Plângere contravenţională. Sentința nr. 2939/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2939/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 23374/211/2014
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 2939/2015
Ședința publică din 20 martie 2015
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind petentul B. N., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ.
La apelul nominal făcut în ședința publică în ordinea listei de ședință se prezintă agentul constatator N. C. și martorul D. G., lipsă fiind petentul și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinita cu părțile.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 19.03.2015 s-a depus la dosarul cauzei la filele 34-38, prin serviciul registratură al instanței de către intimat răspuns la adresa emisă către acesta la termenul anterior de judecată.
Este chemat apoi agentul constatator N. C., instanța procedând la audierea acestuia.
Întrebat fiind, agentul constatator N. C. arată că are cunoștință de prezentul proces-verbal contestat, în sensul că la data întocmirii acestuia a procedat la semnalizarea și oprirea petentului pentru a vedea dacă acesta transporta material lemnos și dacă era echipat corespunzător în acest sens. Se mai arată că inițial, la solicitarea sa, petentul nu a i-a înmânat cartea sa de identitate, sens în care a procedat la identificarea acestuia prin dispecerat. De asemenea, se precizează că în momentul în care a procedat la redactarea procesului-verbal, acesta i-a prezentat cartea sa de identitate, însă lipsa acesteia fusese deja consemnată.
Acesta precizează că petentului nu i s-a aplicat o amendă maximă, deși acesta a avut un comportament sfidător, în sensul că i-a vorbit urât. Se mai arată că practic petentul a fost întrebat dacă dorește să fie trecute mențiuni în procesul-verbal contestat, însă acesta a avut un răspuns negativ, astfel că s-a trecut mențiunea lipsă carte de identitate. De asemenea, se precizează că la data când petentul a fost sancționat contravențional era în timpul serviciului, iar mașina de serviciu era echipată corespunzător.
Agentul constatator N. C. mai arată că nu își mai amintește ca la acea dată să fi scos din mașina petentului cheile din contact și nici să fi făcut afirmația ca dacă îl mai vede pe raza comune G. l-a ars.
Este chemat martorul D. G., instanța procedând la audierea acestuia, sub prestare de jurământ, declarația martorului fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 39), conform art. 323 C.pr.civ.
Instanța, în baza art. 258 C. proc. civ. coroborat cu art. 255 C. proc. civ. încuviințează în probatoriu înscrisurile depuse la dosar și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 394 alin. (1) C. proc. civ. reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23 octombrie 2014, sub nr. de mai sus, petentul B. N. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 16.09.2014, încheiat de intimat, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii se arată că petentul avea asupra sa cartea de identitate și că agentul constatator s-a comportat abuziv. De asemenea, s-a arătat că i s-a refuzat dreptul de a prezenta ulterior actele necesare, că agentul constatator a refuzat să îi consemneze obiecțiunile, că petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție și că agentul constatator nu avea un ordin de serviciu. În fine, s-a arătat că sancțiunea aplicată este disproporționată.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001, art. 6 CEDO, art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Pentru dovedirea plângerii contravenționale s-a solicitat proba cu martori.
La plângerea contravențională au fost atașate următoarele înscrisuri: proces-verbal (f. 5).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată.
La data de 20 noiembrie 2014 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal atacat ca legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că procesul-verbal este legal, conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, și temeinic, sancțiunea contravențională fiind individualizată potrivit cu criteriile legale. Mai arată intimatul că fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, astfel încât procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada până la proba contrară.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249, art. 315 alin. (1) C. proc. civ., OG nr. 2/2001 și ale OUG nr. 195/2002.
Pentru dovedirea întâmpinării s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: istoric contravențional (f. 11-12).
La data de 27 noiembrie 2014 petentul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, arătând că agentul constatator nu se afla în mașina de serviciu, nu purta uniformă și a avut un comportament nepotrivit.
La termenul din 23 ianuarie 2015 a fost audiat martorul L. F.-A. (f. 24).
La data de 19 martie 2015 intimatul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: situația prezenței la programul de lucru (f. 35), ordin (f. 36).
