Plângere contravenţională. Sentința nr. 1624/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1624/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 1624/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1624/2015
Ședința publică din data de 16.02.2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, privind procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 20.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de cererea părților de judecare a cauzei și în lipsa acestora de la dezbateri, conform dispozițiilor art. 223 alin. 3 C.pr.civ.,
Verificându-și din oficiu competența, în baza art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 4 C.pr.civ. coroborat cu art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Instanța constată că, la data de 15.12.2014, prin Serviciul Registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare, însoțită de un set de înscrisuri în probațiune, iar la data de 09.01.2015, petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Apoi, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.pr.civ., instanța apreciază durata cercetării procesului la 30 de zile.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 12.11.2014, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, să se constate nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 20.10.2014 și anularea sancțiunii amenzii în cuantum de 13.000 lei.
În motivare, petenta a învederat, în esență, că procesul verbal de contravenție nu a fost întocmit în conformitate cu prevederile legale, mai întâi, întrucât din descrierea situației de fapt rezultă clar că presupusele fapte contravenționale îi sunt imputabile conducătorului auto, astfel că sancțiunea trebuia dispusă și aplicată în sarcina conducătorului auto, nu în sarcina sa, apoi, pentru că procesul verbal nu conține semnătura sa și nici a unui martor care să confirme cauza nesemnării procesului verbal de către contravenient, fiind lipsită de dreptul de a formula obiecțiuni.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 16, art. 19 și art. 31 OG nr. 2/2001, art. 8 alin. 1 pct. 7 din OG nr. 37/2007 și art. 3 pct. 14 din HG nr. 69/2012.
În dovedire, petenta a depus, în copie, la dosar, înscrisuri (filele 6 - 7).
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru – fila 4.
Legal citat, la data de 15.12.2014, prin Serviciul Registratură, intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR a depus întâmpinare (filele 11 - 13), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare, a susținut că legiuitorul a arătat în mod expres cine are calitatea de subiect activ al contravenției, respectiv operatorul de transport, astfel că în mod legal s-a dispus aplicarea sancțiunii în sarcina acestuia, iar din analiza înregistrărilor tahograf prezentate la control a reieșit că prepusul petentei nu a respectat perioada de odihnă zilnică în intervalul de 24 de ore, fiind efectuat un timp de odihnă fracționat de 3 ore și 6 ore și 46 de minute, în loc de minim 3 ore și 9 ore.
A mai arătat că, indiferent de faptul că la momentul controlului, vehiculul se deplasa cu sau fără încărcătură, starea de fapt din procesul verbal nu se modifică.
În drept, a invocat dispozițiile art. 254 – 255 C.pr.civ., art. 8 alin. 1 pct. 7, art. 9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007, Regulamentul (CE) nr. 561/2006, HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OMTI nr. 1088/2011, OMT nr. 1058/2007, OG nr. 37/2007 și OG nr. 2/2001.
În probațiune, a anexat înscrisuri (filele 15 – 30).
