Anulare act. Sentința nr. 6459/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6459/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 6459/2015
Operator de date cu caracter personal - 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Dosar nr._
Dosar conexat nr._
Sentința civilă nr.6459
Ședința publică din 24.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. R.
GREFIER: F. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții S. L. A. și S. Ș. L. (în calitate de moștenitori ai reclamantei defuncte S. K. E.), în contradictoriu cu pârâții M. M., P. V. și K. V., având ca obiect - anulare act.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 03.06.2015, fiind consemnate in incheierea ce face parte integranta din prezenta sentinta, termen la care instanța, pentru a le acorda partilor posibilitatea sa depună concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru de 10.06.2015, iar ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.06.2015 și pentru data de azi, 24.06.2015, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANTA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. sub nr._ /08.10.2010 reclamanta S. K. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. M., P. V. și K. V., anularea certificatului de moștenitor nr.1118/1981 eliberat de către notariatul de Stat Județean C. în dosarul succesoral nr.1561/1981 suplimentar la dosarul nr.1183/1974, precum și a tuturor certificatelor emise în ultimul dosar succesoral menționat; cu cheltuieli de judecată, în cazul în care pârâții se opun admiterii acțiunii.
În motivare, reclamanta a arătat că este fiica defunctei M. I. (născută Levay), decedată la data de 07.08.1974. În urma decesului acesteia, pe lângă ea, aveau vocație succesorală la moștenire M. Helene (identică cu M. I.), în calitate de fiică și M. M., în calitate de nepot al fiului predecedat M. M. (identic cu M. M. A.).
M. Helene, sora sa și fiica defunctei M. I., a decedat la data de 27.01.2006, moștenitorii acesteia fiind pârâții de rândul 2 și 3, respectiv P. V., în calitate de fiu și K. V., în calitate de fiică.
În data de 29.07.1981 a fost emis de către Notariatul de Stat Județean C. certificatul de moștenitor nr.1118/1981, act care este lovit de nulitate absolută pentru următoarele considerente:
Astfel, din studiul certificatului rezultă că unica moștenitoare după defuncta sa mamă, M. I., ar fi rămas M. I. (Helene), care ar fi acceptat succesiunea, fiind reprezentată prin fiica sa, pârâta de rândul 2. Totodată, din studiul certificatului rezultă că ea și fratele său, M. M., ar fi fost renunțători la succesiune.
În ceea ce o privește pe ea, cu toate că s-a refugiat politic în Republica Federală Germană în anul 1972, a realizat acte de acceptare tacită a moștenirii în termen de 6 luni de la decesul defunctei sale mame și, cu siguranță, nu a semnat nicio declarație de renunțare la succesiune în acest sens. Așadar, constatarea notarului este una cât se poate de falsă. De asemenea, bunurile care reprezintă masa succesorală, menționate în cadrul certificatului nr.1118/1981, i-au fost expediate la solicitarea sa în Germania. Nu în ultimul rând, în anul 1981 sau 1982 s-a deplasat în România pentru a ridica o parte din bunurile ușor transportabile și cu siguranță ar fi fost absurd să semneze o declarație de renunțare la o succesiune ale cărei bunuri i-au revenit sau trebuiau să îi revină în totalitate.
În ceea ce îl privește pe fratele său M. M. (identic cu M. M. A.), acesta a decedat la data de 13.03.1964, deci nu avea cum să renunțe la succesiunea după o persoană decedată în anul 1974.
Certificatul de moștenitor atacat este nul raportat la dispozițiile Decretului nr.40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, precum și raportat la disp. art.650 și urm. C. civ.
În drept, au fost invocate disp. art.650 și urm. C. civ., Decretul nr.40/1953.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 14.09.2011 (filele 26, 27) pârâtul M. M. a arătat că nu se opune admiterii acțiunii reclamantei, aceasta fiind pe deplin justificată; totodată, a solicitat ca având în vedere poziția sa, să nu fie obligat la plata niciunei cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că susținerile reclamantei expuse în cuprinsul acțiunii sunt conforme cu realitatea. Din informațiile sale, reclamanta a fost singura acceptantă legală a succesiunii după bunica sa, M. I., dar chiar și în cazul în care nu ar fi fost singura, cu siguranță nu a renunțat la succesiune și nu ar fi avut niciun motiv logic sau legal în acest sens.
