Somaţie de plată. Hotărâre din 11-11-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 21457/211/2014
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința Publică din 11.11.2014
INSTANȚA constituită din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind judecarea ordonanței de plată formulată de către creditoarea ., în contradictoriu cu debitoarea ..
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 07.10.2014, sub nr._, creditoarea . a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei . pentru suma de 25.805,52 lei reprezentând debit principal, conform facturilor emise pentru perioada 24.01._14, suma de 37.480.73 lei reprezentând penalități de întârziere, precum și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă de timbru și onorariu.
În motivarea cererii s-a arătat că între creditoare și debitoare s-a încheiat la data de 22.10.2013, contractul cadru de prestări servicii nr. 16, având ca obiect constatarea, repararea defecțiunilor apărute autovehiculelor aparținând debitoarei, precum și efectuarea verificărilor periodice acestora. În baza contractului mai sus menționat, creditoarea a emis facturi fiscale în valoare totală de 25.805,52 lei, pentru obligațiile îndeplinite în perioada 24.01._14, cărora le-au fost anexate contracte de reparații în care se detaliau serviciile prestate beneficiarului și care reprezintă parte integrantă din contractul cadru. Prin Actul adițional, încheiat la data de 22.11.2013, înregistrat sub nr. 40, părțile au modificat tarifele pentru ora de manoperă prestată, de la 50+TVA lei la prețul preferențial de 45+TVA lei. Respectând procedura stabilită de către părțile contractului, ulterior efectuării unei comenzi sau aducerii autovehiculului direct la sediul prestatoarei și redactarea unui contract de reparații acceptat prin semnare și ștampilare de către beneficiar, creditoarea și-a îndeplinit obligațiile întocmind devize de lucrări în baza cărora a emis facturile fiscale, pe care debitoarea nu le-a achitat. În ceea ce privește penalitățile de întârziere, în valoare de 37.480,73 lei, creditoarea a arătat că acestea au fost solicitate în baza clauzei penale inserate în art. 6 alin. 2 din Contractul cadru de prestări servicii, calculând cuantumul total prin aplicarea unei penalități de 1% pe zi de întârziere din valoarea totală a fiecărei facturi până la achitarea integrală. În final, creditoarea a mai menționat faptul că sunt îndeplinite condițiile art. 1013 C.pr.civ, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013 și urm. Cod procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei, potrivit art. 6 alin.2 din OUG 80/2013.
Creditoarea a comunicat debitoarei, prin scrisoare cu conținut declarat cu confirmare de primire o somație, prin care i-a pus în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia (f. 133).
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar, următoarele înscrisuri: contract cadru de prestări servicii nr.16/22.10.2013 (f.9-11), act adițional (f. 12), fișă cont client (f. 13), contracte de reparații, devize și facturi fiscale aferente (f.14-130), notă de calcul (f. 131-132), somație nr. 3799 (f. 133), fotocopie notă de inventar, retur plic, factură expediere somație (f. 134-135, f. 137), contract de mandat . nr. TRC 1639/25.08.2014 (f. 136), dovadă achitare taxă de timbru (f. 6).
Legal citată, debitoarea a depus întâmpinare, la data de 28.10.2014, prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată, precum și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial.
În motivare a arătat că între aceasta și creditoare s-au derulat relații contractuale, potrivit contractului de prestări servicii nr. 16/22.10.2013, în baza căruia urmau să se încheie distinct contracte de reparații între prestator și beneficiar. S-a apărat invocând faptul că aceste din urmă contracte nu au fost încheiate cu respectarea tuturor condițiilor de validitate pentru încheierea actelor juridice întrucât nu a existat consimțământul beneficiarului la încheierea fiecărui contract în parte. Lipsa semnăturii și a ștampilei societății beneficiare echivalează cu o lipsă a consimțământului părții contractante. În plus, a arătat debitoarea că perfectarea contractelor ulterioare prin mandatar/delegat nu poate fi valabilă, în lipsa existenței unei procuri menționată în interiorul fiecărui contract și care să cuprindă datele de identificare ale mandatarului. De asemenea, s-a apărat menționând că înmânarea facturilor, chiar dacă pentru primirea lor ar fi semnat un angajat al debitorului, nu echivalează cu o acceptare a prestațiilor înscrise, astfel că beneficiarul nu poate fi obligat la plata acestora. O acceptare a acestor înscrisuri nu a existat în raporturile cu creditoarea decât în ceea ce privește contractul de reparație din data de 29.01.2014 și factura aferentă, prin efectuarea unei plăți parțiale. Mai mult, raportat la faptul că prestatoarea nu și-a exercitat dreptul de retenție, stipulat în contract, asupra autovehiculului reparat până la achitarea integrală a contravalorii serviciilor, debitoarea consideră că se poate aprecia ca fiind executate pretențiile creditoarei. De asemenea, s-a apărat prin aceea că, la nivelul clauzelor contractului cadru cuprinse la art. 5.2, respectiv art. 6.2, există o contradicție care atrage aplicabilitatea art. 1269 C.civ. potrivit căruia clauzele contractuale se interpretează în favoarea celui care se obligă, iar mențiunea clauzei penalității de 1% pe fiecare zi de întârziere în cuprinsul facturilor, chiar semnate, nu echivalează cu acceptarea clauzei respective. Nu în ultimul rând, debitoarea a arătat că nu toate facturile anexate cuprind mențiunea referitoare la clauza penală, precum și aceea că înscrisurile pe care creditoarea a înțeles să își fundamenteze pretențiile nu sunt semnate pentru conformitate cu originalul, astfel cum prevede art. 150 alin. 2 C.pr.civ.
