Somaţie de plată. Sentința nr. 729/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 729/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 25681/211/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 729/2014
Ședința publică din data de 28.01.2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: M. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S.C. E. .. și pe debitorii . și F. G., având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta creditoarei, consilier juridic P. G. L., cu delegație la dosar și debitorul F. G. personal, lipsă fiind debitoarea ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că s-a depus la dosar prin serviciul registratură în data de 4.12.2013 de către creditoare, dovada demersurilor efectuate în vederea aflării domiciliului debitorilor și în data de 11.12.2013 s-a depus de către Direcția Județeană de Evidență a persoanelor Cluj, rezultatul verificărilor cu privire la debitorul F. G..
Debitorul personal, depune la dosar copie de pe contractul individual de muncă pentru a dovedi statutul pe care l-a avut la . și copie de pe Sentința civilă nr._/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj-Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr._ .
Reprezentanta creditoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 258 N.C.pr.civ raportat la art. 255 N.C.pr.civ. va încuviința proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, încheie faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta creditoarei solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Susține că, contractul de vânzare-cumpărare a fost perfect valabil, așa cum reiese din extrasul O.N.R.C. debitorul F. G. a avut mandat tacit pentru încheierea acestuia. Solicită obligarea debitorilor la plata debitului, în solidar.
Debitorul personal, arată că în momentul în care a venit agentul societății creditoare pentru încheierea contractului i-a comunicat acestuia că patronul său lipsește, însă agentul i-a spus că dacă deține ștampila societății este în regulă și poate semna contractul. Precizează că acesta a fost motivul pentru care a semnat contractul.
La interpelarea instanței, debitorul arată că avea asupra sa ștampila societății debitoare deoarece era și directorul restaurantului. Mai arată că facturile au fost emise la un an și jumătate după plecarea sa de la această societate, iar creditoarea trebuia să se intereseze de mărfurile livrate.
Întrebat fiind de către instanță, debitorul recunoaște că este semnătura sa pe contractul de vânzare cumpărare depus la dosar (f. 8). Precizează că a semnat acest contract în calitate de director.
Debitorul personal solicită respingerea cererii.
În temeiul art. 394 alin.1 C. proc. civilă instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
Notă: După închiderea dezbaterilor se constată că s-au înregistrat la dosar prin serviciul fax al instanței, note de ședință de către creditoare prin reprezentant.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.11.2013 pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, creditoarea S.C. E. .. a solicitat în contradictoriu cu debitorii . și F. G. emiterea unei ordonanțe de plată în sensul obligării în solidar a debitorilor la plata sumei de 1760,37 lei compusă din suma de 325,28 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 247/2010 și rămasă neachitată și de suma de 1435,09 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 14.10.2013. Totodată creditoarea a solicitat acordarea penalităților de întârziere în continuare și până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 247/2010. În continuare, creditoarea a arătat că în vederea achitării de către debitoare a contravalorii mărfurilor a emis trei facturi în valoare totală de 1369,75 lei. Deși marfa vândută a fost livrată către debitoare, aceasta nu a înțeles să achite o parte din contravaloare mărfii. Astfel din factura nr. CJELB4161003/22.09.2012 în valoare de 1094,47 lei nu s-a achitat suma de 50 lei, iar factura nr. CJELB4166636/ în valoare de 111,60 lei respectiv factura nr. CJELB4169290/27.11.2012 au rămas neachitate.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, acestea au fost solicitate în temeiul cap. 6, art. 6.3 din contract, potrivit căruia, în caz de întârziere la plată debitorul este obligat să achite penalități de 1% pe zi de întârziere, începând cu data scadenței și până la achitarea efectivă a debitului.
De asemenea, creditoarea a precizat că în temeiul cap. 6 pct. 6.6 din contract reprezentantul legal-administratorul/directorul s-a angajat, în solidar cu societatea debitoare să achite obligațiile contractuale.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1013 și urm C. proc. civilă.
În dovedirea cererii, s-au depus următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare (f. 8-9), extras din Registrul Comerțului privind pe debitoare (f. 10-12), facturi fiscale (f. 13-14), dovada somație prevăzută de art. 1014 C. proc. civilă (f.26-28), calcul penalități (f. 15).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei.
