Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8038/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8038/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 8038/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8038/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 09 septembrie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. – C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta S.C. M. D. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta .. și fidejusorul A. G., având ca și obiect pretenții – cerere cu valoare redusă.
Soluționarea cauzei are loc în camera de consiliu, fără citarea părților, conform art. 1029 NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Nemaifiind alte cereri sau excepții prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2015 pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, reclamanta S.C. M. D. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta .. și fidejusorul A. G. obligarea pârâtei în solidar cu fidejusorul la plata sumei de 1858, 94 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale, emise în baza contractului încheiat cu debitoarea, rămase neachitate precum și obligarea debitoarei la plata penalități de întârziere aferente debitului restant în cuantum de 0, 5% pe zi de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată, solicitând totodată judecarea în lipsă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de furnizare produse și servicii – V7 cu fidejusor, înregistrat sub nr. 1793/08.10.2014, in temeiul căruia a pus la dispoziția paratei un terminal EFT-POS pentru efectuarea operațiunilor cu moneda electronica si a celor de colectare de sume din facturi utilități, pe baza de proces-verbal.
S-a arătat ca parata a efectuat operațiuni de colectare de sume in valoare de 1858, 94 lei, prin încasarea de utilități a unor diferiți furnizori de la consumator, dar nu a depus sumele încasate in contul M. D. SRL, in termenul stabilit si însușit conform contractului încheiat.
Totodată, reclamanta a învederat instanței ca îndeplinirea obligațiilor contractuale a fost garantata, in solidar, de către A. G., in calitate de fideiusor.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru.
Pârâtei și fideiusorului li s-a comunicat formularul de cerere și actele anexă depuse de către reclamantă, însoțite de formularul de răspuns, însă aceștia nu au depus nici un înscris în termenul de 30 de zile de la data primirii documentelor. .
Conform art. 1029 NCPC., procedura cu privire la cererile cu valoare redusă se desfășoară în întregime în camera de consiliu și este scrisă.
Instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că, între parți, s-au desfășurat relații civile de natura profesionala in temeiul contractului de furnizare produse si servicii V7 înregistrat sub nr. 1793/08.10.2014 (filele 18 - 27). Conform prevederilor contractuale, reclamanta a pus la dispoziția paratei .. un terminal pentru colectarea de sume din facturi emise de furnizorii de utilități si alte servicii, dupa cum rezulta din scriptul existent la fila 28 din dosar.
Contractul încheiat intre parți a fost însușit de către ambele parți pe baza de semnătura si ștampila, fiind garantata, astfel, respectarea obligațiilor asumate.
Sumele colectate de către parata din facturi de utilități emise de furnizorii de utilități si alte servicii au fost dovedite, conform prevederilor contractuale, prin raportul de tranzacții de la filele 15 - 17, însă valoarea facturilor încasate nu a fost depusa in contul ., in termenul convenit, după cum rezulta din fisa de client existenta la fil. 29 din dosar.
F. de împrejurarea ca parata nu a înțeles să-și execute obligația de plată a contravalorii serviciilor de care a beneficiat, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată solicitând obligarea paratei in solidar cu fidejusorul la acoperirea debitului restant. Într-adevăr, contractul încheiat intre parti a fost garantat de catre paratul A. G.- administratorul societatii contractante, ce, in calitate de fidejusor, s-a obligat, in solidar, la respectarea obligatiilor asumate de parata, prin semnarea contractului de produse si servicii depus la dosar.
În drept, instanța va decide cu privire la pretențiile deduse judecații in conformitate cu prevederile art. 1270 din Codul Civil, reținând că, intre părți, s-a încheiat o convenție având ca obiect vânzare de servicii. Principiul forței obligatorii a actului juridic impune instanței de judecata concluzia ca orice convenție a parților este obligatorie, are putere de lege intre părțile contractante și trebuie respectată ca atare.
Din moment ce reclamanta și-a respectat obligația prevăzuta in contract si a efectuat vânzarea si livrarea serviciilor comandate de parata, trebuia ca și parata să-și îndeplinească ca atare prestația la care s-a obligat, de a-si îndeplini obligațiile de plata asumate prin contractul de furnizare produse si servicii, pe baza de semnătura si ștampila. Obligația de plata nefiind respectata, a devenit eficace raportul de fidejusiune si garantul trebuia sa achite debitul, conform art. 2280 raportat la art. 2293 din Codul Civil.
Pe baza prev. art. 1650 din Codul Civil, conform cărora: „Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească”, instanța retine caracterul sinalagmatic, cu titlu oneros si comutativ al contractului de vânzare, din moment ce părțile se obliga reciproc una către alta si oneros, fiecare parte voind a-și procura un avantaj, iar obligația unei părți este echivalentul obligației celeilalte.
