Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 2680/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2680/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 2680/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2680/2015
Ședința Publică din 12.03.2015
INSTANȚA constituită din:
JUDECĂTOR: I. - C. V. C.
GREFIER: D. S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul Z. I. în contradictoriu cu pârâții M. C. N. – PRIN PRIMAR și C. L. AL MUNICIPIULUI C. N. - PRIN PRIMAR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, a răspuns av. Andaluna B. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. N., invocată de pârâți prin întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C. N., întrucât reclamantul a investit instanța cu o acțiune în pretenții de natură civilă, fără a critica vreun act administrativ.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată de pârâți.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. N. la data de 24.11.2014 sub nr._ reclamantul Z. I. în contradictoriu cu pârâții M. C. N. – PRIN PRIMAR și C. L. AL MUNICIPIULUI C. N. - PRIN PRIMAR, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului C. local al Mun. C.-N. să pună la dispoziția reclamantului o locuință socială din fondul locativ de stat; obligarea Primarului Mun. C.-N. la încheierea unui contract de închiriere pe durată nedeterminată cu reclamantul; cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
În motivare s-a arătat că reclamantul a formulat din anul 2006 mai multe cereri pentru a-i fi repartizată o locuință socială, însă pârâții au respins toate solicitările, susținând că nu se încadrează în prevederile art. 43 din Legea 114/1996. Refuzul exprimat de pârâți este cu totul abuziv și discreționar.
Față de faptul că petentul nu s-ar fi încadrat în categoriile de beneficiari ai unei locuințe sociale, arătă că raportat la prevederile art. 43 Legea 114/1996, reclamantul se încadrează, întrucât este pensionar și suferă de o . boli, care denotă specificul cazului social incident (insuficiență renală acută, cardiomiopatie mixtă, angină pectorală, angor de efort, hipertensiune, insuficiență cardiacă cronică, diabet, obezitate, spondilodiscita). Suplimentar acestor boli, arată că ancheta socială efectuată de Direcția de Asistență Socială și Medicală din cadrul Consiliului L. C.-N. a relevat în raportul înregistrat sub nr._/10.03.2014, caracterul social incident în prezenta speță. Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap a emis certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 2335/22.04.2014, prin intermediul căruia reclamantul a fost încadrat în grad de handicap grav, nerevizuibil. Prin urmare deși este îndreptățit la plata unor despăgubiri, în prezent nu își poate permite, raportat la veniturile pe care le are și medicamentele necesare tratării multiplelor afecțiuni să își închirieze o locuință decenta pentru a avea un trai cat de cat normal la varsta și nevoile pe care le are in prezent. În acest sens invocă prevederile anexei 1 din Legea 114/1996 care stipulează ca cerințe minimale pentru locuințe atât a unui spațiu pentru prepararea hranei cât și a unui grup sanitar, de care in prezent nu beneficiază în actualul spațiu de locuit.
În privința faptului că reclamantul a mai deținut o locuință anterior, pe care a înstrăinat-o, arată că reclamantul a fost nevoit să schimbe locuința de mai multe ori, în interesul promovării afacerii deținute, acesta prestând servicii ca PFA, cu activitate principală - filmări video ocazionale și fotograf. Astfel, a ajuns să achiziționeze o locuință în municipiul C.- N., Piața Unirii nr. 14, care constituia un vad bun comercial unde a investit toate veniturile pe care le avea, însă această din urmă locuință a fost nevoie a fi restituită vechilor proprietari, în urma unei decizii definitive a instanțelor. Ca urmare a acestui fapt, reclamantul a ajuns să locuiască în condiții improprii, fără căldură, într-un imobil închiriat, situat în C.- N., ., .. În lumina drepturilor de liberă circulație a capitalurilor, reclamantului nu îi poate fi imputat că a înstrăinat o locuință, care era și sediul exercitării activități profesionale, întrucât rațiunea pentru care a vândut și apoi a cumpărat un alt imobil a fost strict bazat de dezvoltarea afacerii sale care ii asigura un minim de trai decent.
Autoritatea publică locală, anterior refuzului de a pune la dispoziția petentului o locuință din fondul locativ de stat, trebuia să procedeze la o verificare a contextului înstrăinării bunului imobil deținut, nu doar să procedeze la o aplicare a dispozițiilor legale în mod restrictiv.
Raportat la faptul că reclamantul a deținut un imobil în cotă de 1/2 în municipiul C.- N., ., care a fost demolat, urmând să fie despăgubit prin măsuri reparatorii prin echivalent, arată că nici până în prezent nu i s-a adus la îndeplinire acest drept.
