Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6300/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6300/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 6300/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6300/2015
Ședința publică de la 19.06.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamantul R. R. I. în contradictoriu cu pârâta H. D. E., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, care se identifică cu C.I. având CNP_, asistat de reprezentant convențional av. B. A. M., cu împuternicire la dosar fl.19, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că la data de 15.06.2015, respectiv la data de 18.06.2015, pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională la dosar (fl. 27-73), comunicând un exemplar cu reprezentanta reclamantului.
Potrivit art. 248 alin.1 C.pr.civ., instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj N. în soluționarea cauzei, excepție invocată de către pârâtă, prin întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției, menționând că în susținerea ei s-au invocat de către pârâtă atât norme generale, potrivit art. 107 alin.1 C.pr.civ., precum și norme speciale, potrivit art. 114 alin.1 C.pr.civ. Aceasta depune la dosar înscrisuri(fl.74-85), susținând că Decizia nr. 1322/2014 a ÎCCJ, depusă ca practică judiciară, stabilește că în stabilirea competenței teritoriale în materia acestor cereri este aplicabilă prevederea art. 114 alin.1 C.pr.civ., ca normă specială, menționând că instanța competentă este cea în a cărei rază se află domiciliul sau reședința persoanei ocrotite. De asemenea, aceasta susține că minora a locuit de la momentul nașterii până în urmă cu ceva timp în Cluj N., că minora a fost luată de mama sa de la domiciliul tatălui și dusă în loc. P. T., jud. Bacău, la domiciliul bunicii materne. De asemenea, reprezentanta reclamantului aduce în discuție prevederile art. 92 și art. 92 alin.2 C.civ.
În susținerea respingerii excepției, reprezentanta reclamantului susține că părintele la care a locuit statornic minora este tatăl său, lucru recunoscut și de către mamă, menționând că înscrisurile depuse de către pârâtă sunt pro-causa, învederând că se invocă transferarea de la grădinița din Cluj N. și că se depune o adeverință ce atestă că minora ar fi înscrisă la medic de familie, susținând că aceste aspecte nu sunt adevărate, făcând dovada prin înscrisurile depuse pentru acest termen de judecată.
La interpelarea instanței, reclamantul personal învederează că minora se află în prezent în loc. P. T., jud. Bacău. De asemenea, susține că la data de 28.05.2015 minora se afla în această localitate, minora fiindu-i luată la data de 22.05.2015, seara, iar din aceea dată se află în acea localitate.
Reprezentanta reclamantului susține că, dacă se consideră că din data de 22.05.2015 minora locuiește efectiv în loc. P. T., atunci este vorba de o competență alternativă, menționând că domiciliul minorei este acolo unde aceasta are locuința statornică. Reprezentanta reclamantului susține că va depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj N. în soluționarea cauzei.
Înainte de ridicarea ședinței de judecată, reprezentanta reclamantului depune concluzii scrise la dosar, ulterior parvenind la dosar și exemplarul înregistrat prin serviciul registratură (fl. 86-91).
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 28.05.2015 sub nr._, reclamantul R. R. I., CNP_, cu dom. în Cluj N., . nr. 118, ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta H. D. E., CNP_, cu dom. în P. T., .. 108, ., sǎ dispunǎ stabilirea locuinței minorei R. H. D. Alexia la domiciliul său, până la soluționarea acțiunii de fond.
În motivarea cererii formulate, reclamantul a indicat, în esențǎ, că în urma relației cu pârâta a rezultat minora D. Alexia, implicându-se în mod deosebit în creșterea și îngrijirea acesteia din urmă, însă, dat fiind că pârâta s-a angajat, în decembrie 2013, s-a distanțat de fiica sa. Totodată, s-a învederat de către reclamant că, în condițiile în care s-a despărțit de pârâtă, s-a mutat într-un alt apartament, împreună cu mama sa și cu minora D. Alexia, aceasta din urmă având locuința statornică la domiciliul său, iar în ce privește raporturile cu pârâta, s-a subliniat că aceasta avea posibilitatea de a o vizita oricând pe minoră, începând să o ia și la locuința ei, la sfârșit de săptămână. Pe de altă parte, s-a subliniat de reclamant că, la data de 22.05.2015, pârâta s-a prezentat la domiciliul său, împreună cu mama și fratele ei, plecând împreună cu minora în P. T., jud. Bacău, respectiv că, ulterior, s-a deplasat la rândul său în locul unde se afla minora, pentru a observa starea în care se află, aceasta din urmă dorind să se întoarcă acasă, însă, în circumstanțele în care nu a existat un acord, a ales să se adreseze justiției. În ce privește argumentele care justifică stabilirea locuinței copilului în modalitatea solicitată, reclamantul a reliefat că minora este atașată de tatăl ei, care i-a fost alături, a crescut-o și a îngrijit-o, făcând demersurile necesare pentru înscrierea la grădiniță, fiind în interesul superior al minorei să fie readusă în mediul de viață cunoscut, așa încât s-a apreciat că sunt întrunite cerințele la care se referă art. 919 și 996 din C. proc. civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 919 și 996 - 1001 din C. proc. civ., ale art. 396 și 400 din C. Civ., respectiv prevederile Legii nr. 272/2004.
