Actiune in regres. Hotărâre din 23-07-2015, Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 37914/211/2010*

ROMANIA

JUDECATORIA C. N.

SECTIA CIVILA

DOSAR NR._

Operator de date cu caracter personal 3185

ȘENTINȚA CIVILĂ NR. 7608/2015

Sedința publică din 23.07.2015

Instanța constituită din :

JUDECĂTOR: P. VICTORIȚA P.

GREFIER: A. M.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii in dosarul civil nr. _ având ca obiect actiune in regres, inaintata de reclamanta . GROUP SA, in contradictoriu cu intimat M. C.-N. prin PRIMAR.

La apelul nominal facut in cauza se constată lipsa părților.

Procedura este legal indeplinită .

Se constată ca dezbaterea pe fond a avut loc in ședinta publică din 16.07.2015, cand partea prezenta a pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședinta din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotarare.

JUDECĂTORIA

Prin acțiunea înregistrată sub nr._ reclamanta . GROUP SA, a solicitat în contradictoriu cu intimatul C. L. AL MUN. C.-N., obligarea pârâtei la plata sumei de 29.222,44 lei cu titlu de despăgubiri; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale în materie civilă de la data introducerii prezentei până la pronunțarea hotărârii precum și actualizarea despăgubirii cu dobânda legală pe fiecare zi de întârziere până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

În fapt, în privința petitului nr. 1, la data de 30.03.2008, conductorul auto L. P. G. a condus autovehiculul marca Mercedes Benz ML320, cu nr. de înmatriculare_, în localitatea C.-N., pe ., conform declarației acestuia, dată de Poliție cu ocazia eliberării autorizației de reparație, în dreptul imobilului cu nr. 176, a trecut cu toate cele patru roți printr-un decupaj existent în asfalt, nesemnalizat și imposibil de observat, datorită ploii abundente care sa umplut respectivul decupaj cu apă, rezultând în urma evenimentului rutier avarii la autovehicul. Groapa foarte mare aflată pe partea carosabilă, indubitabil constituia un pericol pentru precipitații la trafic, aceasta nefiind nici semnalizată corespunzător de către cel care avea obligația legală în acest sens, abia ulterior administratorul drumului a acoperit decupajul cu pietriș. Datorită acestui fapt, deși circula regulamentar, conductorul auto nu a observat la timp existența gropii din carosabil pentru a o ocoli, trecând cu mașina peste ea. În urma șocului mecanic rezultat din traversarea gropii, datorită diferenței de nivel a acesteia relativ la carosabil (fiind adâncă) autovehiculul a suferit avariile stipulate de inspectoratul de daune al subscrisei în procesele verbale de constatare a daunelor – 4 jante și 4 cauciucuri, toate acestea necesitând soluția tehnică a înlocuirii.

La momentul accidentului, autoturismul marca Mercedes Benz ML320, cu nr. de înmatriculare_, aflat în proprietatea . IFN SA și în utilizarea . Export SRL, era asigurat CASCO la . GROUP SA, prin polița ., nr._. Din acest motiv, la solicitarea reprezentantului asiguratului-păgubit, reclamanta a fost obligată a suporta contravaloarea reparațiilor efectuate la această mașină pentru a remedia daunele suferite prin accident, în sumă de 29.222,44 lei, achitată cu OP nr. 8364 din data de 14.10.2008 (extras de cont atașat).

Defecțiunile produse autovehiculului s-au datorat indubitabil și în exclusivitate stării cu totul necorespunzătoare a drumului public – existența la locul producerii accidentului a unei gropi adânci în carosabil/denivelări, nesemnalizate corespunzător de administratorul drumului, deși constituia un pericol pentru circulația rutieră.

Art. 5 alin. 2 al OUG nr. 195/2002, republicată, stipulează că administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat sa semnalizeze corespunzător, cat mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stânjenește sau pune in pericol siguranța circulației, si sa ia toate masurile de înlăturare a acestuia.

Mai mult art. 40 alin. 1 al Ordonanței nr. 43/1997 republicată stipulează că drumurile trebuie să fie semnalizate și menținute de către administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță.

De asemenea, art. 5 alin. 6 al. OUG nr. 195/2002, republicată, stipulează că în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, in condițiile legii.

Prin urmare în sarcina administratorului drumului public legea instituie 2 obligații imperative: semnalizarea corespunzătoare a obstacolelor de pe drumurile publice care ar constitui un pericol pentru participanții la trafic; luarea tuturor măsurilor necesare Pentru înlăturarea imediată a obstacolului anterior amintit.

Este indubitabil că groapa din carosabil, care a condus la avarierea mașinii asigurate CASCO la reclamantă constituia un astfel de obstacol periculos pentru participanții la trafic, iar în caz de neîndeplinire a acestor obligații legale exprese, în sarcina administratorului drumului în conformitate cu art. 5 alin. 6 al OUG nr. 195/2002, este reținută automat culpa fiind angajată răspunderea sa civilă delictuală.