Data fiind natura bilaterala, cu titlu oneros si comutativ a convenției de vânzare-cumpărare de produse si servicii, prestația fiecărei parți isi are izvorul in contraprestația celeilalte parți, astfel ca, in temeiul art. 1516 alin. 1 din Codul Civil, reclamanta este indreptatita la încasarea creanței pe care o invoca in speța ca urmare a serviciilor pe care i le-a furnizat paratei, identificate in cuprinsul raporturilor de tranzacții depuse la dosar.
Totuși, niciunul dintre pârâți nu au înțeles să efectueze plata deși, în baza probatoriului existent la dosar, instanța reține că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul dispozițiilor art. 662 din Codul de Procedura Civilă, în cuantum de 1858, 94 lei, reprezentând contravaloare sume colectate din facturi, nedepuse in contul ., la termenul convenit, creanța față de care reclamanta și-a dovedit pretențiile conform prevederilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă, prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor relevante, mijloace de probă de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății raportat la prevederile art. 265 și art. 272 din același act normativ.
S-a făcut dovada certitudinii, lichidității și exigibilității creanței pretinse, creanță constatată prin contractul si rapoartele de tranzacții depuse la dosar. Aceste facturi si rapoarte de tranzacții sunt, în fapt, înscrisuri sub semnătură privată raportat la valoarea probatorie conferită de art. 273 coroborat cu art. 277 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, fiind acceptate de către parati prin asumarea contractului de furnizare produse si servicii in temeiul căruia au fost emise, pe baza de semnătura si ștampila si recunoscute, în mod implicit, prin lipsa de interes manifestată față de soluționarea cauzei, din moment ce parații nu au înțeles sa formuleze vreun răspuns la cererea reclamantei, deși au primit actul de procedura, sens în care instanța va considera această atitudine ca o recunoaștere a pretențiilor deduse judecații.
Dând eficienta prezumției de responsabilitate ce guvernează materia răspunderii contractuale, instanța va avea in vedere ca reclamanta a probat existența creanței în patrimoniul său, după cum s-a reținut deja, motiv pentru care se impunea ca pârâții să facă dovada faptului efectuării plății, insă, nu s-a făcut această dovadă. In consecința, in temeiul art. 1270 coroborat cu art. 1516 alin. 1 din Codul Civil, instanța va obliga pârâții, in solidar, să plătească reclamantei suma de 1858, 94 lei, reprezentând contravaloare servicii.
Reținând ca obligația de plată a sumei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate este exigibila de la data scadentei - data indicata in cuprinsul fiecărui document de plata prezentat de reclamanta, conform prev. art. 4.4 din contract, si identificata prin fisele de client de la dosar -, instanța apreciază că se justifică și pretențiile reclamantei cu privire la penalitățile de întârziere solicitate, în temeiul art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul Civil parata - debitor principal fiind de drept în întârziere pentru executarea obligației de plată a sumei de bani asumate în exercițiul activității întreprinderii.
Cu privire la cuantumul penalităților de întârziere datorate in speța de cei doi parați obligați solidar, instanța va avea in vedere prevederile contractuale ce stabilesc aceste penalități la un nivel de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere, convenția parților fiind obligatorie si in aceasta privința, clauza inserata in cuprinsul art. 4.8 din contract fiind pe deplin valabila in temeiul disp. OG nr. 13/2011 și ii obligă pe pârâți în condițiile art. 1535 alin. 1 din Codul Civil. În consecință, instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere in cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere și a-i obliga, in solidar, pe pârâți să plătească reclamantei penalitățile de întârziere datorate de la data scadentei obligației de plata si pana la achitarea integrala si efectiva a debitului.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata, constând in taxa de timbru, instanța retine ca suma de 50 lei, avansata de reclamanta cu acest titlu si probata prin chitanța de la fila 5, este datorata de pârâți în temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de Procedura Civilă, fiind “partea care pierde procesul”, in sensul legii. Conform disp. art. 455 din Codul de Procedura Civila, cheltuielile de judecata vor fi suportate de către pârâți, in solidar, data fiind natura raportului de fidejusiune.
Pentru aceste considerente, apreciind că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, instanța urmează a admite cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulata de reclamanta S.C. M. D. S.R.L., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta .., cu sediul în ., jud. Călărași și fidejusorul A. G., domiciliat în ., ., jud. Călărași, și în consecință:
Obligă pârâta .. în solidar cu fidejusorul A. G. să achite reclamantei suma de 1858, 94 lei cu titlu de debit principal restant și penalități de întârziere în cuantum procentual de 0, 5 % pe fiecare zi de întârziere aferente debitului principal restant, de la data scadenței plății și până la plata efectivă.
Obliga pârâta în solidar cu fidejusorul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, calea de atac exercitata urmând a fi înregistrata la Judecătoria Cluj-N..
Dată în Camera de Consiliu și pronunțata in ședința publică din 09.09.2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red.Dact/MCF/5 ex/09.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8028/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8057/2015.... → |
|---|
