Anulare act. Sentința nr. 6483/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6483/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 6483/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.6483/2015
Ședința publică din 25 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. R. C.
GREFIER: C. F.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. E. D. și pe pârâți C. E. BANK ROMANIA SA, C. E. ROMANIA SA- SUCURSALA MEMORANDUMULUI CLUJ-N., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 18.06.2015, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a mânat pronunțarea pentru data de 25.06.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 09.07.2014, reclamanta P. E. D., în contradictoriu cu pârâții C. E. BANK ROMANIA SA, C. E. ROMANIA SA- SUCURSALA MEMORANDUMULUI CLUJ-N. a solicitat instanței să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor contractuale prev. de pct.4.3, 4.4, pct.5.1 lit.c și e, pct.5.3, 5.4, a doua parte pct.15.11, art.7 din condiții generale, inserate în contractul de credit și de garanție nr.NPFG352/_ din 08.11.2007, încheiat între pârâtă și reclamantă; să dispună înlăturarea obligativității impusă în sarcina reclamantei de a achita comisionul de administrare reprezentând 2% anual, aplicat la valoarea creditului, respectiv 24,99 euro lunar și comisionul de gestionare a riscului în cuantum de 1.223,68 euro, cu consecința obligării pârâtei la restituirea acestor sume încasate cu titlu de comision administrare și comision de gestionare a riscului; să fie obligate pârâtele să modifice contractul de împrumut în sensul eliminării clauzelor menționat la primul petit, ca urmare a constatării nulității lor absolute; să fie obligate pârâtele la modificarea graficului de rambursare, în sensul eliminării clauzelor anulate și comunicarea noului grafic de rambursare astfel rezultat către reclamantă sub semnătură de primire; să fie obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 2.024, 19 euro calculată de la data de 21.11.2007 (data primei plăți a ratei) până la data introducerii acțiunii, plus dobânda legală aferentă acesteia și inflația de la data plății și până la data achitării efective, reprezentând comisionul de administrare perceput și încasat de pârâte de la reclamantă în mod abuziv, precum și a sumelor ce vor fi plătite cu același titlu, între momentul introducerii cererii și cel al plății efective plus dobânda legală și inflația aferentă acestor sume; să fie obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1.233,68 euro plus dobânda legală și inflația aferente acestei sume, reprezentând comisionul de gestionare a riscului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată, în esență, că la data de 08.11.2007 reclamanta a încheiat cu pârâta, Sucursala Cluj-N. contractul de credit și de garanție nr.NPFG352/_ din 08.11.2007, prin care a împrumutat suma de_,69 euro, pe o perioadă de 120 de luni. Clauzele au fost redactate unilateral, nu au fost negociate, reclamanta invitând pârâtele la mediere la data de 26.02.2014, fără vreun rezultat. Se invocă prev.art.2, 4, 14 din Legea nr.193/2000, art.2 pct.16 din OG nr.21/1992, art.7 alin.1 din Legea nr.363/2007, pentru a se susține că sunt abuzive clauzele de la pct.4.3, 4.4, 5.3 și 15.11 din contract, acestea făcând parte dintr-un contract standardizat preformulat, permițând băncii să modifice unilateral dobânda, fără a fi stipulat un nivel maxim al acesteia, fără a se specifica ce se înțelege prin costuri în funcție de evoluția pieții sau acordurile cu parteneri, neindicându-se nici un criteriu care să poată fi efectiv verificat. Totodată, comisioanele de administrare aplicat la valoarea creditului și de gestionare a riscului au fost impuse unilateral, fără negociere, fără a fi specificat expres ce reprezintă, plata acestora excedând obligațiilor impuse către reclamantă de bancă, de a plăti suma datorată ce cuprinde împrumutul și dobânda. Reclamanta a încheiat poliță de asigurare agreată de părți, creditul a fost obținut în euro, fără riscuri pentru bancă în ce privește deprecierea intempestivă a acestei monede în defavoarea ei, nefiind justificată astfel încasarea acestor comisioane. Clauza de pct.5.3 cuprinde formularea abuzivă „evoluția pieții”.
În drept, au fost invocate prev.art.1, 2, 4, 14 alin.1 din Legea nr.193/2000, art.2 pct.16 din OG nr.21/1992, art.7 alin.1 din Legea nr.363/2007, art.95 din OUG nr.50/2010.
Au fost anexate înscrisuri (f.8-17).