Din interpretarea coroborată a art. 21 alin. 2 și art. 22 al ordonanței nr. 43/1997, republicată, rezultă că drumurile de orice rang aflate în intravilanul municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale respective, iar prin urmare, în prezenta speță, administratorul drumului este C. L. al mun. C.-N..

Din înscrisurile pe care le depune împreună cu prezenta cerere de chemare în judecată rezultă în mod indubitabil că administratorul drumului, pârâtul C. L. C.-N., nu și-a îndeplinit nici una din obligațiile mai sus menționate, stabilite în sarcina sa prin lege (nu a semnalizat obstacolul din carosabil și nu a luat urgent măsuri de înlăturare a acestuia, deși avea obligația să o facă). Prin urmare, este foarte clar că pârâtul se află în culpă, urmând a fi angajată răspunderea sa pentru prejudiciile cauzate terților prin conduita sa culpabilă.

Din înscrisurile de la dosar rezultă îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în sarcina Consiliului L. al mun. C.-N. ca administrator al drumului, după cum urmează:

Fapta ilicită – neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa de către lege, după cum s-a arătat mai sus;

Prejudiciul – pagubele produse autoturismului, cauzate de trecerea prin groapa nesemnalizată în cuantum de 29.222,44 lei;

Raportul de cauzalitate faptă ilicită – prejudiciu – rezultă din speță – șocul mecanic rezultat sin traversarea gropii/denivelării, datorită diferenței de nivel a acesteia relativ la carosabil, a produs avariile stipulate de inspectorul de daune al reclamantei în procesele verbale de constatare a daunelor – 4 jante și 4 cauciucuri, toate acestea necesitând soluția tehnică a înlocuirii pentru a aduce autovehiculul la starea anterioară.

Culpa – deoarece drumul respectiv se află în administrarea CL C.-N., acesta se face vinovat pentru că nu a luat măsurile necesare semnalizării gropii/denivelării din carosabil și remedierii acestei situații cât mai urgent, deși legea prevede expres acestea, după cum s-a arătat mai sus.

Pentru recuperarea acestei sume, reclamanta a convocat pârâta la conciliere directă prin adresa nr. 2105/6.02.2009, în temeiul art. 720 ind. 1 C.pr.civ., comunicându-i, totodată și dovezile și temeiul juridic al pretențiilor. Pârâta însă a ignorat demersurile făcute de reclamantă, nu a dat curs convocării, nu a formulat obiecții referitoare la cele cuprinse în convocare, ignorând demersurile reclamantei, motiv pentru care a fost nevoită a formula prezenta acțiune.

În privința petitului de rândul 2, se raportează la prevederile OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale, modificată și completată prin legea nr. 356/2002, dar și la prevederile Legii nr. 422/2002 privind stabilirea dobânzii de referință de către BNR.

Deși natura juridică a acțiunii în regres exercitată de asigurator împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială, iar nu civilă, fapt statuat de ÎCCJ prin Decizia nr. XXII din 207, în prezenta cauză este aplicabilă actualizarea debitului cu dobânda legală în materie civilă, căci art. 3 din OG 9/2000 prevede că dobânda legală se stabilește, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, însă, debitorul nefiind comerciant, dobânda legală se va stabili în acest caz prin diminuarea taxei oficiale a scontului cu 20%.

În drept: art. 998 și 999 C.civ., art. 112 C.pr.civ., art. 22 din Legea nr. 136/1995, art. 5, art. 6 din OUG 195/2002, art. 21, 22 și 40 din Ordonanța nr. 43/1997, OG 9/2000.

S-au anexat în probațiune înscrisuri, f. 9-28, convocare la conciliere directă, dosar de daună, declarație conducător auto, factură, extras de cont, cerere de despăgubire, planșe foto.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul C. L. AL MUN. C.-N., f. 29-30 a solicitat instanței respingerea acțiunii dedusă judecății ca neîntemeiată.

Raportat la primul petit cuprins în acțiunea introductivă, fiind vorba despre o acțiune în răspundere civilă delictuală,. instanța este ținută să analizeze cele patru condiții în care poate fi antrenată răspunderea civilă a pârâtei, astfel cum acestea se deduc din dispozițiile C.civ. și anume art. 998-999: fapta ilicită, prejudiciul, culpa și raportul de cauzalitate.

În privința faptei ilicite, arată că potrivit normelor de drept în domeniul răspunderii civile delictuale, aceasta reprezintă acțiunea sau inacțiunea ce are ca repercusiune încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane. Față de acest aspect, reclamanta susține că aceasta ar fi constat în neîndeplinirea obligațiilor privind administrarea drumului public în cauză pe .-N., prin nesemnalizarea gropii din carosabil.

Raportat la data menționată în cuprinsul acțiunii introductive, învederează instanței că aceasta nu coincide cub data indicată în cuprinsul declarației conducătorului auto, respectiv a martorului și anume potrivit cererii de chemare în judecată prejudiciul s-ar fi produs în 30 martie 2008, în timp ce conducătorul autovehiculului – L. P. G. și pasagerul - T. C. susțin că prejudiciul s-ar fi produs în data de 29.07.2008.

