Acţiune în constatare. Sentința nr. 3362/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3362/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 26895/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3362/2015
Ședința publică din 06 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul C. V. și pe pârâta C. L., având ca obiect acțiune în constatare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 01.04.2015, concluzii scrise din partea pârâtei C. L.. De asemenea, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 30.03.2015, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, conform încheierii din aceea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub Dosar nr._ reclamantul C. V., cu domiciliul in Cluj-N., ..7, ., apt.48, jud. Cluj, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., apt. 6, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta C. L. cu domiciliul in Cluj-N., ..7, ., apt.48, jud. Cluj a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța:
1. Să se constate ca el are un drept de creanța asupra imobilului situat in Cluj-N., .. 7, ., apt.48, jud. Cluj, proprietatea tabulara a reclamantei, in cota de ½-a parte.
2. Să fie obligată reclamanta la achitarea contravalorii de ½-a parte din imobilul-apartament menționat mai sus, valoare apartamentului fiind de aproximativ 60.000 Euro,
3. Să se dispună instituirea unui drept de retenție asupra imobilului menționat mai sus, pana la pronunțarea unei hotărâri definitive si irevocabile
Să se dispună obligarea pârâtei la plata a jumătatea din cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii sale de chemare în judecată reclamantul C. V. a arătat că, s-a căsătorit cu parata in perioada 1984-1989, iar din anul 1995 s-au recăsătorit din nou, pana in prezent. In toata aceasta perioada, cat au fost necăsătoriți, din 1989 pana in 1995, au fost separați in fapt doar 6 luni, după care din nou au locuit si s-au gospodărit împreuna ca o familie.
In aceasta perioada, respectiv in anul 1991, arată reclamatul, s-a născut si fiica lor C. M., astfel încât, chiar daca au fost divorțați, ei au locuit împreuna si s-au gospodărit împreuna in toata aceasta perioada.
Imobilul menționat mai sus, precizează reclamantul, s-a achiziționat in anul 1992, si s-a intabulat pe numele reclamantei întrucât erau divorțați, însa aceasta a fost cumpărat din banii comuni. Arată că, în perioada achiziționării imobilului, ei au locuit împreuna si in acea perioada doar el lucra. Mai mult decât atât el a deținut in proprietate un imobil situat in Cluj-N., ., apt.47, jud. Cluj proprietate personala, pe care l-a dat in chirie pana in anul 2001, iar suma de bani-chiria, a fost folosita in comun cu reclamanta. De asemenea, pentru a cumpăra imobilul menționat mai sus, a luat si un împrumut pe numele meu de la Banca Cooperatista Alianța Cluj-N..
Pe de altă parte, arată reclamantul, în anul 2001 când a vândut imobilul situat in Cluj-N., ., apt. 47 - proprietatea sa personala, cu suma de bani obținută a renovat tot apartamentul, care este proprietatea tabulara a reclamantei. Totodată din anul 2004 pana in prezent, a luat împrumuturi de la Banca Cooperatista Alinata Cluj-N., sume de bani care au fost folosite in comun cu reclamanta.
În probatiune, a anexat înscrisuri: extras de carte Funciara pentru imobilul din Cluj-N., ., copie contract de vanzare-cumparare a imobilului de pe ., apt.47, a solicitat audierea martorului P. M. C. cu domiciliul in Cluj-N., ..7, ., apt.43, jud, Cluj, precum și interogatoriul reclamantei C. L..