Pârâtele au depus la data de 13.11.2014 întâmpinare, invocând pe cale de excepție lipsa capacității de folosință a C. E. ROMANIA SA- SUCURSALA MEMORANDUMULUI CLUJ-N., solicitând pe fond respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Raportat la prev.art.43 din Legea nr.31/1990, coroborat cu art.40 alin.1 și art.56 C., Sucursala nu are capacitate procesuală de folosință, impunându-se admiterea excepției, cu consecința respingerii acțiunii față de această pârâtă, ca fiind pornită împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Pe fond, se arată, în esență, că unica sursă a obligației contractuale este voința părților, în cazuri particulare putându-se negocia aspecte specifice, cum ar fi prețul, iar consumatorul nu va alege decât acel comerciant care oferă exact produsul de care are nevoie. Acest tip de contract s-a impus odată cu accelerarea ritmului desfășurării activității comerciale, iar principalele clauze ale contractului de credit, care delimitează obiectul contractului, specificitatea produsului și prețul acestuia nu pot fi stabilite în mod unilateral de către bancă, implicând negociere. Este foarte important faptul că dobânda nu a crescut niciodată față de ceea ce s-a menționat în contractul de credit, variația fiind în permanență legată de evoluția indicelui EURIBOR și în sens descrescător. Potrivit art.1 din Legea nr.193/2000, banca are obligația de transparență, (ce nu trebuie interpretată ca o obligație de educare a consumatorilor cu privire la contractele ce urmează a fi încheiate și nu trebuie confundată cu obligația de a fi avocatul consumatorului), precum și obligația de a nu stipula clauze abuzive, explicată prin art.4 din aceeași lege. Ca urmare, clauzele cu privire la variabilitatea dobânzii în funcție de indicele minimal EURIBOR, precum și cele referitoare la perceperea comisionului de administrare/management al riscului se asociază cu obiectul principal al contractului, sunt elemente care formează costul total al creditului, care împreună cu marja de profit a băncii formează prețul contractului. Se face referire la Decizia Comisia c.Regatul Olandei din 10 mai 2001 (C-144/99) a CJUE. Legislația referitoare la clauzele abuzive nu este astfel menită să lărgească sfera leziunii, ca sancțiune a dreptului civil, transformând toți consumatorii în incapabili. Se arată că, clauzele criticate nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, dezechilibru contrar bunei credințe, fiind clauze perfect legale, negociate și aduse la cunoștința reclamantei, iar banca nu a înțeles să varieze niciodată dobânda în pofida exprimării clauzei de la pct.4.3, pârâta arătând că achiesează față de cererea cu privire la formulările criticate. Faptul că reclamanta a înțeles să semneze contractul în forma propusă de bancă nu poate fi asimilat unei lipse a negocierii.
Clauza referitoare la perceperea comisionului de management al riscului a constituit o componentă a prețului contractului, susțin pârâtele, fiind determinat și plătibil o singură dată, iar prev.art.95 din Legea nr.288/2010 a arătat că dispozițiile respective nu se vor aplica contractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare. Clauza care reglementează dreptul băncii de a percepe comision de administrare nu este o clauză abuzivă în înțelesul art.4 din Legea nr.193/2000, făcând parte din prețul creditului, comisionul fiind prev.de OUG nr.50/2010, datorat pentru operațiile băncii desfășurate în legătură cu utilizarea creditului. Clauza de la 5.3 nu a produs niciodată efecte, nefiind interzisă la momentul inserării sale în contract, banca achiesând la susținerile reclamantei, fiind de acord cu modificarea, respectiv excluderea din contract a acestei prevederi.
Cu privire la art.5.4 se arată că nu se indică în ce măsură această clauză ce oferă posibilitatea reclamantei de a suporta costurile contractului din creditul acordat creează un dezechilibru în drepturile și obligațiile părților, neputând fi considerată de plano abuzivă.
Clauza cuprinsă la art.7 din condițiile generale nu reprezintă o clauză abuzivă, referindu-se la comisioanele pe care banca le poate percepe în condițiile în care consumatorul face o solicitare expresă, care nu era prevăzută în contract, prin urmare pentru care nu s eputea stabili un preț, fiind legală și prin prisma prev.art.35 alin.1 lit.b din OUG nr.50/2010. Cu privire la dobânda legală, se arată că prev.OG 13/2011 sunt aplicabile sumelor stabilite în lei, iar contractul este în euro.
În drept, au fost invocate prev.art.205 și urm., art.451 C..
Au fost anexate înscrisuri (f.41-49).
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f.54-56).
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar, proba cu interogatoriul reclamantei (f.75-76).
