Somaţie de plată. Sentința nr. 4728/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4728/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 5497/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4728/2014
Ședința Publică din 07.05.2014
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat în examinare pronunțarea hotărârii în acțiunea civilă formulată de creditoarea . AGENȚIA DE F. A ENERGIEI ELECTRICE CLUJ N. în contradictoriu cu debitoarea ., în litigiul având ca obiect ordonanță de plată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 30.04. 2014, încheiere ce face parte din prezenta horărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.03.2014 sub numărul_, creditoarea S.C.E. F. S.A. a solicitat instanței să emită o ordonanță de plată cuprinzând obligarea debitoarei . la plata sumei totale de_,06 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, cu obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat că, în baza contractului de furnizare a energiei electrice nr._-4/12.08.2008 încheiat între părți, a furnizat energie electrică debitoarei, care s-a obligat, la rândul său, la plata contravalorii energiei consumate/facturate, cu respectarea termenului legal, în caz contrar urmând să suporte plata penalităților calculate pentru fiecare zi de întârziere, conform dispozițiilor legale.
Deși debitoarea a fostă somat prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, până în prezent sumele datorate nu au fost achitate. Debitoarea, deși a acceptat la plată facturile emise, nu și-a îndeplinit obligațiile asumate contractual.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1013 C.pr.civ., art. 24, 107, 56, 411, 453, 662 1073 și 1066 C.civ., HG nr. 977/2003, HG nr. 978/2003, HG nr.1007/2004, Legea nr. 123/2012.
În probațiune creditoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus: notă centralizatoare (f. 6), contract de furnizare a energiei electrice (f.15-19), facturi restante (f.7-12), copie carte identitate (f.13), notificări (f.19-23), somație (f.24).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei conform OP nr. 182/12.03.2014 (f.5), potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 OUG nr. 80/2013.
Debitoarea, deși legal citat nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a desemnat reprezentant în fața instanței pentru a formula apărări.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părțile prezentului litigiu s-au derulat raporturi comerciale concretizate în încheierea contractului de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari nr._-4 din 12.08.2008 (f. 15-19), în baza căruia creditoarea a furnizat debitoarei energie electrică, la punctul de consum situat în Cluj N., ., jud. Cluj, conform facturilor fiscale aflate la filele 6-7 din dosar, iar debitoarea avea la rândul său obligația de a achita contravaloarea energiei electrice consumate și facturate, cu respectarea termenului legal, sub sancțiunea penalităților de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere. Cu toate că prin contractul sus-arătat debitoarea s-a obligat la plata contravalorii energiei electrice consumate/facturate, a ignorat plata acestora.
Potrivit clauzelor contractuale, termenul de plată a facturilor a fost stabilit ca fiind de 10 zile de la emitere (art. 14. alin. 1). Potrivit acelorași clauze, neplata în termen de 30 de zile de la scadență atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a creanțelor bugetare (art. 14 alin. 3).
În aceste condiții, ținând cont și de regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitoarea nu dovedește executarea și întrucât debitoarea în speță nu a făcut proba achitării sumei stabilite prin acordul părților, astfel cum impun prevederile art. 249 Cod de procedură civilă, instanța reține că debitoarea nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația în discuție.
În conformitate cu prevederile art. 1013 alin.1 din Noul Cod de procedura civila, procedura ordonanței de plată se aplică creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.
În ceea ce privește natura actului încheiat între părți, respectiv contractul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari nr._-4 din 12.08.2008, instanța apreciază că acesta are natura juridică a unui contract civil și prin urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 1013 alin.1 din Noul Cod de procedura civilă.
Analizând condițiile prevăzute de textul normativ menționat, instanța constată că acestea sunt îndeplinite în mod cumulativ pentru următoarele considerente:
Sub aspectul certitudinii creanței, potrivit art. 662 alin.2 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. În speță, creditoarea pretinde executarea de către debitoare a obligației de plată a sumei totale de_,06 lei, din care suma de_,06 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate, suma de 60 lei reprezentând taxa radio, iar suma de 100 lei reprezentând taxa tv, creanță ce își are izvorul în contractul încheiat între părți și însușit de către debitoare prin semnătură și ștampilă, în baza căruia au fost emise facturile fiscale anexate la dosarul cauzei.