În drept, a invocat dispoz. art. 1073 si urm. Vechiul Cod civil, art.453 Cod proc. civ
Pârâta C. L., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., .. 78. ., ., a formulat ÎNTÂMPINARE: f. 60 – f. 65, prin care a solicitat respingerea acțiunii civile formulate de reclamant, IN PRINCIPAL, pe excepția prescripției dreptului la acțiunea in pretenții, raportat la disp. Decr. 167/1958, avand in vedere ca de la data achitării integrale a apartamentului din litigiu (anterior anului 1997) si pana in prezent, la data introducerii actualei cereri de chemare in judecata, au trecut mai mult de 3 ani; pe excepția inadmisibilității cererii de obligare a sa la "plata contravalorii cote 1/2-a parte din imobilul apartament" bunul propriu al său; ÎN SUBSIDIAR, ca nefondată, întrucât pârâtul nu a contribuit cu nimic la achitarea apartamentului, ce a fost plătit integral din banii săi proprii. Astfel, arată pârâta prin întâmpinarea formulată, conform copiei cărții sale de munca, în perioada ian. 1992 - sept.1992, ea avea o retribuție intre 13.453 lei-18.794 lei, deci suficienta cat sa adune pentru plata unui avans de 22.176 lei. Totodată, arată pârâta, deși a contractat ratele pana in iulie 2007, datorita apariției unui sistem inflaționist foarte mare in acea perioada si a locului său de munca in care a fost "brutar cu gr. I", cu condiții foarte grele de lucru, ea și-a achitat anticipat apartamentul. In acest sens, ratele lunare erau de 1.327 lei, având de achitat o diferența totala de rate de 170.658 lei + 51.197 lei dobânda = 221.855 lei (cu dobânda redusa ca urmare a restituiții înainte de termen, cred ca întreaga diferența de preț nu a depășit 200.000 lei). Astfel, concluzionează pârâta, din copia cărții sale de munca rezulta faptul ca retribuția sa a crescut in mod vertiginos de la o luna la alta, iar prețul apartamentului a rămas neschimbat, (de ex.in ian. 1994 aveam deja 105.682 lei, in august 1995 aveam un salar de 190.617 lei, in oct.1995 de 199.500 lei si in dec. 1995 suma de 116.250 lei).
Totodată pârâta C. L. a formulat CERERE RECONVENTIONALA, prin care a solicitat în contradictoriu cu reclamantul, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei totale de 9441 lei, reprezentând contravaloarea cotei sale de contribuție la cheltuielile comune pe perioada febr. 2011-dec. 2013, astfel: cota lui pentru cheltuieli de ., cota lui pentru facturi de curent = 2400,93 lei, cota lui pentru facturi de gaz = 188,22 lei, cota lui pentru abonament RDS (TV, internet) = 660,67 lei. (total 8690,96 lei, rotund = 8691 lei pentru utilități) și cota de 1/2-a parte din prețul obținut pe autoutilitara Ford vânduta in timpul divorțului = 750 lei (8691 + 750 = 9441 lei).
În motivarea cererii reconvenționale formulate pârâta C. L. a arătat în esență că, în acești ani ultimi de conviețuire, datoriile s-au cumulat mult, au curs cu somații, cu execuții, iar fiul lor a plecat de la vârsta de 16 ani de acasă, deoarece nu a mai suportat situația tensionata, a lucrat un timp si in străinătate si i-a trimis bani de acolo. Iar când a revenit a achitat din banii lui cheltuielile comune restante cumulate in cuantum foarte mare, facturi restante, alte datorii detaliate in inscrisurile anexate. Totodată, arată pârâta, fiul lor a făcut reparații si amenajări in apartament din banii lui, insa starea tensionata a luat amploare, ea luând măsura evacuării soțului său in decembrie 2013 el incercand prin doua ordonanțe ca sa reintre in apartament, solicitare respinsa de instanțele de judecata. Pe de altă parte, arată pârâta, în anul 2001 au cumpărat in timpul căsătoriei lor o autoutilitara marca Ford care in timpul acțiunii de divorț in vara anului 2013 fostul sot a vandut-o cu prețul de 1500 de lei.
În probațiune, pârâta a anexat înscrisuri, respectiv: Tabele cu cheltuielile de . in ultimii 3 ani din banii subsemnatei, primiți de la fiul meu, conform adeverinței eliberate de administrația blocului, Somațiile si execuțiile pentru gaz, curent, la impozite, debransare, rebransare, credite, etc), Tabele cu facturi, chitanțe de curent si de gaz, Contract si facturi pentru RDS (TV si internet) contractat chiar de fostul meu sot, care nu si l-a achitat niciodată, rămânând in sarcina mea si a copiilor mei plata lunara de 64 de lei, calculata in perioada febr.2011-dec.2013 (parțial cota de 1/2-a parte, parțial 1/3-a parte, asa cum am menționat), Acte pe apartamentul său, actul anterior de repartiție (1990), contract de vanzare-cumparare in rate, proces-verbal de predare, extras c.f. din 1997si c.f. actual, sentința de divorț din 1989, cartea de munca, mai multe declarații de martori cu privire la situația lor financiara, la ajutorul pe care l-a primit in bani si in bunuri, sentința de evacuare a fostului sot din 2006, contract de cumpărare autoutilitara Ford (2002), contractul de mana de vânzare a autoutilitarei Ford (2013).