Consideră că fapta ilicită pretinsă astfel de reclamantă nu a fost probată, fotografiile depuse în probațiune de către reclamantă indică faptul că porțiunea din carosabil este acoperită, nefiind evidențiată nici o groapă, care potrivit mențiunilor reclamantului a fost acoperită exact a doua zi. Mai mult consideră că probele mai sus menționate nu pot conduce în mod cert la dovedirea prejudiciului produs, conform cererii de chemare în judecată.

Cât ce privește prejudiciul, menționează că acesta constă în avarierea autovehiculului marca Mercedes Benz ML 320 cu nr. de înmatriculare_ și, implicit, diminuarea patrimoniului societății de asigurări, constând în despăgubirea achitată asiguratului în cauză. În privința evidențierii concrete a pagubei produsă autoturismului în cauză, se poate observa că a dosarul cauzei au fost depuse fotografii indicând avaria – janta stângă, fată, spate, janta dreaptă și toate cele patru anvelope.

Între fapta ilicită și prejudiciul astfel cauzat trebuie să existe un raport de cauzalitate pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Dreptul de reparație poate fi recunoscut numai pentru daunele care sunt neîndoielnic o consecință directă a faptei ilicite. În acest caz, apreciază că nu poate fi demonstrat faptul că drumul denivelat sau nesemnalizat, potrivit fotografilor prezentate în probațiune, ar fi determinat direct și nemijlocit producerea accidentului. Raportat la imaginile prezentate în probațiune, apreciază că acestea nu indică în mod clar avaria produsă autoturismului, pentru ca prejudiciul suferit să justifice o reparație în valoare de 2922,44 lei.

Totodată producerea prejudiciului poate fi precedată sau însoțită de mai multe acțiuni sau inacțiuni, fiind implicate în acest sens o . împrejurări, cauze și condiții, prin urmare ar fi dificil de identificat în mod concret care dintre acestea ar fi direct determinante ale antrenării răspunderii civile delictuale pentru paguba astfel pricinuită. Așadar, arată că este posibil ca nu numai drumul denivelat și nesemnalizat să fi produs avaria, ci și conduita conducătorului, în sensul neadaptării vitezei la condițiile de trafic – în limita legală a vitezei sau existența unor probleme anterioare ale autoturismului în cauză, acesta fiind în situația de a-l avaria intenționat. În opinia pârâtului consideră că se impune, dacă mai este posibil, efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se determina științific toate corelațiile dintre fapte și împrejurări, reținându-se pentru stabilirea cauzalității doar acelea care au contribuit direct sau indirect, mediat sau nemijlocit la producerea prejudiciului.

Raportat la culpa, ca și condiție esențială, în acest caz, se remarcă faptul că art. 998 C.civ. prevede că obligația de reparare a prejudiciului revine celui din a cărui greșeală s-a ocazionat, cu alte cvinte, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală, este necesara fapta ilicită cauzatoare a prejudiciului să fie imputabilă autorului acesteia și anume, în speța de față, C. L. al mun. C.-N.. Consideră de asemenea, că potrivit disp. art. 48 din OUG nr. 195/2002, conductorul vehiculului trebuia să respecte reglementările legale imperative privind respectarea limitelor de viteză în funcție de împrejurările existente sau a condițiilor de drum. Pe de altă parte și conducătorul auto ar putea avea o culpă concurentă sau exclusivă pentru prejudiciul produs întrucât nu sa stabilit dacă acesta putea evita avarierea mașinii printr-o conduită preventivă sau dacă mașina mai avea unele probleme anterioare producerii accidentului.

În lipsa identificării concrete a defecțiunilor produse autovehiculului, precum și în absența dovedirii existenței raportului de cauzalitate între fapta și prejudiciul astfel suferit, consideră că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale.

În privința celui de-al doilea petit al acțiunii dedusă judecății și anume obligarea pârâtului la plata dobânzii legale în materie civilă de la data introducerii acțiunii, până la pronunțarea hotărârii precum și la actualizarea despăgubirii cu dobânda legală pe fiecare zi de întârziere până la data plății efective, arată că atâta vreme cât nu sunt întrunite condițiile răspunderii, pârâtul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor și, pe cale de consecință, nici la plata dobânzii legale aferente acestui debit. De asemenea, arată c solicitarea dobânzii legale din momentul arătat, nu este justificată nici în situația în care condițiile răspunderii civile sunt întrunite. Dreptul la reparație se naște în momentul întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale, rămânând nedesăvârșit până la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, când despăgubirile astfel solicitate devin o creanță certă, lichidă și exigibilă.

La data de 07.12.2011 reclamanta a depus la dosar împuternicire din partea proprietarului vehiculului avariat, societatea . IFN SA dată conducătorului auto L. P. G. de reprezentare în dos. de daună și împuternicire din partea societății Epiona Comerț SRL, care avea în folosință autoturismul, dată numitului L. P. G. pentru conducerea autoturismului, f. 59,60.

În cauză, s-a efectuat raport de expertiză tehnică auto, f. 68-70.

