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii;....4. în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății.
Legiuitorul, dacă ar fi dorit menținerea acestui criteriu de competență l-ar fi putut introduce in cuprinsul art. 113 din noua reglementare. Dar din faptul că acest criteriu nu se mai regăsește în cuprinsul art. 113 NCPC, tragem concluzia că în mod voit, locul plății nu a mai fost considerat drept criteriu de competență teritorială alternativă.
In concluzie, susține că este competentă să judece cererea Judecătoria Cluj-N..
1.2.Excepția necompetenței instanței judecătorești
In conformitate cu prevederile art. 553, 554 NCPC, în situația în care în contractul încheiat între părți există o convenție arbitrala, competența instanței judecătorești este exclusă. ART. 553 Excluderea competenței Instanței Încheierea convenției arbitrate exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești. ART. 554 Verificarea competenței instanței (1) Instanța judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenție arbitrala, își va verifica propria competență și se va declara necompetentă numai daca părțile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenția arbitrala. în acest caz, instanța își va declina competența în favoarea organizației sau instituției pe lângă care funcționează arbitrajul instituționalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitrai. în cazul arbitrajului ad-hoc, instanța va respinge cererea ca nefiind de competența instanței judecătorești.
Art. IX al contractului invocat de reclamantă în susținerea pretențiilor sale, prevede că orice litigiu izvorât din derularea contractului se va soluționa exclusiv prin arbitraj, fiind indicată în acest sens Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț B..
Excluderea competenței instanței judecătorești exista și în vechiul cod de procedură civilă.
Față de prevederile exprese ale legislației în vigoare, înțelege să invoce și să susțină acesta excepție, instanța judecătorească nefiind competentă să soluționeze acest litigiu.
In fond, cererea creditoarei este neîntemeiată:
In primul rând, debitul principal a fost achitat, anterior primirii cererii de chemare în judecată, respectiv la data de 31.01.2014, conform extrasului de cont atașat, fiind plătită suma de 30.281,42 lei.
Cererea de obligare a ei la plata unor penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere este neîntemeiată, pentru două considerente:
In primul rând, contractul depus în copie de creditoare nu este semnat de administratorul societății, dl Aschilean C. N., nefiind astfel asumat de persoana care reprezintă societatea.
In situația în care acest litigiu va ajunge pe rolul instanței de drept comun, va invoca acesta excepție, cerând administrarea de probe specifice în dovedirea acestei susțineri.
Ceea ce este cu adevărat important este faptul că fila a 2-a a contractului nu este semnată de reprezentantul ei, prevederile art. VII - 24 nefiind asumate de noi în nici un fel.
Cuantumul penalităților nu este trecut nici pe facturile fiscale emise de creditoare. practic neexistând nicio probă prin care să se ateste asumarea acestei clauze contractuale vădit abuzive si disproporționată fată de penalitățile în general practicate in contracte de acest gen.
In drept, 553, 545,1013 si urm NCPC.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
În fapt, în baza Contractului de furnizare nr. JU-C-361/23.07.2009, cu modificările și completările ulterioare, încheiat între părți, debitoarea a achiziționat produse din magazinul petentei în baza facturilor acceptate la plată de debitoare prin semnarea documentelor denumite „Confirmare primire marfă", documente prin intermediul cărora clientul confirma recepționarea mărfurilor indicate în cuprinsul facturilor. Numărul confirmării de primire marfă coincide cu numărul facturii fiscale pe care clientul o recunoaște.
Plata produselor achiziționate urma a se efectua, conform dispozițiilor art. 4 din Contractul de furnizare sus-menționat, așa cum a fost modificat prin Actul adițional nr.2/13.05.2013, cu ordin de plata în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii.
Debitoarea nu a respectat clauzele contractuale și nu a achitat facturile restante deși a fost somată decât la 03.02.2014.
În conformitate cu dispozițiile art. 1.014 N.C.P.C. a fost somată debitoarea sa achite debitul restant în termen de 15 zile de la data primirii somației, însă debitoarea nu a dat curs solicitării decât mult ulterior.