Reclamantul a formulat ÎNTÂMPINARE LA CEREREA RECONVENNȚIONALĂ: f.: f. 206 – f. 2009, prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, arătând în esență că, el și pârâta au fost separați în fapt pe o perioadă de doar 6 luni din anul 1989 și până la divorț, în 2013. Chiar și in perioada dintre cele două căsătorii, respectiv din anul 1989 și până în 1995, au locuit și s-au gospodărit împreună ca o familie, inclusiv din punct de vedere financiar. În perioada 1990-1996, el avea venituri ca agricultor, vânzând legume și fructe în piață și obținând un venit de aproximativ 2-3.000 lei pe lună, folosind toți banii câștigați pentru susținerea familiei, aspect care se va dovedi prin probele ce se vor administra. De asemenea, așa cum rezultă din cartea de muncă, era angajat al . lăcătuș și montator utilaje industriale din anul 1979 și până în octombrie 1993, având un salariu care a variat aproximativ între 1.500-3.000 lei. Ulterior, arată reclamantul, s-a reangajat ca paznic la Școala S. B., iar din anul 2010 este angajat ca paznic la Școala de Arte Plastice R. L., având și în prezent un salariu în jur de 700-800 lei, lucrând totodată în construcții în timpul liber, obținând venituri în jur de 400-500 lei lună.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității acesteia invocate de pârâta C. L. instanța urmează a le respinge pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material al acțiune, instanța apreciază că această cerere formulată de reclamant a fost înregistrată în termenul legal de prescripție de 3 ani, termen, ce instanța a apreciat că se calculează de la data pronunțării sentinței de divorț când reclamantul a și fost evacuat din imobilul în litigiu.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată instanța apreciază această excepția ca pe o apărare de fond, pe care o va analiza în consecință.
Analizând ansamblul materialului probator de la dosarul cauzei pe fond instanța reține următoarele:
Conform înscrisurilor anexate cauzei, reclamantul C. V. și pârâta C. L. s-au căsătorit pentru prima data la data de 30 martie 1985, căsătorie desfăcută prin Sentința Civilă n r. 6158/1989 pronunțată la data de 29 noiembrie 1989 de Judecătoria Cluj-N. în Dosar nr. 1946/1989.
Ulterior, părțile s-au recăsătorit la data de 04.08.1995, căsătorie de asemenea desfăcută prin Sentința Civilă nr._/2013 pronunțată la data de 18 noiembrie 2013 de Judecătoria Cluj-N. în Dosar nr._/211/2013.
Așa cum rezultă fără nici o urmă de echivoc, din cuprinsul sentințelor civile anexate cauzei coroborate cu celelalte înscrisuri depuse de părți în probațiune, conviețuirea acestora a fost una dificilă, pe de o parte, datorită perspectivelor de viață complet diferite – reclamantul s-a dovedit a fi o fire petrecăreață, având nevoie de prezența prietenilor, în compania cărora consuma în mod frecvent băuturi alcoolice sub influența cărora manifesta o agresivitate sporită față de pârâtă, care adeseori se adăpostea la vecini împreună cu copiii, prin opoziție cu pârâta, care s-a dovedit a fi o mama devotată și o persoană cu un angajament religios pronunțat, - iar pe de altă parte datorită unui eveniment tragic din viața acestora, respectiv moartea subită a unui copil și nașterea unei fetițe, care pe parcurs s-a dovedit a fi suferindă de o boală, ce o face să aibă nevoie permanentă de ajutor și îngrijire, chiar matură fiind.
Este fără putere de tăgadă că responsabilitatea principală a gospodăriei părților a fost în sarcina reclamantei.
De menționat că, ambele părți au recunoscut faptul că, deși au fost divorțați între anii: 1989 – 1995, în general reclamantul a locuit împreună cu pârâta și copiii acestora în imobilul în litigiu din Cluj-N., .. 7, ., apt.48, jud. Cluj, imobil pe care pârâta l-a primit în chirie de la S.C. URBANA S.A. Cluj, ulterior primului divorț, când a rămas fără locuință alături de minori. Ulterior, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr._/21 iulie 1992 pârâta C. L. a cumpărat acest apartament, în rate, în prezent ea figurând ca proprietar tabular cu titlu de drept cumpărare, ca bun propriu, fiind dobândit în afara căsătoriei.