Debitoarea deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe în apărare.
Debitorul F. G., legal citat, nu a depus întâmpinare, dar prezent în fața instanței a solicitat respingerea cererii în ceea ce-l privește, deoarece el avea funcția de bucătar.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că cererea pentru emiterea unei somații de plată este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, între creditoarea S.C. E. .., în calitate de vânzător și debitoarea . reprezentată de F. G. – director, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 247/2010, având ca obiect vânzarea-cumpărarea produselor comercializate de către vânzător, descrise generic (sortimente, preturi) în Anexa 1 a contractului, în condițiile și termenii specificați în continuare în prezentul contract și în condițiile generale de livrare care fac parte integranta din contract (cap. 1). Durata contractului a fost stabilită la 24 de luni de la data semnării. Livrarea produselor urma să aibă loc pe bază de comandă preluată de către agentul de vânzări al creditoarei, iar plata prețului urma să fie făcută de către debitoare în 21 zile calendaristice de la livrarea mărfii și primirea facturii (art. 2 si 3). În art. 6.3 din condițiile generale de vânzare ale S.C. E. .. a fost stipulată clauza penală conform căreia „nerespectarea termenului de plată convenit (cap. 2 pct. 2.7) obligă pe cumpărător la plata de penalități de 1% din valoarea neachitată a facturii pentru fiecare de zi calendaristică de întârziere”, iar la art. 6.4 s-a menționat expres că, „cuantumul penalităților poate depăși valoarea sumei asupra căreia sunt calculate”. În plus, în art. 6.6 din condițiile generale de vânzare s-a prevăzut ca „administratorul/directorul/reprezentantul legal al Cumpărătorului, se obligă în solidar cu cumpărătorul la executarea obligațiilor ce îi revin cumpărătorului din acest contract și garantează personal, cu întreg patrimoniul sau executarea acestora”, stipulându-se astfel solidaritatea între cei doi debitori, în sensul art. 1039 și urm. C. civ.
În executarea acestui contract, creditoarea a livrat societății debitoarei mărfuri/produse specifice obiectului de activitate, sens în care a emis facturile fiscale menționate mai sus, din care a mai rămas un rest de plată neachitat în valoare de 325,28 lei.
În drept, potrivit art.1.013 (1) Cod procedură civilă „ Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.”
Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu; creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau cânt titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și este exigibilă dacă obligația debitorului a ajuns la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În ceea ce privește determinarea dobânzii, art. 1017 alin. 1 C. proc. civilă prevede că „dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referință stabilită de Banca Națională a României. Rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru”.
Din interpretarea acestui text legal se desprind condițiile necesare a fi îndeplinite pentru a se putea emite o somație de plată, respectiv existența unei creanțe certe, lichide și exigibile reprezentând o obligație de plată a unei sume de bani și asumarea creanței prin contract, constatat printr-un înscris ori determinarea ei potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
In speță, față de această reglementare legală și analizând cererea creditoarei în baza înscrisurilor depuse la dosar, instanța constată, cu privire la debitul principal, că creanța pretinsă, constând în contravaloarea produse livrate este certă, existența ei rezultând din contractul și facturile depuse la dosar, lichidă, câtimea ei fiind determinată prin aceste înscrisuri și exigibilă, obligația de plată fiind la 21 de zile de la primire, facturile fiind emise și însușite prin semnătură și/sau ștampilă în anul 2012 (f. 10, 22 și 23).
În plus, instanța constată că această creanță este asumată printr-un înscris respectiv prin contractul încheiat între părți, fiind astfel îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.1013 din C. proc. civilă pentru emiterea unei somații de plată pentru suma reprezentând contravaloarea energiei electrice livrate.
Cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, instanța arată că debitorul și-a însușit această creanță, după cum rezultă din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, motiv pentru care va admite cererea de emitere a somației de plată cu privire la debitul principal ca întemeiată.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere instanța constată că prin contract s-a convenit, cu titlu de clauză penală ( art.6.3 ) ca în cazul în care consumatorul nu plătește în termen de 21 de zile de la scadență să datoreze penalități de întârziere în cuantum de 1% pe zi, cuantumul penalităților putând depăși debitul principal.