La termenul de judecată din data de 12.02.2015 instanța a pus în discuție excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei C. E. ROMANIA SA- SUCURSALA MEMORANDUMULUI CLUJ-N., pe care a admis-o, urmând a dispune astfel, în consecință, respingerea acțiunii formulată de reclamanta P. E. D., în contradictoriu cu pârâta C. E. BANK (ROMANIA) S.A. SUCURSALA Memorandumului Cluj-N., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Pârâta C. E. BANK (ROMANIA) S.A. a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Între pârâta S.C. C. E. BANK S.A., în calitate de bancă împrumutătoare, și reclamanta P. E. D., în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de credit și de garanție nr.NPFG352/_ din 08.11.2007, prin care reclamanta a împrumutat suma de_,69 euro, pe o perioadă de 120 de luni.
În drept, potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori: „(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil”.
În speță, cu titlu prealabil, este necesară stabilirea faptului dacă clauzele contestate de către reclamantă pot constitui obiectul analizei caracterului abuziv, atâta timp cât dispozițiile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 prevăd că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Legea nr.193/2000 reprezintă transpunerea în dreptul intern a Directivei 93/33/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Prevederile art. 4 alin. 6 coincid cu exprimarea utilizată în expunerea de motive a directivei în care se arată că „aprecierea caracterului abuziv nu se efectuează asupra clauzelor care descriu obiectul principal al contractului, nici asupra raportului calitate/preț al bunurilor sau serviciilor furnizate.
Art.4 alin.2 din directivă cuprinde, în esență, într-o formulare distinctă, aceleași prevederi ca cele cuprinse în dispozițiile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000. Astfel, art. 4 alin. 2 din directivă prevede că Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Prin prisma dispozițiilor naționale și europene evocate mai sus, este necesar să se stabilească în ce măsură, clauzele privind revizuirea nivelului dobânzii, stabilirea valorii D., stabilirea comisionului de administrare, stabilirea comisionului de gestionare a riscului, revizuirea nivelului consturilor, modificarea dobânzii, perceperea comisioanelor și taxelor, clauze stipulate de pct.4.3, 4.4, pct.5.1 lit.c și e, pct.5.3, 5.4, a doua parte pct.15.11, art.7 din condiții generale, inserate în contractul de credit și de garanție nr.NPFG352/_ din 08.11.2007, se încadrează în una din cele două categorii care sunt excluse din sfera analizei caracterului abuziv, enunțate mai sus.
Obiectul principal al contractului îl reprezintă împrumutul în valoare de_,69 euro, la care se adaugă dobândă, văzută ca preț al creditului.
La pct.4.3 din contract, se prevăd următoarele: „Creditorul va avea dreptul, fără a fi însă obligat în nici un fel, să revizuiască nivelul dobânzii în funcție de evoluția pieței dobânzilor. Creditorul va notifica împrumutatul și codebitorul, dacă este cazul asupra noilor nivele de dobândă prin afișare la sediile C. E. BANK (ROMÂNIA) S.A., sau pe site-ul băncii, cu cel puțin 10 zile înainte de . acestora. În cazul în care împrumutatul și/sau codebitorul, dacă este cazul, în termen de 10 zile de la data notificării de modificare a dobânzii nu restituie integral creditul și dobânda datorată, banca consideră acceptat noul nivel de dobândă. Noul nivel al dobânzii se aplică la soldul curent al creditului existent la data modificării. Împrumutatul și/sau codebitorul, dacă este cazul va obține, la cererea sa, graficul de rambursare la zi.”
Pct.4.4 din același contract prevede: „Valoarea dobânzii anuale efective (D.) a creditului este de 11,05% p.a. și a fost calculată la momentul încheierii contractului de credit, în conformitate cu prevederile Legii nr.289/2004. Pe parcursul derulării contractului, valoarea D. poate suferi modificări în condițiile modificării costurilor prevăzute al art.5.1 și care au stat la baza stabilirii costului total al creditului.”
Pct.5.1. lit.c și e din contract prevede următoarele: „Costuri luate în calcul la stabilirea valorii D.: c) comision de administrare reprezentând 2.00% anual, aplicat la valoarea creditului, respectiv 24,99 euro lunar…..e) comisionul de gestionare a riscului în cuantum de 1.233,68 euro”.
Pct.5.3 din același contract prevede: „Creditorul are dreptul să revizuiască nivelul costurilor în funcție de evoluția pieței sau de acordurile încheiate cu parteneri externi și societăți de intermediere. Creditorul va aduce la cunoștința împrumutatului, codebitorului, dacă este cazul, noul nivel al costurilor prin afișare la sediile C. E. BANK (ROMÂNIA) S.A., sau pe site-ul băncii, cu cel puțin 10 zile înainte de . acestora. Efectuarea de către împrumutat sau codebitor, dacă este cazul, a plăților prin intermediul unuia dintre partenerii C. E. BANK (ROMÂNIA) S.A.menționați mai sus, presupune că acesta a luat la cunoștință de nivelul costurilor percepute, costuri pe care le acceptă și le plătește odată cu achitarea ratei contractuale.”
