Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3777/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3777/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 27873/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3777CC/2015
Ședința camerei de consiliu de la 17 Aprilie 2015
Completul costituit din:
Președinte: C. G. C.
Grefier: S. C. P.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul E. K. ROMANIA SRL în contradictoriu cu pârâta T. C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, atât la prima cât și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se constată că s-au efectuat verificările în baza de date cu privire la domiciliul pârâtei, aceasta fiind citată în mod corect, conform înscrisului de la fila 62 dosar.
Instanța constată că pârâta nu s-a prezentat la interogatoriu pentru acest termen de judecată.
Nemaifiind alte probe de administrat, în temeiul art. 244 C. pr. Civ., instanța declară cercetarea procesului încheiată și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanta . SRL a solicitat obligarea pârâtei T. C. la plata sumei de 358,96 lei cu titlu de debit principal, a sumei de 358,96 lei reprezentând penalități de întârziere aferente începând cu data de 21.01.2012 și până la concurența debitului principal, a dobânzii legale începând cu data de 29.11.2014 și până la plata efectivă a debitului principal, precum și a sumei de 100,82 lei cu titlu de taxă de reziliere; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat, în esență, că între . pârâtă s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate nr._/03.10.2011. În baza acestui contract, pentru serviciile prestate, au fost emise facturile fiscale JAF_/07.01.2012, JAE_/JAE_/07.12.2012, facturi care însă nu au fost achitate integral de către debitor. Pentru serviciile prestate și neachitate la termen sunt datorate penalități de întârziere până la concurența cu debitul principal, iar apoi dobânda legală conform OG nr. 13/2011.
Mai arată reclamanta că prin semnarea Clauzelor contractuale de bază aferente contractului, debitorul și-a dat acordul referitor la prevederile contractului și ale documentului Termeni și Condiții Generale, care face parte integrantă din contract. Debitorul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate, în baza facturilor emise, în termen de 14 zile calendaristice de la emiterea facturilor.
Menționează reclamanta și că dreptul său de creanță provine din cesiunea de creanță care a avut loc între Orange România SA și E. Investment RO GMBH, cesiune care i-a fost notificată pârâtei prin înscris cu dată certă, fiind înregistrată și în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. Creanța deținută împotriva pârâtei întrunește calitatea de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Debitul principal neachitat este în cuantum de 358,96 lei, la care se adaugă penalități de întârziere în același cuantum, într-un procent de 0,5% pe zi de întârziere, de la data scadenței facturilor și până la data de 29.11.2014, dată de la care pârâta datorează în continuare dobânda legală, conform OG nr. 13/2011, până la data plății efective.
Mai arată că pârâta datorează și suma de 100,82 lei cu titlu de taxă de reziliere, conform art. 1.16 din documentul Termeni și Condiții Generale, având în vedere că nu a fost respectată perioada minimă contractuală de 12 luni.
În drept au fost invocate prevederile art. 1025 și urm. Cod proc. civ., Titlul VI, Cap. 1 privind cesiunea de creanță din Noul Cod Civil.
În probațiune au fost depuse înscrisuri. (f. 15-51)
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei. (f. 2)
Instanța a procedat la emiterea către pârâtă a formularului de răspuns, însoțit de o copie a cererii și a înscrisurilor depuse de reclamantă, însă aceasta nu s-a conformat obligației instituite de art. 1029 al. 4 Cod proc. civ. privind depunerea sau trimiterea formularului de răspuns completat corespunzător, nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și face cunoscută poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamantă și a dispus din oficiu administrarea probei cu interogatoriul pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, între S.C. Orange România S.A., în calitate de furnizor, și debitoarea T. C., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate nr._/03.10.2011 (f. 19, 20). Potrivit contractului și Clauzelor Contractuale de Bază, Orange România SA s-a obligat să furnizeze servicii de date mobile, în condițiile și termenii din contractul încheiat, în schimbul plății de către beneficiar a tarifelor lunare practicate de către furnizor.
. a prestat serviciile prevăzute în contractul încheiat, îndeplinindu-și obligațiile asumate, sens în care au fost emise facturile fiscale nr. JAF_/07.01.2012, JAE_/JAE_/07.12.2012, din care se arată că a rămas neachitată suma de 358,96 lei (f. 15-18). Instanța mai reține și faptul că ulterior, la data de 09.05.2013, a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe în temeiul căruia reclamanta este îndrituită să pretindă plata acestor sume de la pârâta debitoare cedată. (f. 50, 51)
În ceea ce privește însă înscrisul intitulat ,,Termeni și condiții generale”, depus de reclamantă în susținerea pretențiilor sale și în care se face vorbire despre perceperea unor penalități de 0,5% pe zi de întârziere - art. 1.9 alin. 4 -, cât și despre despăgubirile datorate de către beneficiar în cazul în care rezilierea contractului are loc înainte de expirarea perioadei minime contractuale - art. 1.16 -, instanța constată că acestea nu au fost însușite de către pârâtă prin semnătură. (f. 21-48)
Sub aspectul dispozițiilor legale aplicabile, potrivit prevederilor art. 1350 Cod civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Totodată, în temeiul art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, dar și la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, conform art. 1531 alin. 1 Cod civil.