La data de 16.05.2012, reclamanta . GROUP SA, și-a extins acțiunea față de pârâtul MUNCIPIUL C.-N., f.77-81.

Potrivit art. 21 alin. 1 teza I din legea 215/2001 a administrației publice locale „unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu”, iar în conformitate cu alin. 2 al aceluiași articol „în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.”

Prin prisma acestor dispoziții învederează instanței faptul că legiuitorul a înțeles să confere personalitate juridică doar unitățile administrative teritoriale, astfel cum sunt ele definite în art. 1 alin. 2 din același act normativ, respectiv, comune, orașe și județe.

În ceea ce privește C. L., art. 23 al. 1 din Legea 215/2001 arată că acesta constituie o autoritate a administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii, urmează ca acesta nu reprezintă în mod evident, o unitate administrativ-teritorială.

Deși cererea de chemare în judecată a Consiliului L. a fost mai mult decât oportună la momentul înregistrării acesteia întrucât reclamanta a oferit acestei entități șansa de a se apăra în fața legii și de a demonta culpa pe care reclamanta i-o atribuia cu privire la nesemnalizarea corespunzătoare a obstacolelor de pe drumurile publice care constituie un pericol pentru participanții la trafic, respectiv neînlăturarea imediată a obstacolelor amintite anterior, apreciază imperios necesar să extindă acțiunea în regres și față de M. C.-N. prin primar, întrucât doar unitatea administrativ teritorială are capacitate juridică deplină. Interesul practic esențial ce rezidă în prezenta cerere este faptul că doar M. C.-N. are afectat un patrimoniu propriu și prin urmare abilitatea concretă de a despăgubi pe reclamantă ca urmare a prejudiciului cauzat.

Raportat la capacitatea juridică a Consiliului L. arată următoarele:

În primul rând arată că art. 5 alin. 6 din OUG 195/2002 stipulează că administratorul drumului public răspunde administrativ, civil sau penal, în condițiile legii. Mai mult, potrivit art. 21 alin. 2 din Ordonanța 43/1997 republicată arată că sectoarele de drumuri naționale, incluzând și lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, situate în intravilanul reședințelor de județ și al municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale respective, iar potrivit art. 22 al aceluiași act normativ, este prevăzut că administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora.

În al doilea rând, arată faptul că OG 43/1997 re3prezintă un act normativ special intrat în vigoare anterior Legii 215/2001, prin urmare, în virtutea acestui fapt și a principiului lex spacialis derogat generali, urmează că în materia reglementată de ordonanța menționată mai sus amintită, respectiv administrarea drumurilor publice, C. L., respectiv, după caz, C. Județean, vor fi înzestrați cu capacitate juridică.

Nu în ultimul rând, potrivit teoriei capacității restrânse (administrative) prin intermediul fixării competenței organelor administrative ale unității administrativ teritoriale, în fapt operează o divizare legală a capacității administrative și civile a entității în cauză.

În aceeași ordine de idei, arată faptul că potrivit art. 36 alin. 6 pct. 13, coroborat cu art. 36 alin. 2,m lit. d din Legea 215/2001 actualizată, C. L. are, printre altele și atribuția de a asigura cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind podurile și drumurile publice. Nu în ultimul rând, precizează că potrivit art. 36 alin. 9 al aceluiași act normativ „C. local îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege.”

Așadar, în sarcina Consiliului L. se regăsesc drepturile și obligațiile ce decurg din calitatea sa de administrator al drumurilor publice.

Față de toate aspectele învederate anterior, solicită instanței să încuviințeze extinderea cererii introductive de instanță astfel cum a fost aceasta formulată și față de M. C.-N., prin Primar.

În drept: art. 21 alin. 1 teza I, art. 23 alin. 1, art. 62 alin. 1, Legea 215/2001, precum și celelalte acte normative la care s-a făcut referire în prezenta cerere.

Pârâtul M. C.-N., a formulat ÎNTÂMPINARE, f. 95-97 prin care solicita instanței respingerea acțiunii extinsa, ca inadmisibilă prin neîndeplinirea procedurii concilierii directe fata de noul parat, in temeiul excepției lipsei calității procesuale a Municipiului C.-N., iar -în subsidiar- ca neintemeiata.

I. Solicită instanței respingerea ca inadmisibila a cererii de chemare in judecata, in temeiul in temeiul lipsei procedurii prealabile prevăzuta in art. 720" si urm. C.Proc civ. in cazul litigiilor comerciale evaluabile in bani. Având in vedere ca nu a fost îndeplinita procedura concilierii prealabile prevăzuta de art. 720" C.Proc civ. consideram ca acțiunea promovata si extinsa de reclamanta in contradictoriu cu parații M. C.-N. si C. L. at Municipiului C.-N. este inadmisibila. In acest sens, art. 7201 C. Proc. Civ. prevede ca In procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani înainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere fie prin conciliere directa.