Pct.5.4 din același contract prevede:” În cazul în care împrumutatul nu suportă din fonduri proprii contravaloarea comisioanelor/costurilor aferente acordării creditului, acestea vor putea fi reținute din credit, înainte de utilizare.”
A doua parte din pct.15.11 prevede: „…….orice modificare a prezentului contract,……, cu excepția modificării dobânzii care va fi adusă la cunoștința împrumutatului și codebitorului, dacă este cazul. ..”
Art.7 din condiții generale prevede: „Dobânzi, comisioane și speze. Banca percepe comisioane și taxe clienților săi pentru serviciile prestate. Dacă suma corespunzătoare comisioanelor și taxelor nu a fost anterior convenită între bancă și client, banca va percepe acestuia comisioanele și taxele prevăzute în tariful său de comisioane și Speze bancare pentru clienți. Banca va informa clientul asupra condițiilor standard existente ale băncii în momentul deschiderii contului. Banca își rezervă dreptul de a modifica oricând nivelul dobânzilor, spezelor și comisioanelor pentru serviciile prestate cu condiția să informeze clientul asupra schimbărilor respective, prin afișarea lor în incinta băncii….”.
Instanța reține că în baza art.3 lit.g și i din Directiva nr. 2008/48, D. reprezintă costul total al creditului care este format din toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de creditor. Dispozițiile art.3 lit. g și i din Directiva menționată au fost preluate în art.7 pct. 4 din OUG nr. 50/2010.
Cu privire la admisibilitatea analizei caracterului abuziv al comisioanelor, în cauza C143/13, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat la pct. 54 următoarele: ˝clauzele contractuale care se circumscriu noțiunii ˝obiectul principal al contractului˝ în sensul art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 trebuie înțelese ca fiind cele care stabilesc prestațiile esențiale ale acestui contract și care îl caracterizează. Dimpotrivă, clauzele care au un caracter accesoriu în raport cu cele care definesc esența însăși a raportului contractual nu pot fi circumscrise noțiunii menționate de obiect principal al contractului. ˝ Astfel, s-a statuat în mod cert faptul că în privința comisionului de risc, clauzele care prevăd un asemenea comision nu intră în nici una din cele două categorii de excluderi prevăzute la articolul 4 alineatul 2 din Directiva 93/13( pct. 64 al acestei hotărâri). Față de hotărârea Curții, obligatorie pentru judecătorul național, instanța constată admisibilitatea analizării caracterului abuziv al clauzelor privind comisioanele, fiind rezonabil a interpreta că aceste costuri privesc un serviciu adiacent obiectului principal al contractului.
În privința clauzelor privind dobânda, care intră în mod cert în prețul contractului, aceste clauze menționate pot forma obiectul analizei caracterului abuziv doar în măsura în care nu au fost redactate în mod clar și inteligibil, conform tezei finale a art. 4 alin. 6 din Legea nr.193/2000.
Caracterul inteligibil al clauzei nu se referă la sensul literal al termenilor utilizați, ci la înțelegerea de către consumator a consecințelor juridice și economice ale inserării clauzei respective în contract.
În prezenta cauză se constată lipsa de transparență în edictarea clauzelor prev. de pct.4.3, pct.5.1 lit.c și e, pct.5.3, inserate în contractul de credit și de garanție nr.NPFG352/_ din 08.11.2007, privind dreptul băncii de a revizui nivelul dobânzii în funcție de evoluția pieței dobânzilor, comisionul de administrare și comisionul de gestionare a riscului, respectiv dreptul băncii de a revizui nivelul costurilor în funcție de evoluția pieței sau de acordurile încheiate cu parteneri externi și societăți de intermediere.
Noțiunile de „evoluția pieței dobânzilor”, respectiv „evoluția pieței sau de acordurile încheiate cu parteneri externi și societăți de intermediere” sunt extrem de vagi și nu permit identificarea modului de calcul al dobânzii sau al costurilor la care se referă art.5.3 din contract. De asemenea, în absența includerii în contract a elementelor care stau la baza formulei de calcul și a formulei de calcul care stă la baza stabilirii indicelui de evoluție a dobânzii de referință variabile și a unui eventual indice de evoluție a pieței financiar bancare, consumatorul se află în imposibilitate de a verifica dacă pârâta profesionist a respectat propria formulă de calcul a dobânzii și a comisioanelor, lăsând, practic, dobânda de referință variabilă și oportunitatea majorării ei și a majorării comisioanelor la pura latitudine a pârâtei.