În legătură cu cererea creditoarei de obligare a debitorului F. G., în calitate de reprezentant legal – director al debitoarei, în solidar cu debitoarea la plata sumelor pretinse prin prezenta cerere, aceasta este întemeiată, deoarece solidaritatea a fost prevăzută în mod expres în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți. Astfel, potrivit art. 6.5 din condițiile generale de vânzare „administratorul/directorul /reprezentantul legal al Cumpărătorului, se obligă în solidar cu Cumpărătorul la executarea obligațiilor ce îi revin cumpărătorului din acest contract și garantează personal, cu întreg patrimoniul sau executarea acestora”, stipulându-se astfel solidaritatea între cei doi debitori, în sensul art. 1039 și urm. C.civ. Or, contractul a fost încheiat în calitate de reprezentant legal al . de către F. G.. Instanța observă că această clauză care instituie solidaritatea între debitori este valabilă, fiind respectate prev. art. 1039 și urm. C. civ. Instanța mai reține că societatea creditoare poate solicita obligarea oricăruia dintre cei doi debitori solidari sau a ambilor debitori la plata întregii creanțe, întrucât conform art. 1042 C. civ., „creditorul unei obligații solidare se poate adresa la acela care va voi dintre debitori, fără ca debitorul să poată opune beneficiul de diviziune”, iar creditoarea a înțeles să solicite întreaga datorie – preț și penalități de întârziere – de la ambii debitori.
Apărarea pârâtului F. G., potrivit căreia el avea calitatea de bucătar nu poate fi primită, deoarece acesta a recunoscut că semnătura de pe contractul de la dosar este a sa, și că a avut ștampila firmei deoarece deținea și calitatea de director. Nici faptul că în momentul de față nu mai este angajatul pârâtei . nu este în măsură să-l exonereze de obligația de solidaritate, nedepunând nicio dovadă din care să rezulte că obligația nu mai este solidară.
În consecință, instanța apreciază că cererea creditoarei este întemeiată și urmează a fi admisa.
Pentru aceste considerente instanța va admite cererea formulată de către creditoare și va obliga debitoarea, în solidar cu debitorul, să plătească creditoarei suma de 1760,37 lei, din care suma de 325,28 lei reprezentând debit principal restant – contravaloarea mărfurilor vândute debitoarei în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 247/10.12.2010, iar suma de 1435,09 lei reprezentând penalități contractuale de întârziere de 1% pe zi de întârziere aferente debitului principal restant de 325,28 lei, penalități calculate de la data scadenței facturii fiscale și până la data de 14.10.2013. Va somează debitoarea în solidar cu debitorul, să plătească creditoarei penalități contractuale de întârziere de 1% pe zi de întârziere aferente debitului principal restant de 325,28 lei, în continuare, începând cu data de 15.10.2013 și până la data achitării integrale a debitului. Va fixează termen de plată de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, debitoarea va fi obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea creditoarei, reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în somație de plată formulată de către creditoarea S.C. E. .., cu sediul în Florești, .. 448-452, jud. Cluj, în contradictoriu cu debitorii solidari ., cu sediul în com. Feleacu, ., jud. Cluj și F. G., domiciliat în Cluj-N., ., ..
Somează debitoarea, în solidar cu debitorul, să plătească creditoarei suma de 1760,37 lei, din care suma de 325,28 lei reprezentând debit principal restant – contravaloarea mărfurilor vândute debitoarei în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 247/10.12.2010, iar suma de 1435,09 lei reprezentând penalități contractuale de întârziere de 1% pe zi de întârziere aferente debitului principal restant de 325,28 lei, penalități calculate de la data scadenței facturii fiscale și până la data de 14.10.2013.
Somează debitoarea în solidar cu debitorul, să plătească creditoarei penalități contractuale de întârziere de 1% pe zi de întârziere aferente debitului principal restant de 325,28 lei, în continuare, începând cu data de 15.10.2013 și până la data achitării integrale a debitului.
Fixează termen de plată de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Obliga debitorii, în solidar, să plătească creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitori in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
I. GAGAMIHAELA M.
Red.Dact/I.G./5 ex/08.02.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 2014/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3103/2014.... → |
|---|