Pe de altă parte, instanța reține că, în imobilul situat în Cluj-N., ., ., apartament luat în rate de reclamant anterior căsătoriei cu pârâta, a rămas după primul divorț reclamantul C. V..
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul invocând, faptul că, pe perioada cât nu au fost căsătoriți, din 1989 pana in 1995, au fost separați în fapt în realitate doar 6 luni, după care din nou au locuit si s-au gospodărit împreuna ca o familie, susține în favoarea sa existența unui drept de creanța asupra imobilului situat in Cluj-N., .. 7, ., apt.48, jud. Cluj, proprietatea tabulara a reclamantei, in cota de ½-a parte. El arată că, acest imobil a fost cumpărat din banii lor comuni.
Astfel, reclamantul susține că, el a dat în chirie apartamentul său din . au fost folosiți pentru achitarea ratelor la imobilul pârâtei, iar banii obținuți din vânzarea apartamentului din . folosiți pentru efectuarea unor îmbunătățiri la imobilul proprietatea pârâtei. De asemenea, el menționează că, în același scop el a făcut împrumuturi bancare.
Or, cine face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, fapt pe care reclamantul în speță nu l-a reușit, susținerile sale, în lipsa oricărui suport probator rămânând la nivelul unor simple afirmații, ce nu pot produce nici un fel de consecințe juridice.
Pe de altă parte, instanța reține din copia cărții de muncă a pârâtei anexată cauzei în probațiune, contrar susținerilor reclamantului, că în perioada achitării ratelor la imobilul în litigiu ianuarie 1992 – septembrie 1992, aceasta avea o retribuție între 13.453 lei-18.794 lei, deci suficienta ca să achite avansul în sumă de 22.176 lei.
Mai mult, deși ratele pe apartament erau defalcate până în iulie 2007, pârâta a reușit să achite anticipat costul apartamentului, în aceea perioadă lucrând ca "brutar cu gr.I". Totodată din aceiași carte de muncă rezultă împrejurarea că, salariul pârâtei a crescut treptat, astfel în ianuarie 1994 avea un salariu în sumă de 105.682 lei, in august 1995 în sumă de 190.617 lei, in octombrie 1995 de 199.500 lei si in decembrie 1995 suma de 116.250 lei, fapt din care rezultă fără putere de tăgadă că pârâta deține resursele financiare necesare achitării contravalorii apartamentului.
Pe de altă parte, din copia cărții de muncă a reclamantului anexată cauzei, rezultă faptul că în data de 30.10.1993 reclamantul a intrat în șomaj, el reangajându-se doar in decembrie 1997, dată la care deja imobilul în litigiu era cumpărat și întabulat ca bun propriu în favoarea pârâtei.
În apărare, pârâtul arată că, în perioada 1990-1996, el obținea venituri ca agricultor, vânzând legume și fructe în piață de aproximativ 2-3.000 lei pe lună, banii câștigați fiind folosiți pentru susținerea familiei, fapt de altfel confirmat de martorii audiați: P. M. C.: f. 291, C. T.: f. 304 și D. M., care toți afirmă faptul că, atâta timp cât au conviețuit părțile se gospodăreau împreună.
Or, împrejurarea că, reclamantul din veniturile sale ar fi contribuit la întreținerea familiei, obligație legală de altfel în ceea ce-i privea pe copii minori, nu dovedește faptul că acesta ar fi contribuit cu ceva la cumpărarea imobilului în litigiu, fapt care să-l îndreptățească la a solicita un drept de creanță în favoarea sa. În acest sens, martorii audiați au făcut doar declarații bazate pe spusele reclamantului sau pe simple bănuieli ale acestora.
Tot în apărare, reclamantul a invocat contractarea unor împrumuturi bancare în același scop de a contribui la cumpărarea sau îmbunătățirea imobilului în litigiu. Or, aceste împrumuturi au fost făcute ulterior achitării de către pârâtă a prețului imobilului în litigiu.