În privința clauzelor privind comisioanele prev.la pct.5.1 lit.c și e, banca nu a detaliat serviciile de administrare a creditului în contrapartida cărora a perceput comisionul de 2% anual, aplicat la valoarea creditului, respectiv 24,99 euro lunar, respectiv comisionul în cuantum fix de 1.233,68 euro, prin urmare, instanța constată că și aceste clauze au fost exprimate într-un limbaj neinteligibil, de vreme ce acestea au fost inserate în contract fără respectarea exigențelor de transparență și fără informarea adecvată a consumatorului.
În interpretarea dispozițiilor art.4 alin. 2 din Directiva 93/33/CEE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a precizat că nu sunt în principiu excluse de la acest control toate clauzele care se referă la obiectul principal al contractului sau la raportul calitate/preț, ci doar în măsura în care acestea sunt redactate în mod clar și inteligibil. În conformitate cu al nouăsprezecelea considerent, aprecierea caracterului abuziv nu se efectuează asupra [acestor] clauze [...].” Totuși, în cazul în care obligația de transparență nu este respectată, controlul caracterului abuziv se extinde și asupra acestora, fără nici o restricție (C-484/08, Monte Piedad, par. 74).
În consecință, instanța va proceda în continuare la analiza caracterului abuziv al clauzelor mai sus arătate, reținând faptul că limbajul utilizat în redactarea lor nu este suficient de ușor inteligibil pentru a le exclude de la aplicarea dispozițiilor art.4 alin. 1 – 5 din Legea nr. 193/2000.
În privința clauzelor inserate la pct.4.4, 5.4, a doua parte pct.15.11, art.7 din condiții generale, inserate în contractul de credit și de garanție nr.NPFG352/_ din 08.11.2007, privind D., reținerea contravalorii comisioanelor/costurilor aferente acordării creditului, din credit, înainte de utilizare, în cazul în care împrumutatul nu suportă din fonduri proprii, respectiv modificarea contractului prin act adițional, cu excepția dobânzii și perceperea de taxe și comisioane pentru serviciile prestate, instanța apreciază că aceste clauze sunt redactate într-un limbaj ușor inteligibil. În opinia instanței, aceste dispoziții contractuale sunt clare și nu necesită cunoștințe de specialitate pentru a fi înțelese și aduse la îndeplinire.
Conform cu art. 6 din Legea nr.193/2000, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume: clauza pretins abuzivă să nu fi fost negociată între comerciant și consumator; această clauză să genereze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe.
În ceea ce privește prima cerință, a lipsei oricărei negocieri a părților contractante cu privire la clauzele pretins abuzive, instanța constată că toate clauzele supuse analizei au un caracter preformulat, astfel că, în conformitate cu art. 4 alin. (3) teza finală din Legea nr. 193/2000, pârâtei îi revine obligația de a proba faptul că aceste clauze au fost negociate. În speță, instanța apreciază că o asemenea probă nu a fost făcută, astfel că va considera clauzele în discuție ca nefiind negociate cu consumatorul.
În ceea ce privește faptul că banca doar propune anumite condiții, în vreme ce consumatorul are posibilitatea de a negocia clauzele esențiale, cum ar fi suma împrumutată, durata, tipul dobânzii sau valuta, instanța reține că posibilitatea negocierii se referă la fiecare clauză în parte— a se vedea art. 4 al. 3 din Legea nr. 193/2000. Prin urmare, câtă vreme pârâta nu a făcut dovada faptului că reclamanta a avut posibilitatea de a negocia clauzele supuse analizei, este fără relevanță că aceasta a putut negocia alte clauze. De asemenea, este irelevant faptul că consumatorul nu a obiectat împotriva acestor clauze la momentul încheierii contractului, câtă vreme pârâta nu a făcut proba că o asemenea obiecțiune ar fi putut influența includerea clauzelor în discuție în contract. Totodată, pentru aplicarea al. 2 al art. 4 din Legea nr. 193/2000, în ipoteza unor clauze contractuale preformulate este suficientă lipsa negocierii—legea nu impune ca banca să fi refuzat o ofertă de negociere venită din partea consumatorilor, prin urmare o clauză contracuală preformulată va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorii indiferent dacă, în concret, a existat sau nu o încercare de negociere din partea consumatorilor, câtă vreme nu se dovedește că a existat o negociere.