În ceea ce îl privește pe tatăl și antecesorul său, M. M. (identic cu M. M. A.), este evident că renunțarea la moștenirea după M. I. nu poate fi decât un fals grosolan, absurd și evident, în condițiile în care tatăl său a decedat la data de 13.03.1964, iar M. I. a decedat la data de 07.08.1974.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 20.09.2011 (fila 28) pârâții P. V. și C. V. au arătat că nu se opun admiterii acțiunii, solicitând să nu fie obligați la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, au arătat că reclamanta nu avea cum să renunțe la succesiunea după mama sa. În cadrul familiei lor era de notorietate faptul că reclamanta a acceptat succesiunea după M. I. și nu s-a pus niciodată problema neacceptării sau a renunțării la succesiune.
Prin cererea depusă la data de 31.05.2012 numiții S. Ș. L. și S. L. A. au solicitat introducerea lor în cauză în calitate de moștenitori ai defunctei reclamante S. K. E. (identică cu S. K. E.), decedată la data de 28.03.2012 (fila 130).
1Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. sub nr.457/211/10.01.2013 reclamantul Județul C., prin Președintele Consiliului Județean C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. Ș. L. și S. L. A., în calitate de moștenitori ai defunctei S. C. E., următoarele: 1) să se constate că în temeiul H.G. nr.867/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al județelor și în administrarea consiliilor județene respective și O.G. nr.70/2002 privind administrarea unităților sanitare publice de interes județean și local, Județul C. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C.-N., .-68, identificat în CF nr.1515 și 3390 C., nr. topo._/2, compus din construcții și teren, în CF nr.1515, nr. topo._/5 și_/6, compus din construcții și teren și în CF nr.8380, nr. topo._/3, compus din construcții și teren, cu titlu de lege; 2) să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate mai sus menționat; 3) să se constate valabilitatea certificatelor de moștenitor eliberate de către Notariatul de Stat Județean C. cu nr.1183/1974 emis la data de 23.05.1977 în dosarul succesoral nr.1183/1974 și nr.1118/1981 emis la data de 29.07.1981 în dosarul succesoral nr.1561/1981.
În motivare, a arătat că antecesoarea pârâților a formulat o notificare în temeiul Legii nr.10/2001, prin care a solicitat retrocedarea imobilului situat în C.-N., ., identificat în CF nr.1515, nr. topo._/2,_/5 și_/6.
Imobilul teren și construcții identificat în CF nr.1515, nr. topo._/2, a fost proprietatea tabulară a lui M. Matyasne născută Levay I. (antecesoarea notificatoarei), care printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1943 l-a vândut, conform înscrierii de sub B2 din CF nr.1515, către Patrimoniul Regal. Ulterior, imobilul a fost înscris în CF nr.3390 C., cu drept de proprietate în favoarea Statului Român.
Imobilele cu nr. topo._/5,_/6 și_/3 au fost trecute în proprietatea statului în baza Decretului nr.302/1948 privind naționalizarea instituțiilor sanitare particulare.
În temeiul H.G. nr.867/2002 și O.G. nr.70/2002 imobilul a fost transmis în proprietatea publică a Județului C. și în administrarea Consiliului Județean C..
Așa cum rezultă din certificatele de moștenitor în litigiu, antecesoarea pârâților a fost indicată ca fiind moștenitor legal, dar renunțătoare. Dezbaterea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legii, respectiv Decretul nr.40/1953, finalizându-se prin eliberarea certificatului de moștenitor la încheierea acestei proceduri, certificat ce constituie un înscris oficial prin care se constată calitatea de moștenitor a unei persoane, precum și drepturile sale succesorale și, totodată, un mijloc legal de dovadă a acestei calități și a drepturilor succesorale.
Succesiunea după defuncta M. I. s-a finalizat prin emiterea certificatului de moștenitor nr.1183/1974, la data de 23.05.1977, la aproape 3 ani de la deschiderea succesiunii, certificat în care antecesoarea pârâților este renunțătoare. Certificatul a fost notat în CF nr._ a imobilului situat în C.-N., ., cu nr. topo._/1, cu încheierea de carte funciară nr.3905/23.07.1977.