La data de 09.01.2015, petenta . depus răspuns la întâmpinare– filele 35 – 37, prin care a reiterat motivele prezentate în plângerea contravențională pentru anularea procesului verbal de contravenție atacat în prezenta cauză și a solicitat, în plus, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În cauză, instanța a administrat și a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 20.10.2014 a fost întocmit de agentul constatator din cadrul ISCTR procesul verbal de contravenție . nr._ (fila 6), prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 7 din OG nr. 37/2007, cu modificările și completările ulterioare, și art. 3 pct. 14 din HG nr. 69/2012, cu modificările și completările ulterioare, respectiv pentru faptul că, în data de 18.10.2014, ora 09.02, pe Autostrada 3, km 50+000, în localitatea G., jud. Cluj, a fost oprit și verificat în trafic ansamblul de vehicule format din autoutilitara N2, cu nr. de înmatriculare_, și remorca O3, cu nr. de înmatriculare_, utilizat de ., în baza copiei conforme nr._ din data de 22.11.2013 – 21.11.2014 a licenței de transport, condus de conducătorul auto d-l S. C., în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic internațional, conform documentelor de transport CMR nr._/17.10.2014 și nr._/17.10.2014, constatându-se următoarele: a) nerespectarea perioadei de odihnă zilnică fracționată cu două ore sau mai mult, astfel: din analiza diagramelor tahograf din data de 16.10.2014, ora 10.00, până la momentul controlului 18.10 2014, ora 09.02, cu programul de control TACHOSCAN, aflat în dotarea ISCTR, s-a constat faptul că într-un interval de 24 de ore, cuprins între 17.10.2014, ora 19.30 și 18.10.2014, ora 09.30, conducătorul auto a realizat un timp de odihnă zilnică fracționat de 3 ore și 6 ore și 46 de minute, în loc de minim 3 și 9 ore, fiind mai scurt timpul cu 2 ore și 14 minute, timpul de 6 ore și 46 de minute, fiind realizat în intervalul 18.10.2014, ora 01.14, și 18.10.2014, ora 08.00, și începând cu ora 08.10, conducătorul auto a început o nouă activitate de conducere până în momentul opririi; b) utilizarea de către operatorul de transport . a unui conducător auto, care nu deținea certificat de competență profesională pentru conducătorii auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone. Pentru aceste motive, petentei i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum total de 13.000 lei.
Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petentă, la rubrica alte mențiuni consemnându-se că „reprezentantul legal nefiind de față la momentul întocmirii procesului verbal, nu a putut formula obiecțiuni”, precum și faptul că nu s-a putut identifica un martor în momentul încheierii procesului verbal decât un alt agent constatator, care potrivit OG nr. 2/2001, nu poate semna în calitate de martor.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că, în cauză, nu este incidentă niciuna dintre acestea.
Apoi, instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar în celelalte cazuri în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului (Decizia Înaltei Curte de Casație și Justiție nr. XXII din data de 19.03.2007).
Prin plângerea formulată, petenta a invocat nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 7 și art. 19 alin. 1 și 3 din OG nr. 2/2001, respectiv faptul că nu a putut face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare în momentul întocmirii porcesului verbal și nu s-au indicat datele de identificare ale unui martor asistent, procesul verbal de contravenție fiind întocmit în lipsa petentei.
Instanța apreciază că, raportat la dispozițiile alin. 7 ale art. 16 invocate de către petentă, neîndeplinirea obligației agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni nu este sancționată expres cu nulitatea, deci suntem în prezența unei nulități virtuale, numai refuzul de a consemna aceste obiecțiuni în procesul verbal, în cazul în care petentul le-a făcut, atrage nulitatea expresă. În cauză, procesul verbal de constatare a contravenției fiind întocmit în lipsa petentei, obiecțiunile acesteia nu au putut fi consemnate, neputându-se reține un refuz al agentului constatator în acest sens. În această situație instanța va analiza care ar fi fost obiecțiunile petentei și, deci, în ce măsură, neaducerea la cunoștința acesteia, în timp util, a dreptului de la alin. 7 i-a adus vreo vătămare. Analizând conținutul plângerii contravenționale formulate, instanța constată că petenta nu a arătat care ar fi fost acele obiecțiuni pe care le-ar fi făcut la momentul întocmirii procesului verbal dacă i s-ar fi acordat această posibilitate, iar în lipsa indicării acestora, instanța nu poate reține o nerespectare a prevederilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 de către agentul constatator odată cu încheierea procesului verbal de contravenție.