Simplul fapt că reclamantul nu este consumator captiv și că a putut evalua ofertele mai multor instituții de credit (sau chiar alte oferte ale pârâtei) nu este de natură să conducă la ideea că, clauza în discuție a fost una negociată. Astfel, posibilitatea de a decide încheierea unui contract cu o anumită instituție de credit sau de a renunța la încheierea acestuia nu echivalează în niciun caz cu posibilitatea de a negocia clauzele acelui contract. A negocia o clauză contractuală înseamnă a se oferi consumatorului posibilitatea de a își spune opinia cu privire la o anumită clauză, precum și șanse rezonabile ca prin aceasta să ducă la modificarea clauzei, ceea ce în speță nu s-a dovedit că s-ar fi întâmplat.
Pe de altă parte, cei care sunt obligați a respecta rigorile Legii nr.193/2000 sunt profesioniștii, iar nu consumatorii. Cu alte cuvinte, dacă un profesionist oferă împrumuturi bănești materializate în diverse produse bancare, nu se poate imputa consumatorului faptul că a acceptat semnarea unui asemenea contract de împrumut, respectiv că a ales varianta cea mai avantajoasă din punct de vedere financiar pentru acesta, ci profesionistul trebuie să se asigure, în respectarea dispozițiilor Legii nr.193/2000, că toate și fiecare în parte din contractele de împrumut pe care le oferă clienților, fie au fost negociate cu împrumutații, fie, deși nu au fost negociate, nu conțin clauze abuzive.
Pentru a se constata caracterul abuziv al unei clauze contractuale art. 4 din Legea nr. 193/2000 impune ca acea clauză să fie de natură să creeze, în detrimentul consumatorilor și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În ceea ce privesc clauzele prevăzute de pct.4.3 și 5.3 din contract, instanța reține că potrivit acestor dispoziții contractuale, banca are posibilitatea, ca pe cale unilaterală, să revizuiască nivelul dobânzii în funcție de evoluția pieței dobânzilor, respectiv să revizuiască nivelul costurilor în funcție de evoluția pieței sau de acordurile încheiate cu parteneri externi și societăți de intermediere. În ceea ce privește un eventual efect de dezechilibru între obligațiile părților, în detrimentul reclamantei, al acestor clauze, instanța are în vedere faptul că formularea vagă a acestor clauze permite pârâtei, în mod discreționar, să modifice valoarea dobânzii, respectiv a costurilor contractului, fără a exista vreun mecanism contractual de control a corectitudinii calculelor și evaluărilor pârâtei, accesibil reclamantei. Pârâta nu a inclus o formulă concretă de calcul în care să explice ponderea acestor elemente și nici nu a indicat modul de calcul al unora dintre aceste componente, care apar a fi la deplina sa discreție.
Dezechilibrul anterior analizat are un caracter indubitabil semnificativ, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, posibilitatea recunoscută contractual pârâtei de a crește nivelul dobânzii și costurile contractului nu este limitată contractual. Acest dezechilibru contractual este și contrar cerințelor bunei credințe, deoarece creșterii nivelului obligațiilor asumate de reclamantă nu îi corespunde o creștere a nivelului obligațiilor asumate de pârâtă, aceasta din urmă având puterea de a decide discreționar asupra elementelor mai sus analizate.
În conformitate cu dispozițiile art.1 din anexa Legii nr. 193/2000, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta, celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Astfel cum s-a arătat și mai sus, lipsa de transparență a clauzelor contractuale cuprinse în pct.4.3 și 5.3 din contract, în măsura în care permit pârâtei să modifice nivelul dobânzii în funcție de evoluția pieței dobânzilor, respectiv să revizuiască nivelul costurilor în funcție de evoluția pieței sau de acordurile încheiate cu parteneri externi și societăți de intermediere, dau dreptul pârâtei comerciant să modifice unilateral clauzele contractului de credit referitoare la nivelul dobânzii și la nivelul comisioanelor, toate acestea fără obligația de a aduce la cunoștința reclamantei consumator modalitatea concretă de analiză a condițiilor care justifică modificarea obligațiilor acesteia din urmă. Acest ultim aspect face inaplicabilă excepția instituită prin dispozițiile art. 1 lit. a teza I din anexa Legii nr. 193/2000. Motivația întemeiată la care se referă aceste dispoziții normative trebuie să fie adusă la cunoștința consumatorului într-o modalitate care să poată fi verificată de acesta, în caz contrar consumatorul fiind pe deplin expus unei conduite contractuale abuzive a profesionistului.