În cadrul procedurii succesorale tatăl reclamanților a reprezentat-o pe cumnata sa M. Helene, conform procurii speciale anexate și se prezumă că acesta nu a încheiat acte în defavoarea copiilor săi și a soției. Asupra acestui imobil antecesoarea pârâților și pârâții au fost proprietari cu titlu de donație, respectiv cu titlu de cumpărare și aveau cunoștință de existența acestui certificat.
Masa succesorală cuprinde cota de 4/8 din imobilul situat în C.-N., ., care a aparținut defunctei M. I.. Conform CF nr._ privind acest imobil, antecesoarea pârâților era proprietara asupra cotei de ½ din imobil, în temeiul unui contract de donație făcut în favoarea sa de către proprietarul tabular, respectiv mama acesteia, iar pârâții au dobândit prin contract de vânzare-cumpărare cota de 2/8 din imobil.
În drept, au fost invocate disp. art.858 - 865, 963, 975, 1120 - 1124 C. civ., art.111 C. proc. civ., Legea nr.7/1996.
Prin întâmpinarea depusă în dosarul nr._ la data de 19.03.2013 (filele 35 - 38) pârâții au invocat, în principal, excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes în ceea ce privește petitul nr.1, precum și excepția inadmisibilității în ceea ce privește petitul nr.2; în subsidiar, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată; totodată, au mai solicitat conexarea acestui dosar la dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N..
În motivare, au arătat că acțiunea formulată de către reclamant este inadmisibilă, întrucât prin aceasta se tinde la „constatarea conținutului” unui act normativ, respectiv H.G. nr.867/2002 și O.G. nr.70/2002. De asemenea, acțiunea este inadmisibilă și prin prisma faptului că la momentul de față între părți se derulează un proces privind „realizarea dreptului”, respectiv dosarul nr._ aflat pe rolul Î.C.C.J., având ca obiect acțiune în revendicare imobiliară a imobilului naționalizat descris la petitul nr.1. Acțiunea ce face obiectul prezentului dosar este vădit inadmisibilă, deoarece cadrul legal al revendicării dreptului de proprietate asupra imobilelor naționalizate este strict apanajul Legii nr.10/2001, nicidecum prin intermediul unor acțiuni în constatare.
Totodată, petitul nr.1 al acțiunii este și lipsit de interes, întrucât în condițiile în care reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului printr-un act normativ în vigoare, care îi permite să se înscrie în cartea funciară, este mai mult decât evident faptul că promovarea unei acțiuni prin care solicită instanței înscrierea în cartea funciară este lipsită de interes.
Referitor la excepția inadmisibilității petitului nr.2 al acțiunii, pârâții au arătat că prezumția instituită de certificatul de moștenitor în sensul că cei menționați în cuprinsul său au calitatea de moștenitor și că bunurile au aparținut defunctului nu poate fi răsturnată printr-o acțiune în constatare, ci doar prin anularea certificatului de moștenitor. Pe rolul Judecătoriei C.-N. există deja dosarul nr._ având ca obiect anularea certificatelor de moștenitor a căror valabilitate se solicită a fi constatată prin intermediul prezentei acțiuni.
Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că acțiunea reclamantului se impune a fi respinsă pentru aceleași considerente ca și cele expuse în susținerea excepțiilor invocate.
În ședința publică din 22.03.2013 instanța a admis excepția de conexitate invocată de către reclamantul Județul C. și, pe cale de consecință, a dispus conexarea dosarului civil nr._ al Judecătoriei C.-N. la dosarul civil nr._ al aceleiași instanțe, urmând ca acestea să fie judecate împreună sub nr. de dosar_ (filele 242, 243).
În ședința publică din 05.07.2013 instanța a admis excepția nelegalei timbrări a petitelor nr.1 și 2 din cererea de chemare în judecată formulată în dosarul conexat nr._, excepție invocată din oficiu (fila 334).
În cauza, instanta a administrat, la solicitarea părtilor, proba cu înscrisuri, precum și proba testimoniala cu martorele H. M. M. (filele 239, 240) și U. E. I. (fila 241).