II. In ceea ce privește calitatea procesuala a Municipiului C.-N., solicita respingerea acțiunii extinsa in contradictoriu cu acesta, invocând excepția lipsei calității procesuale in considerarea următoarelor argumente:

Calitatea procesuala pasiva . o identitate intre paratul chemat in judecata si persoana obligata in raportul obligational dedus judecații de reclamant; persoana care neaga dreptul reclamantului; persoana fata de care reclamantul dorește sa-si stabilească existenta unui drept real ; persoana in patrimoniul căreia reclamantul dorește sa dovedească inexistenta unui drept real In ceea ce privește parata - Unitatea Administrativ Teritoriala- M. C.-N. arătam ca aceasta NU are calitatea de administrator al drumului public, prin urmare nu corespund competentelor sale - instalarea indicatoarelor ori a dispozitivelor speciale, aplicarea de marcaje pe drumurile publice, menținerea acestora in stare corespunzătoare. Mai mult, apreciem ca dispozițiile in temeiul cărora reclamanta isi expune pretențiile (OG 43/1997, respectiv OUG 195/2002) nu vizează parata, aceasta nefiind titulara obligațiilor stabilite in sarcina administratorului drumului public. Mai mult, asa zisa groapa existenta in carosabil (acoperita la data realizării fotografiilor ) putea fi consecința unor lucrări de amenajare de utilități publice, aflate in competenta regiilor autonome ori a serviciilor de specialitate, considerând astfel întemeiata excepția invocata, apreciind ca nu exista identitate intre persoana paratei si cel care este titular al obligațiilor in raportul dedus judecații,

III. In subsidiar, solicită instanței, respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata, având in vedere considerentele pe care le va expune in continuare:

Raportat la primul petit cuprins in acțiunea dedusa judecații, fiind vorba despre o acțiune in răspundere civila delictuala, instanța este ținuta sa analizeze cele patru condiții in care poate fi antrenata răspunderea civila a paratei, astfel cum acestea se deduc din dispozițiile Codului civil (in vigoare la data promovării prezentei acțiuni) si anume art. 998-999: fapta ilicita, prejudiciul, culpa si raportul de cauzalitate.

In privința faptei ilicite, arătam ca, potrivit normelor de drept in domeniul răspunderii civile delictuale, aceasta reprezintă acțiunea sau inacțiunea ce are ca repercusiune încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane. După cum a fost subliniat de către doctrina, ea reprezintă fapta generatoare de răspundere, iar victima trebuie sa facă dovada ca prejudiciul suferit este consecința săvârșirii cu vinovăție a unei fapte ilicite de către partea responsabila. In aceasta situație reclamanta pretinde ca fapta: ilicita ar fi o inacțiune corelativa obligației paraților de a se ingriji de starea drumurilor din M. C. N., cat si de siguranța circulației in aceasta arie, obligație care, după cum am arătat anterior nu exista. F. de acest aspect, reclamanta susține ca aceasta ar fi constat in neindeplinirea obligațiilor privind administrarea drumului public in cauza, . C.-N., prin nesemnalizarea gropii din carosabil. Considera ca fapta ilicita pretinsa astfel de reclamanta nu a fost probata, singura proba fiind fotografiile indicând locul producerii avariei și autovehiculul marca Mercedes Benz ML 320 cu nr. de înmatriculare_, depuse la dosar, acestea având doar caracter extrajudiciar. Apreciem ca nu poate fi stabilit in concret momentul ori locul producerii avariei astfel menționata in cuprinsul cererii de chemare in judecata, fotografiile anexate indicând la data de 2008/08/13 un carosabil fara gropi. Prin urmare, defecțiunile produse autovehiculului puteau fi produse mult după ori anterior datei menționata in cuprinsul acțiunii introductive, având in acest sens doar o simpla declarație a conducătorului auto. In acest sens, consideram ca probele mai sus menționate nu pot conduce in mod cert la dovedirea prejudiciului produs, conform petitelor cererii de chemare in judecata.

Cat privește prejudiciul, menționează ca acesta consta in avarierea autovehiculului si implicit, diminuarea patrimoniului societății de asigurări, constând in despăgubirea achitata asiguratului in cauza. In privința evidențierii concrete a pagubei produsa mașinii, se poate observa ca la dosarul cauzei au fost depuse fotografii indicând prejudiciul produs, janta stânga, fata, spate, janta dreapta si toate cele patru anvelope, insa neclaritatea acestora duce la concluzia ca avaria astfel produsa nu poate fi probata in mod concret pentru a putea vorbi de antrenarea răspunderii civile delictuale.

Intre fapta ilicita si prejudiciul astfel cauzat trebuie sa existe un raport de cauzalitate pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Exigenta acestei condiții impune ca intre prejudiciul produs si faptul generator sa existe o legătura de la cauza la efect, astfel incat, din multitudinea împrejurărilor cauzale si a condițiilor care au contribuit ., sa fie identificate acele acțiuni sau inacțiuni care au avut o înrâurire importanta in producerea prejudiciului. De asemenea, absenta legăturii de cauzalitate elimina ipoteza angajării răspunderii delictuale cu privire la prejudiciul produs. Dreptul la reparație poate fi recunoscut numai pentru daunele care sunt, neîndoielnic o consecința directa a faptei ilicite. In acest caz, apreciem ca nu poate fi demonstrat faptul ca drumul denivelat sau nesemnalizat (potrivit fotografiilor realizate), . fi determinat direct si nemijlocit producerea accidentului.