Răspunderea civilă contractuală se angajează în situația nerespectării întocmai a obligațiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecința neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare. Condițiile răspunderii contractuale sunt: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția debitorului. Din momentul în care sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, se naște dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său. Însă, pentru acordarea despăgubirilor, mai este necesar ca debitorul să fie pus în întârziere și să nu fie stipulată o clauză de neresponsabilitate.
Cu privire la penalitățile de întârziere și dobânda legală solicitate, potrivit art. 1535 Cod civil, în cazul în care o sumă nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Analizând aceste condiții în concret, prin prisma cauzei deduse judecății, instanța constată îndeplinite în prezenta cauză condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce privește debitul principal reprezentând contravaloarea serviciilor de date mobile furnizate pârâtului. În acest sens, fapta ilicită constă în neplata contravalorii acestor servicii, prejudiciul suferit de reclamantă este cert și reprezintă paguba materială suferită, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evidentă, ea reieșind din însăși materialitatea faptei. Referitor la vinovăția debitorului, în materie contractuală operează o prezumție de culpă a debitorului, prin simplul fapt al neexecutării, potrivit art. 1548 Cod civil. Punerea în întârziere constă în manifestarea unilaterală de voință prin care creditorul pretinde executarea de către debitor, pârâta fiind de drept în întârziere conform clauzelor contractuale.
Instanța apreciază însă că pârâta nu poate fi obligată la plata sumei de 358,96 lei, reprezentând penalități contractuale de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, de la scadența facturilor fiscale și până la concurența debitului principal, și nici la plata sumei de 100,82 lei cu titlu de taxă pentru rezilierea anticipată a contractului, lipsind consimțământul debitoarei la asumarea unor asemenea obligații, prevăzute în ,,Termeni și Condiții Generale”. Deși contractul încheiat și semnat de către pârâtă face trimitere generic la înscrisul ,,Termeni și Condiții Generale”, atâta timp cât aceste din urmă clauze contractuale nu au fost acceptate în mod distinct de către pârâtă prin semnătură, nu poate fi determinat nici conținutul lor cu care aceasta ar fi fost de acord și, deci, răspunderea sa contractuală nu poate fi antrenată cu privire la aceste capete de cerere. Cu toate acestea, față de dispozițiile legale mai sus evocate, pârâta datorează reclamantei dobânda legală, astfel cum aceasta a fost solicitată de către reclamantă, de la data de 29.11.2014 și până la data plății efective a debitului principal.
Așadar, reclamanta, prin materialul probator depus în susținerea pretențiilor sale, a făcut parțial dovada existenței unui acord valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor reciproce și interdependente de către debitoare, iar acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1499 Cod civ. că, în speță, a executat propria obligație de plată. Însă debitoarea nu și-a făcut cunoscută poziția procesuală și nici nu a propus vreun mijloc de probă în apărarea sa și care să ateste îndeplinirea propriilor obligații asumate contractual. De asemenea, având în vedere că pârâta nu s-a înfățișat pentru a răspunde la interogatoriul dispus de instanță din oficiu, se va da eficiență juridică și dispozițiilor art. 358 Cod proc. civ., socotind această împrejurare ca un început de dovadă în folosul părții adverse, care se va corobora cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosar și care au fost însușite de pârâtă prin semnătură, făcând dovadă împotriva acesteia.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte cererea formulată de către reclamantă, o va obliga pe pârâtă la plata către aceasta a sumei de 358,96 lei reprezentând debit principal restant, precum și la plata dobânzii legale aferente, care se va calcula de la data de 29.11.2014 și până la data plății efective, urmând să respingă ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 358,96 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului principal, precum și la plata sumei de 100,82 lei, reprezentând taxă de reziliere.
Potrivit art. 453 Cod proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Reclamanta, pentru a promova prezenta cerere, a achitat o taxă judiciară de timbru de 50 lei, iar față de soluția adoptată de instanță, se impune a fi precizat că valoarea taxei ar fi fost aceeași și dacă s-ar fi solicitat doar debitul principal și dobânda legală. D. urmare, instanța va obliga pârâta să plătească creditoarei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. EOS KSI ROMÂNIA S.R.L., cu sediul în București, .. 10A, sector 2, înregistrată sub nr. ORC J40/_/2002, CUI_, în contradictoriu cu pârâta T. C., CNP_, cu domiciliul în mun. Cluj-N., .. 12, ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 358,96 lei reprezentând debit principal restant, precum și la plata dobânzii legale aferente, care se va calcula de la data de 29.11.2014 și până la data plății efective.
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 358,96 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului principal, precum și la plata sumei de 100,82 lei, reprezentând taxă de reziliere.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din data de 17.04.2015.
Președinte,Grefier,
C. G. C. S. C. P.
Red/Dact/CGC/SCP
22.05.2015, 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3276/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3294/2015.... → |
|---|