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarea situație de fapt:
Conform certificatului de deces ..4 nr._/08.08.1974 eliberat de către fostul Consiliu Popular al Municipiului D., la data de 07.08.1974 a survenit decesul numitei M. I., ns. la data de 28.04.1892, cu ultimul domiciliu în C.-N., ., jud. C. (fila 8, dos. nr._ ).
Din coroborarea actelor de stare civilă existente la filele 8 - 15 din dosarul nr._ reiese că la data decesului numitei M. I. aveau vocație succesorală concretă pentru a veni la moștenirea acesteia următorii: reclamanta din cererea introductivă, S. K. E. (ns. M.) și M. E. (identică cu M. Helene), ambele în calitate de fiice ale defunctei, precum și pârâtul M. M., prin reprezentarea tatălui său, M. M. A. (identic cu M. M. A.) - fiul defunctei M. I. și predecedat acesteia, respectiv la data de 13.03.1964.
Succesiunea defunctei M. I. a fost dezbătută pe cale notarială în cadrul dosarului succesoral nr.1183/1974 al fostului Notariat de Stat Județean C., fiind emis în acest sens certificatul de moștenitor nr.1183/1974 eliberat în data de 23.05.1977 (fila 45, dos. nr._ ) - potrivit căruia singura moștenitoare legală acceptantă a defunctei a fost numita M. I., în calitate de fiică, în timp ce ceilalți doi copii ai defunctei, respectiv S. C. și M. M. au renunțat la succesiune.
Ulterior, la data de 29.07.1981, în cadrul dosarului succesoral nr.1561/1981 suplimentar la dosarul succesoral nr.1183/1974 al fostului Notariat de Stat Județean C. a fost emis certificatul de moștenitor nr.1118/1981, prin care a fost suplimentată masa succesorală rămasă de pe urma defunctei M. I. (fila 24, dos. nr._ ).
Examinând în acest context cauzele de nulitate a celor două certificate de moștenitor mai sus menționate, invocate de către reclamanți prin cererea dedusă judecății în dosarul nr._, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Mai întâi, raportat la data emiterii celor două certificate de moștenitor în litigiu, rezultă că acestea sunt guvernate de prevederile Decretului nr.40/1953 privitor la procedura succesorală notarială.
Conform disp. art.2 din Decretul nr.40/1953, “(1) Renunțarea expresă la succesiune se face în fata notarului de stat competent, potrivit art. 1 și se înregistrează într-un registru special ținut la biroul Notariatului de Stat; (2) Renunțarea expresă la succesiune poate fi facuta și prin înregistrarea, potrivit alin.1, a unei declarațiuni autentice, facuta în alta parte”.
În speță, după cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 318 - 321 din dosarul nr._, numitul Erszenyes S., în calitate de mandatar al reclamantei defuncte S. C. E. - în baza procurii speciale din data de 25.11.1974, autentificată sub nr.898/1974 de către notarul public R. S.-Neunburg din Dusseldorf, Germania - a formulat o declarație expresă de renunțare la succesiunea deschisă în urma decesului mamei sale, M. I. - declarație autentificată sub nr.756/01.02.1975 de către fostul Notariat de Stat C..
Ținând cont de data deschiderii succesiunii defunctei M. I., respectiv 07.08.1974, declarația de renunțare la succesiune mai sus menționată apare ca fiind formulată în termenul de exercitare a dreptului de opțiune succesorală instituit de disp. art.700 alin.1 din vechiul Cod civil, iar forma în care aceasta a fost dată, și anume printr-o declarație autentică notarială, respectă cerințele impuse de disp. art.2 din Decretul nr.40/1953.
Referitor la apărările invocate de către reclamanți, prin concluziile scrise depuse la dosar, cu privire la nevalabilitatea declarației de renunțare la succesiune în discuție, instanța le apreciază ca fiind nefondate, având în vedere următoarele:
Astfel, în ceea ce privește susținerea potrivit căreia procura notarială în baza căreia a fost dată respectiva declarație de renunțare de către mandatarul Erszenyes S. ar constitui în realitate un mandat general, iar nu unul special, aceasta nu poate fi primită, ținând cont de disp. art.1535 din vechiul Cod civil, din care rezultă că mandatul este special atât în cazul în care acesta se dă pentru o singură operație juridică, cât și atunci când se dă pentru anumite operații juridice determinate și este general când mandatarul primește împuternicirea de a se ocupa de toate treburile mandantului. Or, prin prisma acestor prevederi legale, procura în discuție, al cărei obiect este limitat la exercitarea de către mandant în numele mandatarei a dreptului de opțiune succesorală cu privire la succesiunea defunctei M. I., precum și la anumite acte juridice ulterioare, determinate în mod expres, ce urmau a fi întreprinse de către mandatar în ipoteza acceptării succesiunii, are în mod evident valoarea unui mandat special.
