Contestaţie la executare. Sentința nr. 8642/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8642/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 16692/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8642/2015
Ședința publică de la 25.09.2015
Completul constituit din
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER: T. A.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI –A.A.A.S. în contradictoriu cu intimații ., . U. SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatei ., dna Mosoreti-P. L., care depune delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța constată că s-a depus, la data de 17.09.2015, întâmpinare de către intimata ., iar la 22.09.2015 s-a transmis dosarul execuțional de către B.E.J. N. D..
Potrivit art. 159 ind. 1 alin. 2 C.pr.civ. 1865 raportat la art. 373 alin. 2 C.pr.civ., instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N. și pune în discuție acest aspect.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea excepției invocate, apreciind că Judecătoria Cluj-N. este competentă teritorial să soluționeze acest dosar întrucat sediul terților popriți se află în această rază teritorială.
Instanța rămâne în pronunțare asupa excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 07.09.2015 sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București, .. Ș. nr. 50, Sector 1, R., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații ., cu sediul în București, .. 2 - 4, Sector 1, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, . sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, cod fiscal_ și . sediul în Cluj N., . nr. 1 - 2, jud. Cluj, cod fiscal_, să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, anularea procesului verbal din 20.08.2015, prin care s-a instituit sechestrul definitiv asupra acțiunilor aflate în proprietatea statului și administrate de contestatoare la societățile comerciale, precum și întoarcerea executării silite.
În motivarea cererii sale, creditoarea a reliefat, mai întâi, că nu au fost respectate termenele stabilite de art. 431, 434 și 402 alin. (1) din C. proc. civ., în cadrul vânzării speciale la ordin a acțiunilor societăților comerciale, dat fiind că nu a fost încă soluționată irevocabil contestația la executare promovată. În al doilea rând, s-a menționat că procesul verbal încheiat la 20.08.2015 este nelegal, fiind întocmit cu nesocotirea dispozițiilor art. 411 alin. (3), 452 și 416 pct. 5 din C. proc. civ., în circumstanțele în care valorile mobiliare nu se află în proprietatea contestatoarei și nu există o evaluare a acestora, numai statul român deținând calitatea de acționar, conform art. 5 din Legea nr. 137/2002, 5 alin. (1) lit. c) și 21 alin. (1) lit. d) și e) din O. U. G. nr. 88/1997, A. A. A. S. fiind numai administrator al activelor statului, astfel că acestea nu pot fi valorificate, de vreme ce pot fi urmărite doar bunurile aflate în proprietatea debitorului. În al treilea rând, s-a relevat că, în realitate, titlurile executorii pe care terții le obțin împotriva contestatoarei nu pot fi executate prin poprirea și vânzarea acțiunilor societăților comerciale, aflate în proprietatea statului, de esența popririi fiind împrejurarea că există un raport juridic între debitor și terțul poprit, or nu aceasta este situația în cauză, de vreme ce A. A. A. S. este un administrator al acțiunilor, mandatată prin lege a exercita drepturile și obligațiile ce decurg din calitatea de proprietar al statului român, acest aspect fiind confirmat și prin faptul că atribuții legate de privatizare au fost atribuite și altor autorități și instituții publice, or prin poprirea efectuată se ajunge la blocarea procesului de privatizare și, pe de altă parte, se încalcă și prevederile art. 452 alin. (2) lit. a) din C. proc. civ. Mai mult decât atât, s-a învederat că dispoziții imperative reglementează procesul de privatizare a societăților comerciale, astfel că înstrăinarea acțiunilor deținute de stat nu poate fi realizată decât prin metode de diminuare a participațiilor sale, stabilite prin acte normative speciale, iar nu prin executare silită, așadar acestea nu pot fi urmărite pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor A. A. A. S., chiar dacă printre atribuțiile sale se numără și administrarea și vânzarea acțiunilor statului. Totodată, s-a subliniat că, odată efectuat actul de executare, se cauzează blocarea pachetelor de acțiuni în raport de care este exercitată calitatea de administrator, neputând fi negociată nicio clauză privind volumul investițiilor angajate, plata obligațiilor restante, astfel că se produc consecințe prejudiciabile, oricum veniturile obținute de A. A. A. S. din vânzarea acțiunilor societăților din portofoliu se varsă la bugetul statului, urmând a fi avute în vedere și dispozițiile art. 452 alin. (2) lit. a) din C. proc. civ. Nu mai puțin, s-a apreciat că, prin executarea silită declanșată, se cauzează pagube irecuperabile întrucât nu există voința statului, prin A. A. A. S., de a vinde acțiunile, fiind astfel încălcat dreptul de proprietate al statului român. Relativ la solicitarea de întoarcere a executării silite, s-a pretins restabilirea situației anterioare, prin ridicarea popririlor/sechestrelor înființate asupra acțiunilor/părților sociale administrate, în numele statului, la societățile comerciale și restituirea acțiunilor către societatea comercială/restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată, atâta timp cât numai statul român are calitatea de proprietar, iar veniturile obținute din vânzarea valorilor mobiliare se varsă la bugetul statului, terțul ce ar achiziționa acțiunile fiind cumpărător de rea credință.