Totodată, producerea prejudiciului poate fi precedată sau însoțita de mai multe acțiuni sau inacțiuni, fiind implicate in acest sens o . împrejurări, cauze si condiții, prin urmare ar fi dificil de identificat in mod concret care dintre acestea ar fi direct determinante ale antrenării răspunderii civile delictuale pentru paguba astfel pricinuita. Așadar, arătam ca este posibil ca nu numai drumul denivelat si nesemnalizat sa fi produs avaria, ci si conduita conducătorului sau existenta unor probleme anterioare ale autoturismului in cauza, acesta fiind in situația de a-l avaria intenționat.

Învederează instanței ca fotografiile depuse in probațiune de către reclamanta indica faptul ca porțiunea din carosabil este acoperita, nefiind evidențiata nicio groapa, fiind acoperita - conform declarațiilor șoferului autoturismului avariat acoperita - exact a doua zi, si anume ziua anterioara efectuării fotografiilor.

Raportat la vinovăție, ca si condiție esențiala in acest caz, remarcam ca art. 998 C. Civ. (in vigoare la data promovării actinii) prevede ca obligația de reparare a prejudiciului revine celui din a cărui greșeala s-a ocazionat, cu alte cuvinte, pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala este necesar ca fapta ilicita cauzatoare a prejudiciului sa fie imputabila autorului acesteia. Consideră, de asemenea, ca potrivit dispozițiilor art. 48 din OUG nr. 195/2002, conducătorul vehiculului trebuia sa respecte reglementările legale imperative privind respectarea limitelor de viteza in funcție de împrejurările existente sau a condițiilor de drum. Pe de alta parte, si conducătorul auto ar putea avea o culpa concurenta sau exclusiva pentru prejudiciul produs întrucât nu s-a stabilit daca acesta putea evita avarierea mașinii printr-o conduita preventiva sau existau unele probleme tehnice ale autoturismului anterioare producerii.

Solicită instanței respingerea acțiunii dedusa judecații, arătând de asemenea ca susținerile prezentate in cuprinsul cererii de chemare in judecata referitoare la data producerii prejudiciului - 30 martie 2008 nu coincid cu declarația conducătorului auto, care menționează ca in data de 29 iulie 2008 ar fi condus autovehiculul pe . C.-N..

In lipsa identificării concrete a defecțiunilor produse autovehiculului (prin anexarea unor fotografii neclare privind paguba concret produsa), precum si in absenta dovedirii existentei raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciul astfel suferit, considera ca nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale.

In privința celui de-al doilea petit al acțiunii dedusa judecații, si anume obligarea paratului la plata dobânzii legale in materie civila de la data introducerii acțiunii, pana la pronunțarea hotărârii, precum si la actualizarea despăgubirii cu dobânda legala pe fiecare zi de întârziere pana la data plații efective, arată ca atâta vreme cat nu sunt întrunite condițiile răspunderii, paratul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor, si pe cale de consecința, nici la plata dobânzii legate aferente acestui debit. De asemenea, arată ca solicitarea dobânzii legale din momentul arătat, nu este justificata nici in situația in care condițiile răspunderii civile sunt întrunite. Dreptul la reparație șe naște in momentul întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale, fiind nedesavarsit pana la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, când despăgubirile astfel solicitate devin o creanța certa lichida si exigibila.

In ceea ce privește solicitarea cheltuielilor de judecata, in temeiul argumentelor prezentate mai sus apreciază ca nu sunt incidente dispozițiile art. 274 C. Proc civ., declanșarea activității judiciare nefiind consecința unei culpe procesuale a paratului nou introdus in cauza, M. C.-N..

In drept: art. 115 C. Proc civ, art. 7201 C.Proc civ., art. 41 alin, 1 si 2 C. Proc. Civ., art. 998-999 vechiul cod civil (in vigoare la data promovării acțiunii), art. 22 OG 43/1997, art. 48, art. 158, 159dinOUGnr. 195/2002.

Prin încheierea civilă din data de 30.05.2012 s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului C. L. al mun. C.-N., f. 90.

La data de 20.06.2012 reclamanta a depus la dosar înscrisuri, deviz final piese, f. 93, comandă atelier, f. 94.

La data de 16.10.2012 s-a depus la dosar din partea expertului răspuns la obiecțiunile formulate, f. 101.

Cererea a fost respinsă prin ..01.2013 ca prematură, f. 108.

Prin Decizia civilă nr. 299/2014 a Tribunalului Specializat C. a fost casată în parte hotărârea primei instanțe și s-a trimis cauza spre rejudecare, pentru a se analiza pretențiile formulate de către reclamantă în contradictoriu cu M. C. N., ca urmare a respingerii excepției lipsei concilierii directe, fiind menținute restul dispozițiilor cu privire la respingerea acțiunii față de C. local . S-a menționat în Decizia de casare că instanța urmează a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale active invocată de municipiu și în măsura respingerii acesteia, asupra fondului cauzei, f. 49.