Nici apărarea conform căreia mandatul emis de către antecesoarea lor ar fi nul absolut ca și mandat de renunțare la succesiune, întrucât poartă asupra unui act pur personal, transmițând însăși opțiunea succesorală, nu este fondată, deoarece, spre deosebire de testament, actul de opțiune succesorală nu este unul cu caracter esențialmente personal, întrucât implică și aspecte de natură patrimonială, ceea ce înseamnă că acesta poate fi exercitat de către succesibil nu numai personal, ci și prin reprezentare convențională.
Cât despre presupusele acte de acceptare tacită a succesiunii realizate de către reclamanta defunctă, instanța apreciază că probele administrate în cauză cu privire la acest aspect, mai exact declarațiile martorelor H. M. M. și U. E. I. (filele 239 - 241, dos. nr._ ) nu sunt de natură să susțină în mod convingător teza acceptării tacite de către reclamantă a succesiunii defunctei M. I., în interiorul termenului de exercitare a dreptului de opțiune succesorală prevăzut de disp. art.700 alin.1 din vechiul Cod civil. În acest sens instanța are în vedere împrejurarea că deși în cuprinsul declarației sale martora H. M. M. a arătat că începând din septembrie 1974 reclamanta defunctă a rugat-o, în cadrul convorbirilor telefonice pe care le-au purtat, precum și prin scrisori, să-i trimită bunurile rămase de la defuncta M. I., totuși aceeași martoră a precizat în continuare că această solicitare a reclamantei se referea la bunurile aflate în imobilul situat pe . din C.-N., unde reclamanta a avut domiciliul înainte de a pleca din țară. La rândul său, martora U. E. I. a relatat că după anul 1970 S. C. E. și-a manifestat dorința de a-i fi trimise bunurile mobile din casa de pe . a locuit înainte de a pleca din țară.
Or, în aceste condiții, având în vedere că raportat la declarațiile celor două martore nu se poate stabili dacă bunurile solicitate de către reclamantă după decesul mamei sale făceau sau nu parte din masa succesorală rămasă de pe urma acesteia, din moment ce era vorba despre bunuri mobile existente în imobilul ce a constituit domiciliul reclamantei înainte de plecarea sa din țară, rezultă că solicitările formulate de către reclamanta defunctă cu privire la bunurile respective nu pot avea semnificația acceptării tacite a succesiunii defunctei M. I., întrucât nu denotă în mod neechivoc intenția acesteia de acceptare a succesiunii.
În ceea ce privește celălalt motiv de nulitate a celor două certificate de moștenitor în litigiu invocat de către reclamanți, respectiv acela referitor la împrejurarea că potrivit certificatelor de moștenitor în discuție fratele defunctei reclamante S. K., respectiv numitul M. M., are calitatea de renunțător la succesiune, cu toate că la data deschiderii succesiunii după defuncta M. I. acesta era decedat, instanța consideră că aspectul în discuție ar putea fi invocat doar de către moștenitorii defunctului M. M., câtă vreme acest viciu al celor două certificate de moștenitor nu poate constitui decât un motiv de nulitate relativă, iar nu absolută, întrucât nu încalcă nicio normă imperativă de ordine publică, iar efectele sale se răsfrâng exclusiv în patrimoniul moștenitorilor defunctului M. M., fără a afecta în vreun fel interesele reclamanților legate de succesiunea defunctei M. I. sau interesul public general.
Sub același aspect, instanța apreciază că nu se poate vorbi despre o încălcare a disp. art.654 alin.1 din vechiul Cod civil, câtă vreme textul de lege în discuție se discuție se referă strict la ipoteza acceptării succesiunii (după cum rezultă din formularea “Pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce succede...”), ceea ce înseamnă că acestea nu acoperă și cazul renunțării la moștenire.