Potrivit art. 1.523 alin. 2 lit. d din N.C.C., debitoarea este de drept pusă în întârziere
În cuprinsul facturilor se prevede termenul de plată a mărfii livrate, pe care debitoarea nu a înțeles să îl respecte.
Deși pârâta debitoare a fost legal citată, aceasta nu s-a prezentat în fața instanței și nu a contestat în nici un alt mod concret existența și întinderea creanței pretinse de către reclamantă.
În data de 03.02.2014, debitoarea a efectuat o plată în sumă de 30.281,42 lei
In temeiul dispozițiilor art.1509 alin. 2 Cod civil "In toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de judecată și executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor și penalităților, în ordinea cronologică a scadenței acestora, și, în final, asupra capitalului, dacă părțile nu convin altfel, "reclamanta a stins în mod legal parțial contravaloarea penalităților de întârziere datorate de către debitoare în conformitate cu dispozițiile art. 969 C.Civ. de la 1865 coroborat cu dispozițiile art. 24 din Contractul de furnizare nr. JU-C-361/23.07.2009 încheiat între părți.
Prin urmare, instanța, în conformitate cu art. 1169 C. civ., constată că reclamanta a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 30.281,42 lei debit, 9.333,06 lei reprezentând parțial penalități de întârziere pentru perioada 18.06._13.
În ce privește pretențiile accesorii, care se referă la obligarea pârâtei debitoare și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1 % pe zi în continuare de la 15.11.2013 până la data plății efective-03.02.2014 a debitului restant în sumă de 30.281,42 lei, instanța apreciază că acestea sunt fondate, ele fiind convenite de părți în cuprinsul facturilor.
Întrucât pârâta nu a achitat prețul produselor livrate, în cauză devin incidente dispozițiile art. 43 din C. . datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânzi de drept din ziua când devin exigibile. În temeiul acestor dispoziții legale, în toate cazurile în care beneficiarul întârzie plata prețului, este sancționat de drept cu dobânzi, care se datorează de la data scadenței și până la plata prețului, chiar și în situația în care, între părțile raportului juridic, nu s-a încheiat un contract în formă scrisă, fără a fi necesară o punere în întârziere formală, în speță fiind vorba despre penalitățile contractuale convenite.
Deoarece atât factura de livrare servicii, cât și contractul aferent cuprind datele de identificare ale pârâtului, au fost însușite și semnate de acesta, in cauză sunt aplicabile disp. art. 969 C.civ.: conform cărora„ Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante”.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile legale (art. 969 C.civ., art.1361 C.civ., art.1363 C.-civ., art.43 C.. îi reveneau, neachitând prețul serviciilor achiziționate și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
Pentru considerentele ce preced, cererea de față se circumscrie ipotezei legale redate anterior, ea va fi admisa ca atare.
In temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga debitoarea la cheltuieli de judecată de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către reclamanta-creditoare . SRL, PRIN REP LEGAL cu sediul social în loc. B., .. 231, jud. B., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J/_, C.I.F RO_ in contradictoriu cu pârâta-debitoare ., PRIN REP LEGAL cu sediul în Cluj-N., Calea Turzii nr.295, jud. Cluj, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J/_, având cod de identificare fiscal R0244358.
Obligă pârâta-debitoare sa plătească reclamantei-creditoare, în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, suma de 30.281,42 lei debit, 9.333,06 lei reprezentând parțial penalități de întârziere pentru perioada 18.06._13, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1 % pe zi în continuare de la 15.11.2013 până la data plății efective-03.02.2014 a debitului restant în sumă de 30.281,42 lei.
Obliga debitoarea la cheltuieli de judecată de 200 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Tribunalul Specializat Cluj.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.05.2014.
JUDECATOR GREFIER
S. M. E. M.
Red/ dact SM/ 30.07.2014/ 4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3931/2014.... | Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 8562/2014.... → |
|---|