În drept, s-au invocat prevederile din Legea 114/1996, art. 451-453 Cod procedură civilă.
În probatiune, la dosar au fost depuse înscrisuri: Sentința civilă nr. 985/16.11.2010 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, adresa nr. 256/19.12.2012 a Instituției Prefectului C., raport de anchetă socială nr._/10.03.2014, Certificat de încadrare în grad de handicap, autorizație nr._/04.07.1995 eliberată de Consiliului Județean C..
Pârâtele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii în principal, pe cale de excepție, iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
Raportat la obiectul litigiului, respectiv obligarea unei autorități publice de a emite un act administrativ coroborat cu refuz nejustificat de a i se repartiza o locuință socială, consideră că prezentul litigiu se circumscrie contenciosului administrativ, sens în care invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N.. Contenciosul administrativ, potrivit prevederilor Legii nr.554/2004 constă în activitatea de soluționare, de către instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a ivit fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul legii contenciosului administrativ, fie prin nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim. Or, lista de priorități privind repartizarea locuințelor sociale se aprobă prin hotărâre de Consiliu local, care este un act administrativ. Legea nr. 554/2004 reglementează foarte clar condițiile de promovare a acțiunii în contencios administrativ, precum și soluțiile pe care le poate pronunța instanța de judecată.
In situația în care se va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N., constatându-se competența instanței de contencios administrativ, invocă excepția in admisibilității acțiunii raportat la lipsa plângerii prealabile. Din analiza textelor legale în materie, rezultă că persoana vătămată trebuie să facă dovada unui refuz nejustificat din partea unei autorități publice. Or, în speța de față, reclamantul nu a făcut dovada existenței unui refuz din partea celor două autorități publice pârâte: Primarul și C. local al mun. C.-N.. Din perspectiva art. 7 din Legea nr. 554/2004, ca și lege specială, este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, aceasta fiind o condiție "sine qua non " a promovării acțiunii pentru anularea actului administrații.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată. Arată că reclamantul se află în evidența autorității locale cu solicitare de locuință socială din data de 29.05.2009 (și nu din anul 2006, cum susține acesta), conform cererii înregistrate la primăria mun. C.-N. cu nr._. Din documentația depusă de reclamant cu ocazia solicitărilor de locuință socială, precum și din arhiva autorității locale - Direcția Impozite și taxe, rezultă că a deținut mai multe proprietăți pe teritoriul României după 01.01.1990: imobilul situat în C.-N., ., ., cu suprafața utilă de 27,28 mp (conform Contractului de vârizare-cumpărare autentificat sub nr.563/27.02.1996, imobilul situat în C.-N., ., ., . utilă de 19,45 mp (conform Contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.1078/18.04.1996), imobilul situat în C.-N., ., . cu suprafața utilă de 27,14 mp (conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2307/08.08.2000). Urmare celor precizate, pe listele de priorități, dl.Z. I. a fost declarat neeligibil.
Față de cele prezentate mai sus, raportat la faptul că pârâtul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege în vederea repartizării unei locuințe sociale, întrucât a deținut după 01.01.1990 mai multe locuințe proprietate personală (cum de altfel chiar acesta recunoaște prin cererea de chemare în judecată), acțiunea sa este neîntemeiată. Mai mult, instanța de judecată nu se poate substitui Comisiei mixte de repartizare a locuințelor fond de stat, ci doar poate verifica modul în care o solicitare a fost respinsă.
In ceea ce privește petitul 2 al acțiunii, întrucât reclamantul nu este îndreptățit la repartizarea unei locuințe sociale, Primarul mun. C.-N. nu poate fi obligat la încheierea unui contract de închiriere pe durată nedeterminată cu reclamantul. Subliniază că, deși Primarul mun. C.-N. nu este împrocesuat prin cererea de chemare în judecată, totuși prin prisma petitului 2 solicită obligarea acestuia la încheierea unui contract de închiriere.
Menționează, de asemenea, că solicitarea reclamantului de a se încheia pe perioadă nedeterminată contravine prevederilor OG nr.43/26.06.2014, potrivit căreia contractele de închiriere la nivel național pentru suprafețele locative cu destinația de locuință se întocmesc și pot fi prelungite, pe durată determinată.