Raportat la lipsa datelor de identificare ale unui martor asistent din procesul verbal de contravenție, instanța apreciază că agentul constatator a acționat în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 1 și 3 din OG nr. 2/2001, astfel că în lipsa unui martor care să confirme că petenta nu a fost de față, a refuzat sau nu a putut să semneze procesul verbal de contravenție, a indicat motivele pentru care procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa martorului, fiind astfel consemnat că „nu s-a putut identifica niciun martor la fața locului decât alt agent constatator, care potrivit OG nr. 2/2001 nu poate avea calitatea de martor”. Chiar și în aceste condiții, raportat la susținerile petentului, legate de acest ultim motiv de nulitate, instanța apreciază că ar fi oricum în discuție o nulitate virtuală, condiționată de existența unei vătămări produse petentei, în sensul art. 175 alin. 1 din C.pr.civ., vătămare care nu a fost însă probată în prezentul litigiu contravențional.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța apreciază că motivele de nulitate invocate de petentă sunt neîntemeiate și le va respinge ca atare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesele verbale contravenționale fac dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, trebuie reliefat, cu titlu preliminar, că potrivit art. 8 alin. 1 din O. G. nr. 37/2007, Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: ... 7. nerespectarea perioadei de odihnă zilnică fracționată cu două ore sau mai mult, iar în baza art. 9 alin. 1 lit. c din același act normativ amintit mai sus, Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: ... cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei - faptele prevăzute la alin. (1) pct. 15-16, 18-20, 22-26, 28-30, 36 și 38, aplicabilă conducătorului auto, și faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1-11, 31 și 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier ... .
Totodată, conform art. 3 din HG nr. 69/2012, Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 14. utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără atestat/certificat de competență profesională sau al căror atestat/certificat de competență profesională are termenul de valabilitate expirat, iar în baza art. 6 alin. 1 Contravențiile prevăzute la art. 3 pct. 1-9, 11, 14 și 18-32 se sancționează cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz.
Raportat la prima contravenție reținută în sarcina petentei, prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 7 din OG nr. 37/2007, instanța apreciază că, față de proba cu înscrisuri administrată, trebuie concluzionat că starea de fapt consemnată în cuprinsul procesului verbal contestat corespunde situației reale. Singurul aspect contestat de petentă referitor la prima fapta contravențională este acela că fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 7 din OG nr. 37/2007 ar fi trebuit să fie reținută în sarcina conducătorului auto, nicidecum în sarcina sa, procesul verbal de contravenție fiind încheiat fără să fi fost stabilite în mod corect identitatea și datele de identificare ale contravenientului, fiind menționat drept făptuitor o altă persoană decât cea care a comis fapta.
Analizând conținutul textelor de lege în baza cărora s-a reținut în sarcina petentei comiterea primei fapte contravenționale și i s-a aplicat amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei (art. 8 alin. 1 pct. 7 și art. 9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007), instanța constată că, în mod legal, sancțiunea contravențională a fost aplicată petentei, pentru nerespectarea prevederilor art. 8 alin. 1 pct. 7 din OG nr. 37/2007, legea stabilind expressis verbis că sancțiunea amenzii contravenționale se aplică întreprinderii sau operatorului de transport rutier, în speță, ., în cuprinsul procesului verbal fiind indicate în mod corect identitatea și datele de identificare ale contravenientei.
Referitor la cea de-a doua contravenție, petenta a susținut că, prin raportare la prevederile art. 1 din Ordinul nr. 597 din data de 21.04.2003, certificatul de competență profesională este obligatoriu doar în situația în care conducătorul auto transportă marfă, nu și în ipoteza în care vehiculul nu are încărcătură, cum este cazul în speță, după cum rezultă din dovada de deplasare a vehiculului fără încărcătură . nr._/18.10.2014, menționată de agentul constatator în procesul verbal.
Astfel, așa cum s-a precizat și mai sus, în baza art. 3 din HG nr. 69/2012, constituie contravenție utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără atestat/certificat de competență profesională sau al căror atestat/certificat de competență profesională are termenul de valabilitate expirat.
Potrivit art. 1 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 597/2003 “Conducătorii auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone, transport rutier public de persoane și transport rutier cu vehicule având mase și/sau dimensiuni de gabarit depășite trebuie să fie titulari ai unui certificat, acesta reprezentând dovada competenței și atestării profesionale pentru calitatea de conducător auto de vehicule destinate transporturilor rutiere menționate.”