Debitoarea a atașat la dosar înscrisuri reprezentând împuternicire avocațială (f. 145) și chitanță onorariu avocațial (f. 146).
În temeiul art. 411 al.(1) pct.2 teza a-II-a C.pr.civ, ambele părți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Sub aspectul probatoriului, la termenul din data de 04.11.2014, instanța a încuviințat și administrat, pentru părți, proba cu înscrisuri, în temeiul art. 258 C.pr.civ. raportat la art. 255 alin. 1 C.pr.civ., apreciind aceste probe ca fiind admisibile și concludente justei soluționări a cauzei.
Asupra cauzei de față instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoare și debitoare s-a încheiat la data de 22.10.2013 contractul cadru de prestări servicii nr. 16, având ca obiect activitatea de constatare și reparare a defecțiunilor apărute la autovehiculele aparținând beneficiarului, precum și efectuarea verificărilor periodice recomandate de producător (f. 9-11). Prin Actul adițional (f.12), încheiat la data de 22.11.2013, înregistrat sub nr. 40, părțile au modificat tarifele pentru ora de manoperă prestată, de la 50+TVA lei la prețul preferențial de 45+TVA lei.
Conform pct. 2.2 din contract, serviciile prestate beneficiarului se detaliază în contracte de reparații, anexate facturilor emise de către prestator, fiind considerate parte integrantă din contractul menționat. De asemenea, potrivit clauzei contractuale de la pct. 5.2 persoana care aduce autovehiculul și prezintă documentele de identificare ale acestuia, este considerată a fi împuternicită de către beneficiar pentru a semna din partea clientului facturile de reparații.
În perioada 24.01._14, potrivit contractelor de reparație și devizelor emise (f. 14-129), creditoarea și-a executat obligațiile impuse prin contract, asigurând prestarea serviciilor beneficiarei. Totodată, în baza acestor relații contractuale, au fost emise facturile fiscale (f. 17-130), în valoare totală de 25.805,52 lei. Deși creditoarea și-a respectat obligațiile menționate în Contract, debitoarea nu a executat principala obligație ce a luat naștere în sarcina sa prin același act juridic, respectiv de a plăti contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor fiscale anterior menționate.
În ceea ce privește executarea obligațiilor, în contractul cadru la pct. 4.3 se prevede ca termen de plată a reparațiilor,30 de zile de la data emiteriifacturii, iar în privința penalităților de întârziere, potrivit pct. 5.2 din același înscris, beneficiarul are obligația să respecte termenele stabilite în ceea ce privește efectuarea plăților sub sancțiunea aplicării penalităților de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere din valoarea facturii.
În drept, în conformitate cu art. 1013 C. proc. civ. „procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatate prin înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Potrivit art. 662, alin.(2), (3), și (4) C.proc.civ. ,, (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”.
Din punct de vedere al dreptului substanțial în speță sunt aplicabile prevederile art. 1270 C.civ. potrivit cărora „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, art. 1535 C.civ. privitor la daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești care atestă că „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”, art. 1538 C.civ. „clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale” și art. 1539 C.civ. „creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligației principale cât și plata penalității, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stabilit”.
În speță, instanța va analiza temeinicia acțiunii din prisma dispozițiilor articolelor 1013 și urm. C. pr. civ. privitoare la procedura ordonanței de plată.
În primul rând, în cauză, se reține faptul că, între creditoarea ., în calitate de prestator, și debitoarea ., în calitate de beneficiar, au existat raporturi contractuale desfășurate în baza contractului cadru de prestări servicii nr. 16 încheiat la data de 22.10.2013, înscris însușit de părți prin semnătură, având natura unui contract civil potrivit art. 1766 al. (1) C.civ.
Constatând că obiectul cererii ordonanței de plată îl constituie obligarea debitoarei la plata unor sume de bani (constând în debit principal și majorări pentru întârzierea achitării acestuia), instanța urmează să analizeze existența caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.