In probațiune, la dosar au fost depuse înscrisuri: HCL nr. 150/2013, cererea nr._/29.05.2009, cererea nr._/15.03.2010, Contract de vânzare-cumpărare nr._/1993, Declarație privind stabilirea impozitului pe clădiri pe numele Z. I., Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.563/27.02.1996 CF nr._, Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. l078/18.04.1996, Declarație privind stabilirea impozitului pe clădiri pe numele: Z. I. Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 578/03.02.1997 CF_, Declarația contribuabilului Z. I..
Reclamantul a depus răspus la întâmpinare prin care, față de invocarea excepției de necompetență materială a Judecătoriei C.-N., a solicitat respingerea acesteia, deoarece prin cererea de chemare în judecată, a investit Instanța cu pretenții de natură civilă, fără a critica vreun act administrativ. Astfel, prin acțiunea introductivă, nu s-a criticat decât sub aspect de oportunitate faptul că până la acest moment, reclamantul Z. I. nu a beneficiat de o locuință socială, ținând seama de afecțiunile de care suferă și de faptul că este nevoit să locuiască în condiții mizere, cu toate ca Statul Român l-a expropriat dintr-un imobil din municipiul C.-N., fără a proceda până la acest moment la acordarea de despăgubiri.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității raportat la lipsa plângerii prealabile arată că atât timp cât nu a criticat nesoluționarea în termenul legal ori refuzul nejustificat de a rezlova o cerere referitoare la un drept sau interes legitim din partea unei autorități publice, consideră că implicit nu se impunea formularea plângerii prealabile. Deși prin întâmpinare se invocă faptul că reclamantul ar fi formulat o cerere în anularea unui act administrativ, arată că nici petitele și nici motivarea din acțiunea introductivă nu fac referire la anularea vreunei hotărâri a Consiliului L..
Cu referire la fondul cauzei, arată că prin întâmpinare nu se susține niciun argument cu privire la motivația solicitării reclamantului de a beneficia de o locuință socială.
In drept, a invocat: art. 201 alin. (2) Cod procedură civilă.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N., instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul Z. I. solicită obligarea Consiliului L. al municipiului C. N. să pună la dispoziția reclamantului o locuință socială din fondul locativ de stat și obligarea Primarului mun. C.-N. la încheierea unui contract de închiriere pe durată nedeterminată cu reclamantul.
Potrivit art. 10 al. 1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Având în vedere faptul că în prezentul litigiu se urmărește obligarea CONSILIULUI L. AL MUNICIPIULUI C. N. și a PRIMARULUI MUNICIPIULUI C. N. (autorități publice locale) să să pună la dispoziția reclamantului o locuință socială din fondul locativ de stat și să încheie un contract de închiriere pe durată nedeterminată cu reclamantul (obligarea unei autorități publice de a emite un act administrativ), această cauză este de competența Tribunalului.
Nu pot fi reținute susținerile reclamantului în sensul că prin cererea de chemare în judecată a investit Instanța cu pretenții de natură civilă, fără a critica vreun act administrativ, prin urmare litigiul nu intra în sfera contenciosului administrativ, întrucât contenciosul administrativ nu presupune în mod necesar existența unui act administrativ care să facă obiectul cererii reclamantului, după cum reiese cu claritate din dispozițiile art. 8 al. 1 din Legea 554/2004 care se citesc după cum urmează: „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N. și să își decline competența în favoarea Tribunalului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetentei materiale a Judecătoriei C. N., invocata de pârâți, prin întâmpinare.
Declina competenta de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul Z. I., având CNP_, domiciliat în C.- N.. ., ., cu domiciliul procesual ales la sediul mandatarei sale, Cabinet Individual Avocat Zorica L. C., în C.-N., .. 74, . II-a, ., în contradictoriu cu M. C. N., reprezentat prin Primar cu sediul în C.-N., .-3, jud. C. și C. L. al Municipiului C. N., reprezentat prin Primar, cu sediul în C.-N., Piața Unirii, nr. 1, jud. C., în favoarea Tribunalului C.— Secția mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă și asigurări sociale.
F. cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12.03.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
V. C. I. C. D. S.
Red. ICCV/16.04.2015
Dosar nr._
HOT.
12.03.2015
Admite excepția necompetentei materiale a Judecătoriei C. N., invocata de pârâți, prin întâmpinare.
Declina competenta de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul Z. I., în contradictoriu cu M. C. N., reprezentat prin Primar și C. L. al Municipiului C. N., reprezentat prin Primar, în favoarea Tribunalului C.— Secția mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă și asigurări sociale.
F. cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12.03.2015.
Președinte,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2666/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2683/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
