Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2336/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2336/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 894/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2336/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 04 martie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. in contradictoriu cu pârâta S.C. G+C G. S.R.L., având ca obiect cerere cu valoare redusa.
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de Consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 1.029 alin. 1 C.pr.civ.
În temeiul art. 131 alin 1 C.pr.civ. instanța este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art. 1027 C.pr.civ. și art. 107 alin. 1 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâtul nu a depus formularul de răspuns ori întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ., termenul împlinindu-se la data de 26.02.2015.
În temeiul art. 1030 C.pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect cerere cu valoare redusă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, la data de 21.01.2015, reclamanta S.C. E. K. ROMANIA S.R.L., in calitate de creditor cesionar, în contradictoriu cu pârâta S.C. G+C G. S.R.L. a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 377, 36 lei - debit principal – contravaloarea facturilor fiscale JAF_/27.02.2012, JAF_/27.02.2012 și JAF_/27.01.2012, 61, 26 lei – dobânda legală si 2897, 83 lei – taxa de reziliere. A mai solicitat și cheltuieli de judecată în valoare de 200 lei, reprezentând taxă de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că intre ORANGE ROMANIA S.A. si parata s-a încheiat contractul de servicii si telecomunicații integrate nr._/21.01.2012, iar pentru serviciile prestate a emis facturile JAF_/27.02.2012, JAF_/27.02.2012 și JAF_/27.01.2012, facturi care insa nu au fost achitate integral de către debitor, si deși s-a încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabila prin notificări si apeluri telefonice, demersurile nu au avut rezultatul așteptat.
De asemenea a menționat ca dreptul de creanța al ORANGE ROMANIA SA fata de pârâta S.C. G+C G. S.R.L. provenind din contractul de abonament încheiat nr._/21.01.2012 a fost cesionat către E. K. ROMANIA SRL, cesiunea fiind înregistrata la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare sub nr. 2012 -_-BLN., cesiune de creanța care i-a fost notificata debitoarei printr-un înscris cu data certa.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 1025 si următoarele C.pr.civ., art. 969 si următoarele, art. 1073 si art. 1084 vechiul Cod civil, Titlul VI privind cesiunea de creanța – Noul Cod Civil, precizând că nu solicită dezbaterea orală a cauzei.
În probațiune au fost anexate copii după următoarele înscrisuri: contractul de abonament încheiat intre Orange România SA si pârâta S.C. G+C G. S.R.L., facturile emise, modul de calcul al debitului, copii certificate din Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare pentru dovada cesiunii, copie certificat de înregistrare, împuternicire de reprezentare juridica si alte înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru (f. 7).
Pârâta deși legal citat, nu a depus formularul de răspuns ori întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, între ORANGE ROMANIA SA, în calitate de creditor și pârâta S.C. G+C G. S.R.L., în calitate de beneficiar s-a încheiat la data de 21.01.2014, contractul de servicii de telecomunicații integrate nr._/21.01.2012, iar pentru serviciile prestate au fost emise facturile JAF_/27.02.2012, JAF_/27.02.2012 și JAF_/27.01.2012, facturi care insa nu au fost achitate integral de către debitoare.
În drept, sub aspectul dreptului material, instanța arată că, în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului civil aprobat prin Legea nr. 71/2009, raportat la data încheierii contractului de mai sus, respectiv 21.01.2012.
Având în vedere însă și data introducerii prezentei, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Astfel, potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. 1 C.pr.civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Potrivit art. 1270 C. civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către reclamantă, prin prisma informațiilor furnizate de reclamantă conform art. 1028 C.pr.civ., instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate, pârâtul obligația de a achita contravaloarea produselor furnizate de reclamantă, obligație asumată valabil, raportat la art. 1270 C. civil, prin contractul încheiat cu reclamanta, confirmând astfel îndeplinirea obligațiilor de către creditoarea reclamanta precum si caracterul cert, lichid si exigibil al creanței.
Instanța arată că, în situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1516 C.civil, iar în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații. Or, deși reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe - existența ei rezultă din contractul asumat valabil prin semnătură și factura fiscala depusa la dosarul cauzei -, lichide - cuantumul ei este determinat prin factura fiscala - și exigibila - fiind împlinit termenul de plată al facturii fiscale la termenul stabilit în contract - împotriva pârâtului, acesta însă nu a făcut proba plății in termen.
Totodată din actele depuse la dosarul cauzei rezulta ca dreptul de creanța al ORANGE ROMANIA SA fata de pârâta S.C. G+C G. S.R.L. provenind din contractul de abonament încheiat nr._/21.01.2012 a fost cesionat către E. K. ROMANIA SRL, cesiunea fiind înregistrata la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare sub nr. 2012 -_-BLN.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1025 alin. 1, art. 1030 alin. 2 C.pr.civ., instanța va admite cererea cu valoare redusă și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 377, 36 lei reprezentând debit principal.
În ceea ce privește pretențiile creditoarei privind acordarea dobânzii legale, instanța apreciază că și acestea sunt fondate.
În temeiul art. 1516 alin.1 creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în temeiul art. 1516 al. 2 C. civil, „atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau după caz să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege, pentru realizarea dreptului său”.
Potrivit art. 1535 alin.1 C. civil, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul al daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.”
Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, astfel cum prevede art. 1521 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată
Punerea în întârziere operează de drept când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi, conform 1523 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată.
În consecință, instanța va obliga pârâta și la plata sumei de 61, 26 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal.
În ceea ce privește taxa de reziliere instanța reține că la art. 1.16 alin. 1 din contract (f. 32) s-a prevăzut că „În cazul în care contractul încetează înainte de perioada minimă contractuală sau, după caz, perioada minimă prevăzută în oferta specială, clientul va fi obligat la plata de despăgubiri către Orange România ce constau în contravaloarea abonamentului contractat de client înmulțit cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale”.
Cum contractul a încetat prin denunțarea unilaterală din partea Orange România, fără preaviz și drept de compensare sau despăgubiri, instanța reține că pârâta datorează taxa de reziliere în cuantum de 2897, 83 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către reclamanta E. K. ROMANIA SRL, J40/_/2002, CUI_ cont RO09BRDE445SV_, cu sediul în București, .. 10A, Sector 2 în contradictoriu cu pârâta S.C. G+C G. S.R.L., cu sediul in Cluj-N., . G., nr. 7, ., având ca obiect pretenții cu valoare redusă și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3336, 45 lei, reprezentând 377, 36 lei - debit principal – contravaloarea facturilor fiscale JAF_/27.02.2012, JAF_/27.02.2012 și JAF_/27.01.2012, 61, 26 lei – dobânda legală si 2897, 83 lei – taxa de reziliere.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 04 martie 2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red.Dact/MCF/4 ex/04.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2309/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2340/2015. Judecătoria... → |
|---|