În plus, raportat la împrejurarea că potrivit actelor de stare civilă existente la filele 11 și 15 din dosar (și anume certificatul de deces al defunctului M. M. A. și certificatul de naștere al pârâtului M. M.), numele corect și complet al fiului predecedat al defunctei M. I. este M. M. (M.) A., iar nu M. M., astfel cum apare în certificatele de moștenitor, rezultă că cel de-al doilea renunțător la succesiune menționat în cuprinsul acestora (respectiv numitul M. M.) nu este defunctul M. M. A., ci pârâtul M. M., nepotul de fiu al defunctei M. I. și succesibil cu vocație concretă pentru a veni la moștenirea acesteia prin reprezentarea tatălui său, indicarea sa în calitate de fiu al defunctei fiind, probabil, consecința unei erori materiale strecurată în cuprinsul celor două certificate de moștenitor.
Pe cale de consecință, pentru motivele expuse, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._, ca neîntemeiată.
Totodată, în lumina acelorași considerente, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului conexat nr._, respectiv petitul nr.3, urmând a constata valabilitatea certificatului de moștenitor nr.1183/1974 emis de către fostul Notariat de Stat Județean C. la data de 23.05.1977 în dosarul succesoral nr.1183/1974, precum și a certificatului de moștenitor nr.1118/1981 emis de către fostul Notariat de Stat Județean C. la data de 29.07.1981 în dosarul succesoral nr.1561/1981.
Sub aspectul inadmisibilității capătului de cerere mai sus menționat din acțiunea dedusă judecății de către reclamantul Județul C., invocată de către pârâții S. L. A. și S. Ș. L. prin întâmpinare, instanța consideră că argumentele expuse în susținerea acesteia nu pot fi reținute, întrucât petitul formulat de către reclamant întrunește cerințele prevăzute de disp. art.111 C. proc. civ. pentru admisibilitatea unei acțiuni în constatare, iar, pe de altă parte, contrar susținerilor pârâților, prin formularea acestuia reclamantul Județul C. nu tinde la contestarea valabilității certificatelor de moștenitor în litigiu - astfel încât să se considere că acesta are deschisă calea acțiunii în anularea lor, ca acțiune în realizarea dreptului - ci dimpotrivă, după cum rezultă din chiar formularea petitului în discuție, finalitatea urmărită de către reclamant este constatarea valabilității celor două certificate de moștenitor. Or, dată fiind și calitatea de terț a acestuia față de cele două acte juridice în litigiu, împrejurare ce implică o lipsă de legitimare procesuală a acestuia în litigiul având ca obiect anularea certificatelor de moștenitor emise după defuncta M. I., este evident că singurul mijloc procedural de care putea uza reclamantul Județul C. este tocmai formularea unei acțiuni în constatarea valabilității respectivelor certificate de moștenitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._, formulată de către reclamanta S. K. E. (în prezent decedată) și continuată de către reclamanții S. L. A. și S. Ș. L. (în calitate de moștenitori ai reclamantei defuncte S. K. E.), ambii cu domiciliul procesual ales la sediul S.C.P.A. L., Moscovits, S. și Asociații, situat în C.-N., ..24, jud. C., în contradictoriu cu pârâții M. M., cu domiciliul procesual ales la numita S. M., în Oradea, ., ., ., jud. Bihor, P. V., cu domiciliul în Franța, Paris_, 20 Rue Au Maire și K. V., cu domiciliul în Franța, Paris_, 42 Rue Chapon, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului conexat nr._, formulată de către reclamantul JUDEȚUL C., prin Președintele Consiliului Județean C., în contradictoriu cu pârâții S. L. A. și S. Ș. L., ambii cu domiciliul procesual ales la sediul S.C.P.A. L., Moscovits, S. și Asociații, situat în C.-N., ..24, jud. C..
Constată valabilitatea certificatului de moștenitor nr.1183/1974 emis de către fostul Notariat de Stat Județean C. la data de 23.05.1977 în dosarul succesoral nr.1183/1974, precum și a certificatului de moștenitor nr.1118/1981 emis de către fostul Notariat de Stat Județean C. la data de 29.07.1981 în dosarul succesoral nr.1561/1981.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea apelului se va depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. G. R. F. C.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6463/2015. Judecătoria... → |
|---|