Apoi, conform art. 3 pct. 39 din OG nr. 27/2011 ”prin transport rutier se înțelege deplasarea persoanelor sau a mărfurilor cu un autovehicul ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un drum deschis circulației publice, chiar dacă vehiculele respective sunt, pe o anumită porțiune a parcursului, transportate la rândul lor pe sau de alte vehicule ori dacă autovehiculele se deplasează fără încărcătură. Operațiunile de încărcare/descărcare și de întocmire/distribuire a documentelor însoțitoare ale transportului, realizate sau supravegheate de către conducătorul autovehiculului ori al ansamblului de vehicule rutiere, sunt parte integrantă din transportul rutier.”
Analizând coroborat cele două dispoziții legale, instanța apreciază că, acei conducători auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone, transport rutier public de persoane și transport rutier cu vehicule având mase și/sau dimensiuni de gabarit depășite trebuie să fie titularii unui certificat, care să dovedească competența și să ateste profesional calitatea de conducător auto de vehicule destinate transporturilor rutiere menționate, indiferent dacă autovehiculele se deplasează cu sau fără încărcătură.
În ceea ce privește dovada de deplasare a vehiculului fără încărcătură . nr._ din data de 18.10.2014, de care se prevalează petenta în susținerea afirmațiilor sale legate de faptul că autovehiculul se deplasa fără încărcătură, instanța constată că aceasta a fost emisă de inspectorul Vitca F. A., din cadrul Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR, I. Teritorial nr. 4, întrucât s-a dispus suspendarea, pentru o perioadă de 30 de zile, în temeiul art. 20 alin. 1 lit. a din HG nr. 69/2012, a copiei conforme a licenței comunitare a vehiculului cu nr. de înmatriculare_ (sens în care s-a procedat și la reținerea copiei conforme a licenței comunitare nr._/22.11.2013 – 21.11.2014), pentru a permite deplasarea vehiculului de la locul controlului spre sediul întreprinderii de transport ., ca urmare a suspendării licenței de transport neputând fi continuată operațiunea de transport.
Față de aspectele menționate, în opinia instanței, în mod legal a fost sancționată petenta pentru utilizarea, în cont propriu, a unui conducător auto fără atestat/certificat de competență profesională, indiferent dacă a fost vorba de un autovehicul cu sau fără încărcătură, prin raportare la prevederile art. 1 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 597/2003 coroborate cu cele ale art. 3 pct. 39 din OG nr. 27/2011.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Având în vedere particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că amenda aplicată de către agentul constatator a fost stabilită prin orientarea către minimul sancțiunii prevăzut de lege pentru cele două fapte contravenționale reținute în sarcina petentei, respectiv 4.000 lei și 9.000 lei. În al doilea rând, nu poate fi negat că cele două contravenții imputate prezintă în sine un grad ridicat de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, acest aspect fiind evidențiat chiar de către legiuitor, care a stabilit că faptele incriminate de art. 8 alin. 1 din O. G. nr. 37/2007 și art. 3 din HG nr. 69/2012 reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011. În al treilea rând, ținând seama de circumstanțele ce au particularizat contravențiile reținute în sarcina petentei, instanța apreciază că sunt în discuție fapte ce prezintă un grad ridicat de pericol pentru valorile sociale ocrotite, față de durata maximă admisă de conducere neîntreruptă, precum și față de necesitatea de a asigura conducerea autoturismelor care efectuează transport rutier de către persoane care fac dovada competenței și atestării profesionale pentru calitatea de conducător auto de vehicule destinate transporturilor rutiere menționate. În fine, trebuie avută în vedere și împrejurarea că petenta desfășura un transport de mărfuri la nivel internațional, așadar ținând seama de necesitatea asigurării siguranței circulației și derulării în condiții optime a activităților din categoria celor desfășurate de petentă, instanța apreciază că s-a realizat o justă individualizare a sancțiunii de către agentul constatator, neimpunându-se înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În consecință, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior redate, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, plângerea formulată urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
În temeiul art 453 alin. 1 C.pr.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul procesual ales în Cluj-N., ., .. Cluj, la avocat Gaziuc T., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, cu sediul procesual ales în Cluj-N., ., nr. 63, jud. Cluj.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 16.02.2015.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A./N.S./25.02.2015/4 ex.
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 2689/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 2830/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