În rejudecare, prin încheierea din ședința publică din data de 01.10.2014 instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul M. C.-N., f. 61, iar prin încheierea din data de 15.10.2014, din motivarea acesteia rezultă că a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C.-N., apreciindu-se că aceasta este nefondată, f. 63, cauza fiind repusă pe rol în vederea administrării probei testimoniale.

Deși s-au acordat mai multe termene în cauză, martorii nu au putut fi audiați, din mandatele de aducere rezultând că L. P. nu mai locuiește la adresa indicată, vânzând apartamentul în urmă cu 2 ani, iar în ceea ce îl privește pe martorul Tențea C., a rezultat faptul că acesta muncește în Spania de aproximativ 3 ani și vine acasă doar în vacanțe.

Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

În fapt, din coroborarea declarației conducătorului auto L. P. G., f. 14 cu fotografiile de la dosar, f 20-23, rezultă că în data de 29.07.2008, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost avariat din cauza gropii existente pe . piața C. – cartier Bună Ziua, în dreptul imobilului cu nr. 176, în jurul orei 12,00, în condițiile în care afară ploua abundent, iar decupajul în asfalt era plin cu apă și nesemnalizat.

Instanța va avea în vedere declarația dată de către conducătorul auto la data de 29.07.2008, f. 14, respectiv la 13.08.2008, f. 16, imediat după producerea evenimentului rutier, când acesta putea reda cu acuratețe detalii despre locul și modul de producere a evenimentului rutier.

Raportul de expertiză tehnică auto a confirmat producerea avariilor ca urmare a gropii existente în carosabil, expertul concluzionând că evenimentul rutier s-a produs datorită faptului că o groapă în carosabil nu a fost semnalizată și marcată, iar datorită condițiilor meteo din ziua producerii evenimentului rutier – ploaie abundentă- datorită apei care a umplut groapa, aceasta nu a putut fi observată de către conducătorul auto, atât în ceea ce privește existența sa, cât mai ales în ceea ce privește dimensiunile gropii.

S-a reținut în raportul de expertiză faptul că starea drumului a putut cauza avariile autoturismului marca Mercedes Benz ML 320 cu nr. de înmatriculare_, în condițiile declarate de martor și conducătorul auto și consemnate în dosarul de daună, verificare stări tehnice a pieselor la firma . SRL creând o stare de încredere asupra avariilor, f. 69-70.

În urma acestui incident, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ fiind asigurat la societatea reclamantă, conform poliței de asigurare polița de asigurare C nr._ -f.12 valabilă pentru perioada 28.12.2007-27.2.2012, s-a deschis la aceasta din urmă, în baza cererii de despăgubire din data de 18.08.2008, f. 19, dosarul de daune nr. CA/CJ/08/3580/31.07.2008, f. 11-23, în cadrul căruia reclamanta a achitat la data de 14.10.2008 contravaloarea reparațiilor necesare autovehiculului în sumă de 29.222,44 lei, așa cum reiese din extrasul de cont de la fila 13, verso, ce se coroborează cu factura nr. . nr._/ 18.08.2008, f. 17. Instanța reține de asemenea faptul că avariile au fost constatate și de către un reprezentant al polției rutier, f. 14 verso, care a emis autorizație de raparții . nr._ în data de 31.07.2008, menționându-se avariile constatate, precum și data producerii accidentului de circulație ( 29.07.2008).

Expertiza tehnică auto efectuată în cauză a relevat faptul că, suma plătită de reclamantă a reprezentat valoarea reală, necesară și suficientă pentru repararea autoturismului în vederea aducerii acestuia în starea anterioară de funcționare, f. 101

Astfel, potrivit art. 22 din L.136/1995 „în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.”

Din coroborarea art. 5 alin. 2 și alin. 6 O.U.G. nr. 195/2002, reiese că Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia, iar în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.

Instanța constată că, în raport de locul producerii faptei, calitatea de administrator al drumului publice aparține pârâtului, care nu a negat acest aspect.

Art. 998 prevede că orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar art. 999 C Civ. că omul este responsbail nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.

Analizând dispozițiile art. 998-999 C.civ., singurele care reglementează răspunderea civilă delictuală sub imperiul C.civil de la 1864, în temeiul cărora, orice prejudiciu dă dreptul la reparație, care se naște din ziua cauzării prejudiciului, instanța reține că pentru angajarea răspunderii delictuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Instanța apreciază că, raportat la starea de fapt expusă anterior, în speță sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, întrucât, ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare de către acesta a obligațiilor de semnalizare a drumului public ori de luare a măsurilor necesare pentru înlăturarea obstacolelor, raportat la calitatea de administrator a drumului public, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost avariat, iar repararea lui s-a ridicat la suma 29.222,44 lei, suportată de reclamantă.