În ceea ce privesc clauzele prevăzute de pct.5.1 lit.c și e din contract, privind perceperea comisionului de administrare de 2% anual, aplicat la valoarea creditului, respectiv 24,99 euro lunar și respectiv perceperea comisionului de gestionare a riscului, în cuantum fix de 1.233,68 euro, deși instanța a constatat că și aceste clauze au fost exprimate într-un limbaj neinteligibil, reține în primul rând, așa cum a arătat anterior, că aceste clauze nu pot fi considerate ca făcând parte din definirea obiectului principal al contractului, prin urmare pot oricum să fie analizate din punct de vedere al caracterului abuziv, chiar dacă ar fi fost exprimate în mod clar și inteligibil. După cum s-a arătat deja, în speță nu s-a făcut proba negocierii acestor clauze. Raportat la cerința ca aceste clauze să fie de natură să creeze, în detrimentul consumatorilor și contrar bunei-credințe, un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, instanța reține că și această condiție este îndeplinită.
În ceea ce privește comisionul de administrare, stabilit raportat la procentul de 2% anual, aplicat la valoarea creditului, respectiv 24,99 euro lunar, instanța constată că aceste sume de bani au fost plătite de către reclamantă fără a beneficia de vreo contraprestație din partea pârâtei, astfel că între drepturile și obligațiile părților există un dezechilibru semnificativ. Comisionul de administrare perceput de bancă reprezintă în realitate un comision de risc, care a fost impus reclamantei printr-un contract standard, preformulat. Prin stipularea clauzei de la art. 5.1. lit.c banca nu a urmărit acoperirea costului activității de administrare a creditului acordat în favoarea reclamantului, ci asigurarea realizării profitului preconizat de către aceasta, făcând astfel obligația reclamantului mai oneroasă. Banca a stipulat și menținut în contract o clauză cu scopul de a obține un beneficiu deghizat și care i-a permis să fixeze o dobândă aparent mai scăzută. Practica adoptată de pârâtă este contrară bunei-credințe și este de natură să dezavantajeze reclamantul-consumator.
În concluzie, condiția creării unui dezechilibru semnificativ, contrar cerințelor bunei-credințe și în detrimentul consumatorului, este evidentă în cauză, acesta aflându-se în situația de a achita, pe lângă dobânda curentă cunoscută inițial, un comision de administrare (de risc) calculat (foarte important) la valoarea creditului și lunar, echivalând astfel cu o dobândă mascată, neluată în calcul la momentul perfectării convenției. Din perspectiva așteptărilor consumatorului, dezechilibrul semnificativ se conturează și prin aceea că, ulterior încheierii contractului, a constatat că s-a înșelat în privința costurilor reale pe care le-ar implica creditul și că în fond, sumele pe care le-a achitat cu titlu de comision de administrare nu erau datorate cu acest titlu.
În ceea ce privește comisionul de gestionare a riscului, în cuantum fix de 1.233,68 euro, instanța apreciază că nu există o contraprestație a pârâtei pentru impunerea obligației de plată a acestui comision în sarcina consumatorului și, dat fiind că lipsește contraprestația într-un contract sinalagmatic, după cum este cazul contractului de împrumut cu dobânda, nu există cauza juridica în ceea ce privește clauza inserata în contract privind acest comision, iar lipsa cauzei este de natura a atrage nulitatea absoluta a prevederii contractuale. Banca nu a detaliat în cuprinsul contractului serviciile în contrapartida cărora a perceput comisionul al cărui cuantum nu este deloc de neglijat, percepând un comision de risc deghizat, care are finalitatea de a pune la adăpost banca de eventualele pierderi pe care le-ar putea suferi pe parcursul derulării contractului și de a-i asigura profitul preconizat.
În privința clauzelor inserate la pct.4.4, 5.4, a doua parte pct.15.11, art.7 din condiții generale, inserate în contractul de credit și de garanție nr.NPFG352/_ din 08.11.2007, instanța reține următoarele: clauzele de la pct.4.4 se referă la D., pct.15.11, cu privire la partea a doua referitoare la dobândă și de la art.7 din condiții generale cu privire la perceperea de dobânzi, taxe și comisioane pentru serviciile prestate, fac parte din obiectul principal al contractului și, așa cum s-a precizat anterior, aceste dispoziții contractuale sunt clare și nu necesită cunoștințe de specialitate pentru a fi înțelese și aduse la îndeplinire; clauza de la pct.5.4 cu privire la modalitatea de suportare a cv. comisioanelor/costurilor aferente creditului, nu poate fi considerată ca făcând parte din definirea obiectului principal al contractului, prin urmare poate fi analizată din punct de vedere al caracterului abuziv, chiar dacă a fost exprimată în mod clar și inteligibil.