În drept, s-au invocat prevederile art. 132, 399 și urm., 403 alin. (1) și urm., 404 și urm. din C. proc. civ., ale Legii nr. 92/2011, ale O. G. nr. 22/2002, ale O. U. G. nr. 51/1998, ale O. U. G. nr. 88/1997 și ale Legii nr. 137/2002.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri ( f. 11 - 13 ).
Intimata . a depus întâmpinare ( f. 19 - 29 ), prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, respingerea contestației la executare promovate, în principal, pentru autoritate de lucru judecat a considerentelor Sentinței civile nr. 7878/2015 a Judecătoriei Cluj N., pronunțată în dosarul nr._/211/2015, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, cu respingerea cererii de întoarcere a executării ca inadmisibilă.
În susținerea poziției sale procesuale, intimata a învederat, mai întâi, că cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare este inadmisibilă, dat fiind că aceasta ar putea fi dispusă numai până la soluționarea contestației, potrivit art. 403 alin. (1) din C. proc. civ. și, pe de altă parte, a relevat că nu fost evidențiate motivele pentru care se pretinde suspendarea executării. În al doilea rând, s-a considerat că nu poate fi reținută încălcarea termenelor reglementate de art. 431 și 434 din C. proc. civ., dispozițiile menționate făcând referire la vânzarea silită a bunurilor mobile sechestrate, iar nu la sechestrul propriu - zis, astfel că nu au legătură cu actul contestat și, totodată, invocarea acestor aspecte este prematură în contextul în care nu s-a ajuns la vânzarea efectivă. Totodată, s-a relevat că, în realitate, nu este cert care anume contestație la executare nu ar fi fost încă soluționată, iar textul art. 402 alin. (1) din C. proc. civ., invocat în cererea promovată, se referă la procedura de soluționare a contestației. În al treilea rând, raportat la calitatea contestatoarei de simplu administrator, s-a apreciat că operează autoritatea de lucru judecat provizorie a considerentelor Sentinței civile nr. 7878/2015 a Judecătoriei Cluj N., pronunțată în dosarul nr._/211/2015, prin care s-a constatat calitatea de acționar a A. A. A. S. și, nu mai puțin, s-a evidențiat că această împrejurare reiese din certificatele constatatoare emise de O. R. C. și din adresa eliberată de către Depozitarul central SA, fiind necesar a fi luate în seamă prevederile art. 50 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 5 din Legea nr. 26/1990, fiind opozabile înregistrările efectuate la O. R. C., sens în care există putere de lucru judecat. Totodată, s-a învederat că statutul de proprietar al contestatoarei rezidă și din ansamblul dispozițiilor care reglementează organizarea, funcționarea și atribuțiile sale, fiind relevante dispozițiile art. 1 și 5 din O. U. G. nr. 23/2004, ale art. 4 ind. 3 din O. U. G. nr. 88/1997 și ale art. 12 din O. U. G. nr. 51/1998, concluzia ce se impune fiind în sensul că statul a creat o instituție publică, cu personalitate juridică și patrimoniu distinct, căreia i-a transferat dreptul de proprietate asupra acțiunilor la societățile comerciale, iar obligațiile speciale ce incumbă contestatoarei în cadrul procesului de privatizare nu pot fi opuse terților, în acest sens existând și practică judiciară, care se impune cu autoritate de lucru judecat. În același context, s-a reliefat că, în ipoteza în care statul român ar avea calitatea de proprietar, iar contestatoarea ar fi administratorul acțiunilor, executarea silită ar fi legală, potrivit art. 14 alin. (1) și 15 alin. (1) din O. U. G. nr. 18/2004, de vreme ce debitul contestatoarei este și datoria statului român, neputând fi omise nici prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 116/2011. În fine, s-a învederat că nu se poate susține nerespectarea dispozițiilor art. 411 alin. (3), 452 și 416 pct. 5 din C. proc. civ., în condițiile în care contestatoarea deține calitatea de proprietar al valorilor mobiliare, care nu au fost declarate insesizabile sau inalienabile printr-un act normativ, iar procesul verbal încheiat conține mențiuni referitoare la echivalentul acțiunilor, astfel că sunt respectate prevederile art. 416 din C. proc. civ. În ce privește solicitarea de întoarcere a executării silite, s-a apreciat că o asemenea cerere este inadmisibilă, în circumstanțele în care s-a promovat contestație numai împotriva unui act de executare, iar nu împotriva titlului executoriu sau a executării silite înseși.
În drept, s-au invocat prevederile art. 115 și urm. din C. proc. civ.
În probațiune, au fost anexate înscrisuri ( f. 30 - 300 și 1 - 81 vol. II ).
A fost efectuată adresă către B. E. J. N. D., pentru a transmite copii certificate de pe actele din dosarul nr. 10/2011 ( f. 18 ).