La termenul din 20 martie 2015 a fost ascultat agentul constatator și a fost audiat martorul D. G. (f. 39), iar instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 16.09.2014 (f. 5) petentul B. N. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002. În sarcina sa s-a reținut faptul că, la data de 16.09.2014, ora 10:50, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DJ107 din G. fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege, respectiv permis de conducere, buletin de identitate, cartea de identitate a autoturismului și asigurarea obligatorie RCA.
Starea de fapt reținută în procesul-verbal este parțial confirmată prin declarația martorului L. F.-A. (f. 24), care a arătat că petentul a refuzat inițial să îi dea actele agentului constatator, iar apoi i-a dat doar buletinul și i-a spus că nu are celelalte acte, precum și prin declarația martorului D. G. (f. 39), care a arătat că l-a auzit personal pe petent refuzând să prezinte agentului constatator actele.
În ceea ce privește comportamentul agentului constatator, instanța reține că, deși din declarația ambilor martori reiese că acesta i-a luat petentului cheile din contact, aspect recunoscut de altfel și de agentul constatator, acest lucru s-a datorat comportamentului petentului care, potrivit declarației martorului D. G., s-a certat cu agentul constatator, iar la un moment dat s-a dat jos din autovehicul și l-a împins pe polițist, ducându-se în spatele autovehiculului. De asemenea, starea de nervozitate a agentului constatator la care face referire martorul L. F.-A. se datorează, cel mai probabil, tot comportamentului total neadecvat al petentului.
În fine, din declarația martorului D. G. reiese că agentul constatator purta uniformă, iar din declarația martorului L. F.-A., confirmată chiar de către agentul constatator, reiese că acesta se afla în autoturismul proprietate personală.
În drept, potrivit potrivit art. 101 alin. (1) pct. 18 din același act normativconstituie contravenție nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin.(2), printre care se numără permisul de conducere, documentele de identitate, documentul de înmatriculare a vehiculului condus și alte documente prevăzute de lege, deci inclusiv polița de asigurare RCA.
În speță, procesul-verbal atacat constituie o probă de vinovăție în sarcina petentului, care răstoarnă prezumția de nevinovăție de care aceasta se bucură. Mai mult, starea de fapt reținută a fost confirmată de declarațiile martorilor audiați în cauză. Prin urmare, îi revenea petentului rolul de a propune probe care să îi dovedească nevinovăția, ceea ce nu a înțeles să facă, martorul propus de el declarând, din contră, că petentul nu avea asupra sa actele prevăzute de lege. În concluzie, din punctul de vedere al stării de fapt reținute, care corespunde adevărului, procesul-verbal este legal.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese, mențiuni a căror existență o poate verifica din oficiu.
În ceea ce privește susținerile petentului, potrivit cărora ar fi prezentat agentului constatator cartea de identitate, instanța reține că ambii martori audiați în cauză au spus că petentul a refuzat să prezinte vreun act, martorul L. F.-A. arătând totuși că petentul ar fi prezentat până la urmă carte de identitate. Prin urmare, din moment ce a existat un refuz inițial al petentului de a prezenta cartea de identitate, există posibilitatea ca agentul constatator să fi completat procesul-verbal înainte de momentul la care ea a fost prezentată, reținând că acesta nu o are asupra sa. Oricum, având în vedere faptul că cartea de identitate este doar unui dintre cele patru acte în legătură cu care s-a reținut că petentul nu le avea asupra sa, instanța reține că și dacă agentul constatator ar fi reținut greșit acest aspect, el nu este de natură să aducă vreo vătămare petentului, câtă vreme lipsa celorlalte trei acte ar fi determinat reținerea aceleiași contravenții în sarcina sa și, de asemenea, gravitatea faptei nu ar fi fost micșorată.
Referitor la faptul că petentul ar fi putut aduce ulterior actele în discuție, instanța reține că norma de incriminare sancționează nerespectarea obligației conducătorului auto de a avea asupra sa actele, iar nu de a deține aceste acte în general - pentru aceasta existând sancțiuni mai drastice - astfel că prezentarea ulterioară a actelor în discuție nu ar putea înlătura caracterul contravențional al faptei.