Instanța reține în primul rând, așa cum a explicitat anterior, că nici această clauză nu au fost negociată cu reclamanta, în speță nefăcându-se proba negocierii acestei clauze. Raportat la cerința ca această clauză să fie de natură să creeze, în detrimentul consumatorilor și contrar bunei-credințe, un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, instanța reține însă că această condiție nu este îndeplinită. Instanța constată că această clauză este riguros redactată, iar posibilitatea reclamantei de a suporta costurile contractului din creditul acordat nu este de natură a crea un dezechilibru, nefiind o obligație, ci o facultate acordată acesteia.
Raportându-se la considerentele exprimate de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene in cuprinsul Hotărârii pronunțate in Cauza C-243/08- „Pannon GSM ZRT împotriva Ersebet Sustikne G.” (par. 35), instanța arată că, în ipoteza în care constată că o clauză este abuzivă, este obligată să nu o aplice.
Așadar, dând eficiență jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene stabilită în materia protecției consumatorului, în conformitate cu prev. art.6 din Legea nr. 193/2000, instanța urmează aconstata caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor contractuale prev. de pct.4.3, pct.5.1 lit.c și e, pct.5.3, inserate în contractul de credit și de garanție nr.NPFG352/_ din 08.11.2007, încheiat între pârâtă și reclamantă, urmând a dispune, în consecință, obligarea pârâtei să modifice contractul de credit, în sensul eliminării clauzelor constatate nule, cu consecința emiterii și comunicării către reclamantă a unui nou grafic de rambursare.
Întrucât s-a stabilit caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de gestionare a riscului și comisionul de administrare, prevăzute la pct.5.1 lit.c și e din contractul de credit și de garanție nr.NPFG352/_ din 08.11.2007 și s-a dispus anularea acestor clauze și eliminarea din contract, iar sancțiunea nulității produce efecte retroactive, plata efectuată de reclamantă către pârâtă, cu titlu de comision de gestionare a riscului și comision de administrare dobândește caracter de plăți nedatorate. Sub acest aspect, văzând cererea reclamantei, instanța va obliga pârâta să restituie acesteia suma de 1.233,68 euro, reprezentând comision de gestionare a riscului, la care se adaugă dobânda legală și indicele de inflație, calculate de la data plății comisionului și până la restituirea (achitarea) efectivă a acestuia, precum și suma de 2.024 euro, reprezentând comision de administrare încasat de la data primei plăți a ratei și până la data introducerii prezentei acțiuni, precum și a sumei încasată cu titlu de comision de administrare în continuare, la care se adaugă dobânda legală și indicele de inflație, calculate de la data plății comisionului și până la restituirea (achitarea) efectivă a acestor sume.
Față de cele expuse anterior, instanța va respinge celelalte solicitări formulate de reclamantă, ca fiind neîntemeiate.
În temeiul art.453 C., raportat la soluția pronunțată și la cererea reclamantei, se va dispune obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform înscrisului de la dosarul cauzei (f.83), urmând a respinge astfel solicitarea pârâtei, prin reprezentant, de acordare a cheltuielilor de judecată, apreciind că prin hotărârea pronunțată (capetele de cerere admise) a dat câștig de cauză în principal reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta P. E. D., în contradictoriu cu pârâta C. E. BANK (ROMANIA) S.A. SUCURSALA Memorandumului Cluj-N., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. E. D., cu domiciliul în Cluj-N., ., nr.7, ., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. E. BANK (ROMANIA) S.A., cu sediul ales la SCA Eversheds L.&G., situat în București, sector 1, Calea Victoriei, nr.145, V. Center, etaj 9.
Constată caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor contractuale prev. de pct.4.3, pct.5.1 lit.c și e, pct.5.3, inserate în contractul de credit și de garanție nr.NPFG352/_ din 08.11.2007, încheiat între pârâtă și reclamantă.
Obligă pârâta să modifice contractul de credit, în sensul eliminării clauzelor constatate nule, cu consecința emiterii și comunicării către reclamantă a unui nou grafic de rambursare.
Dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.233,68 euro, reprezentând comision de gestionare a riscului, la care se adaugă dobânda legală și indicele de inflație, calculate de la data plății comisionului și până la restituirea (achitarea) efectivă a acestuia.
Dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2.024 euro, reprezentând comision de administrare încasat de la data primei plăți a ratei și până la data introducerii prezentei acțiuni, precum și a sumei încasată cu titlu de comision de administrare în continuare, la care se adaugă dobânda legală și indicele de inflație, calculate de la data plății comisionului și până la restituirea (achitarea) efectivă a acestor sume.
Respinge în rest solicitările reclamantei, ca neîntemeiate.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.06.2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
D. R. C. C. F.
Red./Dact.CD/5ex./04.10.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 6479/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6502/2015.... → |
|---|