Atât părțile cât și martorii au afirmat edificarea unor îmbunătățiri la imobilul în litigiu, fără a rezulta din declarațiile acestora cu certitudine contribuția efectivă a reclamantului la aceste îmbunătățiri, pe care pârâta nu le contestă dar menționează că le-a făcut cu ajutorul fiului său V..
Așa cum am arătat, pârâta a făcut dovada faptului că ea a fost capabilă ca din propriile sale resurse financiare să cumpere imobilul în litigiu motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, care nu a făcut altceva decât să mai uzeze de o încercare disperată de a împovăra pârâta, care în decursul vieții a purtat greul familiei și al gospodăriei, acceptând atât cât s-a putut prezenta reclamantului în viața sa pentru binele copiilor, care în mod evident aveau nevoie și de o prezență paternă.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtă instanța urmează a o admite doar în parte ca întemeiată pentru următoarele considerente.
Astfel, este fapt recunoscut de ambele părți că, pe perioada căsătoriei acestea au dobândit din resurse comune un autoturism marca Ford, pe care reclamantul l-a vândut încasând doar el prețul. Însă reclamantul a arătat că este de acord să achite pârâtei cota sa din acest bun, în consecință instanța va obliga reclamantul la plata în favoarea pârâtei a sumei de 450 lei, cu titlu de pretenții.
În ceea ce privește solicitarea pârâtei de a se dispune obligarea reclamantului la plata sumei totale de 9441 lei, reprezentând contravaloarea cotei sale de contribuție la cheltuielile comune pe perioada febr. 2011-dec. 2013, astfel: cota lui pentru cheltuieli de ., cota lui pentru facturi de curent = 2400,93 lei, cota lui pentru facturi de gaz = 188,22 lei, cota lui pentru abonament RDS (TV, internet) = 660,67 lei. (total 8690,96 lei, rotund = 8691 lei pentru utilități), instanța va respinge ca neîntemeiată această cerere pentru următoarele considerente.
Astfel, în susținerea cererii, pârâta arată că, aceste cheltuieli au fost plătite de către fiul lor, ce a lucrat în străinătate tocmai în acest scop.
Or, prin înscrisurile anexate pârâta nu a făcut dovada susținerilor sale.
Astfel, din înscrisurile Chitanțe – eliberate de Asociația de locatari cu ocazia plății - anexate la dosar rezultă fără echivoc faptul că părțile au înregistrată în mod frecvent întârzieri la plata cheltuielilor comune, cheltuieli însă care au fost achitate, de ambele părți, fie de unul fie de celălalt, în mod alternativa, astfel că nu se poate susține că reclamantul nu ar fi contribuit proporțional cu cota cuvenită la plata cheltuielilor comune. Aceleași susțineri sunt afirmate și de martorii audiați în instanță și mai sus evidențiați.
Într-adevăr la fila 68 dosar, pârâta a anexat o Adeverință eliberată de Asociația de Locatari, în care se menționează că, plata cheltuielilor comune atât restanțe cât și la zi, au fost achitate de pârâtă și fiul acesteia. Or, în această adeverință nu se menționează perioada restantă achitată.
De menționat că, în ceea ce privește facturile de gaz și curent electric împreună cu chitanțele aferente, în mod de necontestat acestea sunt eliberate pe numele proprietarului imobilului, fapt care însă nu face dovada că doar pârâta ar fi suportat aceste cheltuieli, în lipsa unor alte probe care să confirme aceste susțineri.
În ceea ce privesc răspunsurile la interogatoriu formulate de părți: f. 275 – f. 279, instanța reține că, acestea și-au menținut poziția procesuală exprimată prin cererile și întâmpinările formulate, astfel că nu le va mai supune unei analize.
În temeiul dispoz. art. 453 alin. 2 N.C.P.C. instanța urmează a compensa cheltuielile de judecată făcute de părți cu prezentul litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul C. V., cu domiciliul in Cluj-N., ..7, ., apt.48, jud. Cluj, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., apt. 6, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta C. L. cu domiciliul in Cluj-N., ..7, ., apt.48, jud. Cluj.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta C. L. în contradictoriu cu reclamantul C. V., și în consecință:
Obligă reclamantul la plata în favoarea pârâtei a sumei de 450 lei, cu titlu de pretenții
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. MoșRaluca L.
Dact./Red. Am.M.
4 ex./23.07.2015
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 3363/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4324/2015.... → |
|---|