Petentul a susținut că agentul constatator a refuzat să înscrie în procesul-verbal atacat obiecțiunile sale. Instanța reține că, potrivit art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștiința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal, textul fiind interpretat prin dec. nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, în sensul că nulitatea instituită de acest text este una relativă. Chiar în ipoteza în care susținerile petentului ar fi adevărate – lucru nedovedit prin niciun mijloc de probă, pentru a atrage nulitatea procesului-verbal încălcarea acestei obligații de către agentul constatator trebuie să fi produs o vătămare petentului. Or, câtă vreme acesta a fost liber să își prezinte obiecțiunile cu privire la procesul-verbal atacat în fața instanței de judecată, care poate hotărî atât asupra legalității, cât și asupra temeiniciei acestuia, o asemenea vătămare este inexistentă.
În legătură cu pretinsul comportament abuziv al agentului constatator, instanța reține că, din contră, din probatoriul administrat în cauză cel care s-a comportat total nepotrivit a fost chiar petentul, astfel că reacția agentului constatator a fost una firească. De asemenea, instanța reține că nu s-a dovedit că acesta ar fi adresat injurii petentului sau ar fi avut vreo altă reacție disproporționată față de reacția acestuia din urmă.
Nu pot fi reținute susținerile petentului potrivit cărora procesul-verbal nu poate face prin el însuși dovada săvârșirii unei contravenții. Astfel, premisa de la care trebuie să se pornească este aceea că materia contravențională, astfel cum este ea reglementată în dreptul român, constituie materie penală în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, prin urmare, cel acuzat de săvârșirea unei contravenții trebuie să se bucure de garanțiile specifice unui proces penal, printre care și beneficiul prezumției de nevinovăție, după cum în mod corect a arătat petentul. Or, conținutul acestei prezumții pe plan probator ar putea fi sintetizat după cum urmează: orice persoană este prezumată nevinovată până la momentul la care vinovăția sa este dovedită. Rezultă, așadar, că administrarea fie și a unei singure probe convingătoare privind vinovăția unei persoane, este suficientă pentru a răsturna această prezumție. Procesele-verbale de constatare a contravenției, cel puțin câtă vreme sunt încheiate pe baza constatărilor personale ale agenților constatatori, reprezintă o probă de vinovăție în sarcina contravenientului, pe care acesta este dator să o răstoarne spre a își dovedi nevinovăția, situație normală chiar într-un proces penal propriu-zis. M. mult, în speță, starea de fapt a fost confirmată și prin declarația a doi martori, dintre care unul propus chiar de către petent.
Raportat la susținerile petentului, potrivit cărora agentul constatator ar fi trebuit să dețină un ordin de serviciu pentru efectuarea controlului, instanța reține că nu există nicio prevedere legală care să facă referire la necesitatea existenței unui asemenea document. De asemenea, faptul că agentul constatator purta uniformă a fost dovedit prin declarația martorului D. G., iar împrejurarea că acesta nu era în mașina de serviciu este absolut irelevantă.
Referitor la cererea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, instanța reține că, conform art. 21 alin. (3) sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În ciuda susținerilor petentului, fapta sa nu este lipsită de gravitate, câtă vreme acesta a circulat fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege și mai apoi a dat dovadă de o atitudine complet nepotrivită față de agentul constatator. Mai mult, din istoricul contravențional aflat la f. 11-12 reiese că petentul are multiple abateri de la legislația rutieră. Simpla împrejurare că fapta sa nu s-a materializat într-un prejudiciu este irelevantă, câtă vreme contravenția comisă este una de pericol, nu de rezultat. Prin urmare, sancțiunea aplicată acestuia este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Pentru aceste motive instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. N., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 16.09.2014, încheiat de intimat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 20 martie 2015.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./ 28 aprilie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2454/2015.... | Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 2738/2015.... → |
|---|
