Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6858/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6858/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 6008/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6858/CC/2015
Ședința camerei de consiliu de la 03 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. G. C.
Grefier: S. C. P.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. DE A. SOMES S.A. în contradictoriu cu pârâtul I. S., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 03.07.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamanta . S. SA a solicitat obligarea pârâtului I. S. la plata sumei de 2654,57 lei cu titlu de debit principal restant, a penalităților de întârziere aferente în procent de 0,03% pe zi de întârziere, de la data scadenței facturilor emise și până la data plății efective, fără ca valoarea penalităților să depășească cuantumul debitului principal, precum și la plata sumei de 42,76 lei reprezentând taxă specială; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat, în esență, că în calitate de operator al serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, a prestat acest serviciu debitorului, în baza contractului nr. 5347/15.04.2005, fiind emise facturile fiscale aferente pentru perioada aprilie 2012 - decembrie 2013, fără însă ca pârâtul să achite contravaloarea acestora în termenul de scadență de 15 zile de la emiterea facturilor. Facturile care au fost emise în sarcina debitorului nu au fost contestate de către pârât iar clauzele menționate în contract au fost acceptate de către debitor odată cu semnarea contractului.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, prin contractul încheiat s-a stipulat că în situația neachitării facturii în termen, se vor percepe majorări de întârziere, începând cu prima zi după data scadenței, pentru fiecare zi de întârziere, fără ca valoarea penalităților să poată depăși cuantumul debitului. Cuantumul majorărilor de întârziere este egal cu nivelul dobânzilor datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, respectiv 0,03% pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 120 Cod proc. fisc.
În drept au fost invocate prevederile art. 1025 - 1032 Cod proc. civ., OG nr. 13/2011, art. 1270 Cod civ.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Instanța a procedat la emiterea către pârât a formularului de răspuns, însoțit de o copie a cererii și a înscrisurilor depuse de reclamantă, însă acesta nu s-au conformat obligației instituite de art. 1030 al. 4 Cod proc. civ. privind depunerea sau trimiterea formularului de răspuns completat corespunzător, nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și face cunoscută poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, după cum rezultă din Contractul de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare nr. 5347 din data de 15.04.2005 (f. 10-13), din fișa de evidență a citirii nr. 1338 (f. 16) și din facturile emise pentru perioada de facturare aprilie 2012 – decembrie 2013 (f. 19-27), reclamanta a prestat pârâtului servicii de alimentare cu apă și de canalizare în valoare totală de 2654,57 lei debit principal, la care se adaugă și suma de 42,76 lei reprezentând taxa specială. Potrivit contractului încheiat și art. 31 alin. 7 din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, utilizatorul este obligat să achite contravaloarea serviciului de care a beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii, această dată fiind înscrisă pe factură. Totodată, conform art. 14 alin. 1 din contract, neachitarea facturii la termenul de scadență atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului.
Sub aspectul dispozițiilor legale incidente și aplicării legii în timp, potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din Codul civil din 2009, în vigoare de la 1 octombrie 2011, legea civilă nu are putere retroactivă, iar actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Așadar, raportat la momentul încheierii raporturilor contractuale între părți, în cauză sunt incidente prevederile Codului civil din 1864.
Potrivit prevederilor art. 969 Cod. civ. din 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Art. 970 Cod. civ. din 1864 instituie în sarcina părților obligația executării convenției cu bună-credință, iar în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 1073 Cod. civ., referitoare la dreptul creditorului de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar acesta fiind îndreptățit la dezdăunări.
Răspunderea civilă contractuală se angajează în situația nerespectării întocmai a obligațiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecința neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare. Condițiile răspunderii contractuale sunt: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția debitorului. Din momentul în care sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, se naște dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său. Însă, pentru acordarea despăgubirilor, mai este necesar ca debitorul să fie pus în întârziere și să nu existe o clauză de neresponsabilitate.
Analizând aceste condiții în concret, prin prisma cauzei deduse judecății, instanța constată îndeplinite în prezenta cauză condițiile răspunderii civile contractuale. În acest sens, fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale de către pârât și se traduce în neplata contravalorii serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare prestate de către reclamantă. Prejudiciul suferit de reclamantă este cert și reprezintă paguba materială suferită ca urmare a neachitării contravalorii serviciilor prestate în perioada aprilie 2012 - decembrie 2013, conform facturilor emise. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evidentă, ea reieșind din însăși materialitatea faptei. În ceea ce privește vinovăția debitorului, neexecutarea ori executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației trebuie să fie imputabilă acestuia. În acest sens, trebuie spus că în materie contractuală operează o prezumție de vinovăție a debitorului, deoarece, în caz de neexecutare a obligației, el trebuie să facă dovada existenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere – spre exemplu, caz fortuit ori forță majoră, dovadă care însă nu a fost făcută în prezenta cauză, prezumția de culpă subzistând.
Punerea în întârziere constă în manifestarea unilaterală de voință prin care creditorul pretinde executarea de către debitor, aceasta putându-se realiza fie printr-o notificare scrisă în acest sens, fie prin cererea de chemare în judecată. Anterior formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta a notificat pârâtul cu privire la sumele restante, astfel cum reiese din somația de plată depusă la dosar. (f. 17-18)
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, potrivit art. 14 alin. 1 din contractul încheiat, neachitarea facturii la termenul de scadență atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului. Față de aceste prevederi contractuale, se impun a fi redate și dispozițiile art. 120 alin. 7 Cod proc. fisc. potrivit cărora ,,Nivelul dobânzii este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere.”
Deoarece reclamanta, prin materialul probator depus în susținerea pretențiilor sale a făcut dovada existenței unui acord valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor reciproce și interdependente de către pârât, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civ. din 1864 că, în speță, a executat propriile obligații. Însă pârâtul nu și-a făcut cunoscută poziția procesuală și nici nu a propus vreun mijloc de probă în apărarea sa și care să ateste îndeplinirea propriilor obligații asumate contractual.
În lumina considerentelor expuse mai sus, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată cu privire la ambele capete ce cerere, principal și accesoriu, astfel că urmează să o admită și să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2654,57 lei reprezentând debit principal restant, a penalităților de întârziere aferente, în procent de 0,03% pe zi de întârziere, de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata integrală a debitului principal, fără ca valoarea acestora să depășească cuantumul debitului principal, precum și la plata sumei de 42,76 lei reprezentând taxă specială.
În baza art. 1031 și art. 453 Cod. proc. civ., pârâtul fiind cel care a pierdut procesul, acesta va fi obligat să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, contravaloare a taxei judiciare de timbru achitate pentru promovarea acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. C. DE A. S. S.A., cu sediul în Cluj-N., ., nr. 79, CUI RO_, nr. O.R.C. J_, în contradictoriu cu pârâtul I. S., CNP_, domiciliat în Cluj-N., Calea Mănăștur, nr. 85, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2654,57 lei reprezentând debit principal restant, a penalităților de întârziere aferente, în procent de 0,03% pe zi de întârziere, de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata integrală a debitului principal, fără ca valoarea acestora să depășească cuantumul debitului principal, precum și la plata sumei de 42,76 lei reprezentând taxă specială.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, acesta urmând a fi depus la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din data de 03.07.2015.
Președinte,Grefier,
C. G. C. S. C. P.
Red/Dact/CGC/SCP
25.09.2015, 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7646/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 6831/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