Totodată, cu ocazia efectuării fiecărui serviciu prestat, în baza aceluiași contract cadru (pct 2.2 „Serviciile prestate beneficiarului vor fi detaliate în contractele de reparații, care vor fi anexate facturilor emise de către prestator și care vor fi considerate parte integrantă din prezentul contract”), au fost emise contracte de reparații, devize de service, respectiv facturi fiscale, semnate de către persoana care s-a prezentat cu autovehiculul asupra căruia s-au prestat serviciile obiect al raportului contractual.
Raportat la clauza contractuală stipulată la pct. 5.2 potrivit căreia „Persoana care aduce autovehiculul și prezintă documentele de identificare a autovehiculului este considerată a fi împuternicită de către beneficiar pentru a semna din partea clientului facturile de reparații”, instanța reține faptul că, raportului juridic dintre beneficiar și respectivul terț, i se aplică prevederile legale ale contractului de mandat, art. 2009 și urm. C.civ. Astfel, potrivit art. 2012 alin. (1) C.civ „dacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit”.
În cauză, posibilitatea reprezentării debitoarei în raportul contractual de prestări servicii cu creditoarea, derivă din conținutul clauzei de la pct. 5.2 din contractul cadru, atribuind persoanei, care prezintă documentele de identificare ale autoturismului, calitatea de mandatar împuternicit să semneze facturile de reparații. Procura, în sensul art. 2012 alin. (2) C.civ. „împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul înscrisul care o constată se numește procură”, este considerată a fi reprezentată, în speță, de actele de identificare ale autoturismului prezentate odată cu deplasarea acestuia la sediul prestatoarei. Așadar, recunoscând persoanei respective calitatea de mandatar, semnarea facturilor fiscale pentru care a fost împuternicită, reprezintă acceptarea și însușirea acestor facturi precum și a sumelor cuprinse în ele de însăși debitoare.
Instanța reține că astfel cum reiese din clauza contractuală de la pct. 2.2, acestor facturi fiscale li se anexează contractele de reparații considerate parte integrantă din contractul cadru de prestări servicii, astfel cum și-au exprimat consimțământul reprezentanții legali ai părților odată cu încheierea acestui act juridic.
Apărarea debitoarei în sensul că în cauză nu este vorba despre o creanță certă, deoarece nici unul din contractele de reparații nu cuprins semnătura și ștampila debitoarei nu poate fi primită de către instanță. Astfel, deși în contractul cadru se prevede la pct. 2.2 că serviciile prestate beneficiarului vor fi detaliate în contracte de reparații, care vor fi anexate facturilor emise de către prestator, și care vor fi considerate parte integrantă din contractul cadru, părțile nu au prevăzut obligativitatea ca acele contracte de reparații să fie semnate de către reprezentanții legali. De fapt s-a prevăzut doar că vor fi anexate facturilor emise de către prestator. Or, atâta vreme cât debitoarea a împuternicit persoana care prezintă autovehiculul să semneze facturile, iar contractele de reparații sunt anexe la facturi, se înțelege că persoana împuternicită să semneze facturile era împuternicită să semneze și contractul de reparații anexat, care oricum se regăsea în cuprinsul facturii fiscale.
Dar chiar dacă nu a fi așa, în prezenta cauză este vorba despre o creață certă, însușită de către debitoare, aspect care rezultă din cuprinsul contractului și a facturilor semnate de către reprezentantul debitoarei.
Nu în ultimul rând, instanța are în vedere faptul că debitoarea recunoaște existența obligației de plată cuprinsă în contractul de reparație din data de 29.01.2014 și factura aferentă acestuia, confirmând că a efectuat o plată parțială a prețului.
Întrucât existența neîndoielnică a creanței privind debitul principal rezultă din cuprinsul facturilor emise de către creditoare și însușite de către debitoare prin mandatar, instanța constată că în cauză este îndeplinită condiția caracterului cert al obligației principale, impusă de art. 1013 C.pr.civ.
În ceea ce privește caracterul lichid și exigibil, instanța urmărește dacă, întinderea creanței putea fi determinată, precum și dacă obligația debitoarei este ajunsă la scadență.