Instanța consideră că probele depuse la dosar de către reclamantă au un caracter concludent, dat fiind relevanța fotografiilor în baza cărora a fost efectuată expertiza auto, fotografii care au fost realizate la scurt timp după producerea evenimentului cu surprinderea poziționării exacte a cauzei prejudiciului și a locului faptei, probe cu caracter obiectiv ce dovedesc legătura de cauzalitate dintre conduita pârâtului și împrejurarea producerii prejudiciului, existând de asemenea și o constatare a avariilor de către reprezentat al poliției rutiere.

Instanța apreciază că nu sunt întemeiate susținerile pârâtului cum că cel responsabil de producerea pagubei este conducătorul auto și nu administratorul drumului, fiind greu de imaginat care ar fi putut fi culpa conducătorului auto sau ce soluție ar fi avut acesta, în condițiile stării drumului la data producerii evenimentului rutier, de a evita producerea avarierii autoturismului. Or, pârâtul nu a făcut dovada contrară cum că drumul aflat în administrarea sa era în stare bună de funcționare la acea dată sau că pericolul pe care îl reprezenta acel decupaj în asfalt pentru participanții la trafic era semnalizat în vreun fel, pentru a se înlătura propria-i răspundere civilă delictuală.

De asemenea, instanța apreciază că nu prezintă relevanță dacă conducătorul auto avea sau nu emisă în acea zi foaie de parcurs sau acordul proprietarului asiguratului de a-l conduce, fiind vorba despre o răspundere delictuală, și indiferent de acordul sau nu al asiguratului, prejudiciul concret s-a produs autovehiculului, iar cel răspunzător este dator a-l repara. Aspecte invocate de către pârât prin notele de ședință aflat la dosar, în rejudecare, f. 4-7 sunt chestiuni care puteau fi invocate ori de societatea de asigurări, ori ar fi putut motiva o acțiune a proprietarului autoturismului împotriva conducătorului auto, în baza unei eventuale răspunderi contractuale, dacă s-ar fi apreciat acest lucru, aspecte, care oricum, depășesc cadrul discuției din speța de față, având în vedere temeiul juridic al cererii.

În speță, prin prisma dispozițiilor legale de mai sus, instanța apreciază că solicitarea reclamantei de obligarea pârâtului la plata sumei de 29.222,44 lei cu titlu de despăgubiri pentru repararea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ este întemeiată raportat la înscrisurile de la dosar coroborate cu raportul de expertiză auto, fără a putea reține vreo culpă concurentă a conducătorului auto în producerea prejudiciului, având în vedere starea avansată de degradare a drumului public.

Având în vedere că la baza răspunderii stă o faptă ilicită, precum și dispozițiile art.998, 999 C.civ., rezultă că prejudiciul trebuie acoperit în întregime, astfel că în ceea ce privește prejudiciul aferent plății unei sume de bani, acesta îl reprezintă dobânda aferentă sumei respective.

Totodată, în temeiul art. 5 alin.6 din OUG 195/2002, respectiv art.21, alin. 2 din OG 43/1997, art. 21 alin.1 teza I din L.215/2001, OG 9/2000 instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 29.222,44 lei de la data de 16.05.2012 ( dată la care pârâtul a fost efectiv introdus în cauză) și până la data plății efective.

Instanța va admite în parte petitul privind plata dobânzii legale, în sensul că va dispune acordarea ei de la data formulării cererii în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N. și până la data plății efective, și nu în sensul solicitat de reclamantă, de la data introducerii cererii inițiale (30.11.2010) și până la pronunțarea hotărârii și apoi actualizarea despăgubirii cu dobânda legală.

Potrivit dispozițiilor art. 453 din Codul de procedură civilă, partea care pierde procesul, va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.

Având în vedere, acest temei juridic, precum și faptul că, reclamanta a obținut câștig de cauză, instanța va obliga pârâtele să plătească reclamantei suma de 2629,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru în valoare de 1779,9 lei (f. 7, 50), timbru judiciar, 10 lei (f.7, 50 verso) și onorariu expert 840 lei (f. 66,76).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea precizată formulată de reclamanta . GROUP SA, J 40/_/2001, CUI_, cu sediul în București, .. 51, sector 1, cu sediu procesual ales la cab. av. P. D., din București, .. 1 ..3, biroul A3, sector 5 București, și SCPA H. și Asociații din C.-N., .. 7, ., jud. C. în contradictoriu cu pârâtul M. C. N., prin primar, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C..

Obligă pârâtul M. C. N. la plata sumei de 29.222,44 lei reprezentând daunele achitate prin OP 8364/14.10.2008 .

Obligă pârâtul M. C. N. la plata dobânzii legale aferente sumei de 29.222,44 lei de la data de 16.05.2012 și până la data plății efective.

Obligă pârâtul la plata sumei de 2629,9 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 23.07.2015.

JUDECĂTOR GREFIER

P. Victorița P. A. M.

Red. Dact. PVP/CH/03.10.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune in regres. Hotărâre din 23-07-2015, Judecătoria CLUJ-NAPOCA