Factura comercială are natura juridică a unui înscris sub semnătură privată care face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei. Însă în condițiile în care factura este acceptată la plată de către destinatar ea face dovadă și împotriva acestuia în ceea ce privește existența actului juridic și executarea operațiunii care constituie obiectul ei. În speță, facturile fiscale care atestă creanța creditoarei, respectiv nr._/08.12.2013 și nr._/12.01.2014 au fost acceptate la plată de către debitoare, în primul rând pentru că au fost emise în baza contractului de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari nr._-4 din 12.08.2008, înscris însușit de către debitoare prin semnătură și aplicarea ștampilei. În al doilea rând, acceptarea facturilor rezultă și din faptul că debitoarea nu a contestat cuantumul facturilor fiscale, deși avea această posibilitate, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 1 alin 1 ale Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 1077/2003, în temeiul cărora creditoarea este îndreptățită să emită facturi fiscale cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare într-un singur exemplar, situație în care acceptarea facturilor se poate face și tacit, prin necontestarea acestora.
Aceste înscrisuri se coroborează și cu atitudinea procesuală a debitoarei care nu a contestat existența raportului juridic invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor sale și nu a formulat întâmpinare, împrejurare pe care instanța, în temeiul art. 1018 alin. 3 C.pr.civ. o apreciază ca fiind o recunoaștere a pretențiilor creditoarei.
În ceea ce privește suma de 60 lei reprezentând taxă radio și suma de 100 lei reprezentând taxă TV, care au fost incluse în valoarea totală de_,06 lei a serviciilor, instanța constată că și acestea sunt datorate în temeiul prevederilor art. 5 și art. 6 din H.G. nr. 977/2003 privind serviciul public de radiodifuziune și ale art. 5 și art. 6 din H.G. nr. 978/2003 privind serviciul public de televiziune.
În ceea ce privește condiția lichidității creanței, conform art. 662 alin. 3 Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței rezultă din însuși actul însușit de către debitor, respectiv contractul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari nr._-4 din 12.08.2008 și facturile fiscale nr._/08.12.2013 și nr._/12.01.2014 care atestă obligația debitoarei de plată a contravalorii serviciilor prestate, facturi ce nu au fost contestate de către aceasta din urmă.
Totodată, creanța este și exigibilă, întrucât potrivit art. 14 alin. 1 din contract, facturile se achită în termen de 10 zile de la data emiterii, termen reluat pe fiecare factură în parte și care în mod evident s-a împlinit fără ca debitoarea să facă dovada plății totale a sumei facturate.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța urmează ca, în baza art. 1021 alin 1 Cod procedură civilă, să admită cererea creditoarei și să emită o ordonanță care să conțină somația debitoarei la plata către creditoare a sumei totale de_,06 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
În ceea ce privește termenul de plată, în temeiul art. 1021 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanța va stabili un termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe pentru executarea de bunăvoie a obligației de plată de către debitoare.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, și față de cererea expresă a creditoarei în acest sens, instanța reține culpa procesuală a debitoarei în declanșarea prezentului litigiu și prin urmare va obliga debitoarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform OP nr. 182/24.03.2014 (f.4).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către creditoarea ., prin Agenția de F. a Energiei Electrice Cluj N., cu sediul în București, Șoseaua Ș. Cel M., nr. 1A, parter parțial ., având număr de înmatriculare în Registrului Comerțului J_, CUI_ în contradictoriu cu debitoarea ., având număr de înmatriculare în Registrului Comerțului J_, CUI_ cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, având ca obiect cerere de emitere a ordonanței de plată.
Somează debitoarea ca în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe să plătească creditoarei suma de _,06 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate potrivit facturilor fiscale emise în perioada 08.12._14.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de cerere în anulare în termen 10 zile de la comunicarea prezentei sentințe civile. Cererea în anulare se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi 07.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
Red. I.G.D./tehnored. I.G.D./29.08.2014/4 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 4245/2014.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