Mai întâi, cerința caracterului lichid al creanței constând în debit principal, este îndeplinită având în vedere faptul că atât în contractul cadru la pct. 4.2, cât și în actul adițional al contractului cadru, se specifică exact tariful aplicat pentru ora de manoperă prestată în unitatea service, 50+TVA lei, respectiv 45+TVA lei. Mai mult, suma valorii tuturor serviciilor prestate către beneficiar rezultă din facturile fiscale emise de către creditoare în baza contractelor de reparații și a devizelor de service, astfel că obiectul debitului principal este unul determinat. Așadar, fiecare factură emisă, în perioada 29.01._14, acceptată prin semnătură de către debitoare prin mandatar, arată cuantumul exact al creanței datorate, aferente fiecărei perioade de facturare, precum și data scadenței obligației de plată. (filele 17-130). Astfel, debitul principal în valoare de 25.805,52 lei reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă
Sub aspectul penalităților de întârziere, instanța reține că, astfel cum debitoarea a subliniat în întâmpinare, în cuprinsul contractului cadru de prestări servicii, există două clauze contractuale care au natura juridică a clauzei penale, potrivit art. 1538 C.civ. raportat la art. 1539 C.civ., părțile optând să evalueze anticipat prejudiciul suferit in situația nerespectării termenului în care obligațiile trebuiau executate. Astfel, la pct. 5.2 se menționează că „beneficiarul trebuie să respecte întocmai termenele stabilite în ceea ce privește plățile, sub sancțiunea aplicării penalităților de întârziere în cuantum de 0.5% pe zi întârziere din valoarea facturii”, iar la pct.6.2 se specifică faptul că „pentru neachitarea la termen a facturilor emise pentru serviciile prestate, beneficiarul va suporta penalități de întârziere de 1% pe zi de întârziere din valoarea totală a facturii până la achitarea integrală a acesteia”. Reținând că între aceste clauze contractuale există o contradicție care nu poate fi înlăturată prin aplicarea regulilor principale de la interpretarea contractelor, art. 1266-art. 1268 C.civ., instanța va constata că potrivit art. 1269 al. (1) C.civ. „dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă”, clauza penală în temeiul căreia poate fi obligată debitoarea să plătească pentru prejudiciul cauzat de neefectuarea plății la termen, este cea cuprinsă la pct. 5.2. Întrucât calculul penalităților de întârziere este de 0.5% pe zi de întârziere, spre deosebire de procentul de 1% cuprins la pct. 6.2, această sancțiune este mai favorabilă debitoarei. Totuși, raportat la faptul că instanța a fost investită cu soluționarea capătului de cerere având ca obiect penalitățile de întârziere, respectând dreptul de dispoziție al părții, chiar dacă prin cere s-au solicitat aceste majorări pentru întârziere potrivit unei alte clauze penale decât cea reținută de către instanță, nu se poate nega existența unei evaluări a prejudiciului pe care părțile au înțeles să o stipuleze în contract, în temeiul art. 1535 C.civ.. Așadar, odată reținută existența unei clauze penale în cuprinsul actului juridic însușit de către părți, se constată caracterul cert al penalităților de întârziere, existența neîndoielnică regăsindu-se în chiar contractul cadru de prestări servicii la pct. 5.2 din capitolul 5.
Pentru considerentele expuse anterior, capătul de cerere constând în obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 37,480.73 lei, astfel cum reiese din nota de calcul (f. 131-132), solicitate în baza clauzei penale cuprinse la pct. 6.2, va fi respins ca neîntemeiat.
În consecință, coroborând înscrisurile de la dosar, instanța reține că în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii de către creanță a tuturor condițiilor prevăzute de art. 1013 alin.1 Cod procedură civilă necesare emiterii unei ordonanțe de plată.
În considerarea celor enunțate, instanța, în temeiul art. 1021 alin.2 Cod procedură civilă va admite în parte cererea și va ordona debitoarei să plătească creditoarei suma de 25.805,52 lei reprezentând debit principal, precum și penalități de întârziere de 0.5% pe zi de întârziere aplicate debitului principal, de la scadența fiecărei facturi și până la data plății efective a sumei datorate. Va fixa termenul de plată de 10 zile de la comunicare.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 al. (1) C.pr.civ., debitoarea urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată legal datorate în cuantum de 200 lei, suportate de către creditoare odată cu achitarea taxei de timbru necesară soluționării cererii de emitere a ordonanței de plată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de creditoarea ., cu sediul în procesual ales în Cluj-N., .. 1/7, jud. Cluj la . CREANȚE SRL în contradictoriu cu debitoarea ., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., . la av. E.-Gazdac O..
Somează debitoarea să plătească creditoarei suma totală de 25.805,52 lei, reprezentând debit principal, constând în contravaloarea serviciilor de reparații efectuate, precum și penalități de întârziere de 0.5% pe zi de întârziere aplicate debitului principal, de la scadența fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului.
Respinge cererea de obligare a debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere, ca neîntemeiată.
Fixează termen de plată de 10 zile de la comunicare.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată, din care suma de 200 lei, reprezentând taxa de timbru.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea în anulare și motivele acesteia se depun la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.11.2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
I. G. M. M.
Red.Dact/I.G./4 ex/15.11.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9912/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