Analizând, prioritar, excepția invocatǎ din oficiu, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum dispune art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., or, în ce privește cauza de față, este de relevat că, neîndoielnic, executarea silită demarată împotriva contestatoarei, ce formează obiectul dosarului nr. 10/2011 al B. E. J. N. D., a fost inițiată anterior momentului în care a intrat în vigoare Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, așadar se impune a aprecia că, în prezentul litigiu, este pe deplin aplicabilă reglementarea C. proc. civ. 1865, în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, redat în cele ce preced.
În asemenea circumstanțe, trebuie precizat că, după cum dispune art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. 1865, Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar conform alin. (3) din cadrul aceluiași articol, Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. Pe de altă parte, nu poate fi omis că, potrivit art. 411 alin. (1) din C. proc. civ. 1865, Dacă în termen de o zi de la primirea somației debitorul nu plătește suma datorată, executorul judecătoresc de pe lângă instanța de executare va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deținute de un terț.
În ce privește litigiul de față, este de reținut, mai întâi, că așa cum se poate observa din cuprinsul contestației la executare promovate, aceasta a fost formulată împotriva unui act concret de executare silită, anume sechestrul instituit asupra acțiunilor unor societăți comerciale, prin procesul verbal încheiat în acest sens de organul de executare, fiind pretinsă anularea sa ( f. 1 - 2 ). În al doilea rând, nu poate fi omisă împrejurarea că, examinând procesul verbal dresat de executorul judecătoresc, la 20.08.2015, ora 14.30 ( f. 12 - 13 ), reiese că, în cadrul procedurii declanșate împotriva contestatoarei, ce formează obiectul dosarului nr. 10/2011, s-a trecut, la data indicată anterior, la instituirea sechestrului, printre altele, asupra acțiunilor ce ar fi deținute în proprietate, de către contestatoare, în cadrul . . mobiliare în discuție fiind lăsate în custodia depozitarului SSIF Vienna Investment Trust SA. În asemenea circumstanțe, trebuie concluzionat că, în mod cert, verificarea competenței instanței sesizate urmează a fi realizată din perspectiva naturii actului concret de executare criticat, aceasta independent de aspectul că, în cadrul cererii contestatoarei, s-a făcut referire inclusiv la faptul că ar fi fost înființată poprirea asupra acțiunilor ce s-ar afla în administrarea sa ( f. 3 - 4 și 6 ), obiectul analizei fiind precis circumscris prin indicarea pretențiilor avansate, or acestea se limitează, raportat la actele de executare silită efectuate în cauză, numai la sechestrul instituit asupra valorilor mobiliare ce i-ar aparține contestatoarei.
Ca atare, trebuie apreciat că, în situația dată, se impun a fi luate în considerare dispozițiile art. 373 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. 1865, competența soluționării contestației la executare de față revenind, în exclusivitate, judecătoriei în a cărei circumscripție s-a efectuat actul de executare criticat, or, în mod cert, această calitate nu revine instanței sesizate. Astfel, ținând seama de elementul că, în mod cert, se solicită anularea sechestrului instituit asupra unor bunuri mobile incorporale, act ce se încadrează în procedura de urmărire mobiliară la care se referă art. 406 - 449 din C. proc. civ. 1865, trebuie determinată instanța în a cărei circumscripție a fost adusă la îndeplinire măsura în discuție, or, din cuprinsul procesului verbal dresat de executorul judecătoresc reiese că acțiunile despre care se afirmă că s-ar afla în proprietatea contestatoarei au fost identificate la depozitarul SSIF Vienna Investment Trust SA, în București, Sector 4, unde s-a trecut la instituirea sechestrului, valorile fiind lăsate în custodia sa ( f. 12 - 13 ). Așadar, numai instanța în a cărei rază s-a efectuat actul de executare criticat, anume Judecătoria Sectorului 4 București, deține competență teritorială în tranșarea prezentei contestații la executare, iar nu Judecătoria Cluj N., în a cărei circumscripție se află numai sediile societăților ale căror acțiuni au fost supuse măsurii sechestrului, aspectul astfel evidențiat fiind lipsit de orice relevanță, raportat la forma de executare în discuție și la natura actului criticat în litigiul de față.
În consecință, ținând seama de argumentele expuse anterior, în baza 159 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. 1865 raportat la art. 159¹ alin. (2) din C. proc. civ. 1865, coroborat cu art. 373 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. 1865, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecǎtoriei Cluj N. în soluționarea cererii, excepție invocată din oficiu și, în temeiul art. 158 alin. (3) din C. proc. civ. 1865, va trimite dosarul instanței competente, respectiv Judecǎtoriei Sectorului 4 București.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecǎtoriei Cluj N. în soluționarea contestației la executare formulate de către contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București, .. Ș. nr. 50, Sector 1, R., în contradictoriu cu intimații ., cu sediul în București, .. 2 - 4, Sector 1, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, . sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, cod fiscal_ și . sediul în Cluj N., . nr. 1 - 2, jud. Cluj, cod fiscal_, excepție invocată de instanță, din oficiu.
Trimite dosarul instanței competente, respectiv Judecǎtoriei Sectorului 4 București.
Nesupusǎ niciunei căi de atac.
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 25.09.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. T. A.
Red. / Tehn. MI
06.10.2015 - 2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 8641/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7853/2015. Judecătoria... → |
|---|