În susținerea pretențiilor sale, reclamantul a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 7 - 17 ) și înregistrări pe suport informatic ( f. 18 ), solicitând, totodată, administrarea probei testimoniale constând în ascultarea martorilor indicați în cerere ( f. 5 ).
Cererea a fost timbratǎ cu taxa judiciară de timbru în sumǎ de 20 lei ( f. 6 ).
Pârâta a formulat la 15.06.2015 și la 18.06.2015 întâmpinare și cerere reconvențională ( f. ), prin care a ridicat excepția necompetenței teritoriale a instanței sesizate în soluționarea cererii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, pretinzând, pe cale reconvențională, stabilirea locuinței minorei la domiciliul său, exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă, respectiv obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a învederat, pe de o parte, că reclamantul avea cunoștință despre împrejurarea că locuiește, împreună cu minora, în P. T., jud. Bacău, așa încât trebuie avute în vedere dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. Pe de altă parte, s-a subliniat că, raportat la prevederile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 265 din C. Civ., instanța competentă a soluționa cererea este Judecătoria P. T., jud. Bacău, dat fiind că minora locuia, la data sesizării organului jurisdicțional, în .>
În același context, în ce privește fondul litigiului, pârâta a relevat circumstanțele ce au particularizat relația cu reclamantul, menționând că s-a preocupat de creșterea copilului, însă a evidențiat că au existat anumite motive care au condus, treptat, la degradarea raporturilor cu reclamantul, inclusiv pe fondul unor dificultăți financiare, iar relativ la locuința acestuia din urmă, s-a apreciat că nu oferă condițiile necesare pentru dezvoltarea unui minor, spre deosebire de domiciliul său din P. T., relevându-se, totodată, împrejurările concrete în care a avut loc vizita reclamantului din data de 26.05.2015. Raportat la cererea reconvențională, s-a subliniat de către pârâtă că locuiește într-un apartament spațios, că deține un loc de muncă stabil și că a fost permanent alături de minoră, interesul său superior fiind acela de a fi alături de mama sa, într-un mediu familial adecvat.
În drept, s-au invocat prevederile art. 996 și urm., respectiv ale art. 919 din C. proc. civ., precum și dispozițiile Legii nr. 272/2004.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri ( f. ), fotografii, înregistrări video, interogatoriu, respectiv proba testimonială constând în ascultarea martorilor indicați.
Analizând, cu titlu preliminar, excepția invocatǎ de pârâtă, prin întâmpinare, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum dispune art. 998 din C. proc. civ., Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, iar conform art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Pe de altă parte, nu poate fi omis că, după cum rezultă din reglementarea art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
În ce privește cauza de față, este de reținut, mai întâi, că așa cum se poate observa din cuprinsul cererii introductive de la 28.05.2015 ( f. 1 ), reclamantul pretinde stabilirea domiciliului minorei D. Alexia la locuința sa din Cluj N., iar din cuprinsul acțiunii reconvenționale se desprinde ideea că pârâta reclamantă reconvențional solicită stabilirea locuinței minorei la domiciliul său, exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă, respectiv obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere ( f. 32 și 40 ). Pe de altă parte, trebuie subliniat că, după cum reclamantul a precizat în cererea formulată, la data de 22.05.2015 pârâta s-a prezentat la locuința sa, împreună cu mama și fratele acesteia, context în care au luat minora și au plecat, deplasându-se în .. Bacău ( f. 3 ), în prezent copilul aflându-se în aceeași locație ( f. 4 ).
În al doilea rând, raportat la obiectul litigiului de față, instanța constată că normele de competență teritorială aplicabile prezintă caracter de ordine publică, potrivit art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., însă, cu toate acestea, se impune a stabili dacă devin incidente prevederile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., ce se referă la regula generală în materie de competență teritorială sau, dimpotrivă, prevederile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., anterior redate. Din această perspectivă, după opinia instanței, în prezenta cauză urmează a fi luate în considerare dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., fiind necesar a fi avut în vedere domiciliul pârâtei de la data introducerii cererii de chemare în judecată, or, după cum reiese din copia cărții sale de identitate ( f. 43 ), acesta era stabilit în .. Bacău, astfel că numai instanța în a cărei circumscripție este situat domiciliul pârâtei este abilitată a tranșa fondul litigiului.
În acest sens, trebuie reliefat, cu titlu preliminar, că normele de competență sunt de strictă interpretare și aplicare, idee ce decurge din împrejurarea că numai legiuitorul este îndreptățit a stabili cazurile în care anumite pricini trebuie sau pot fi tranșate de alte instanțe decât cele competente, potrivit regulii generale, or textul de la art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. instituie o competență teritorială exclusivă, însă numai prin referire la cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, așadar se impune a se identifica, în concret, acțiunile circumscrise noțiunii la care trimite legiuitorul în contextul normei de la art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. Astfel, trebuie subliniat că, în mod cert, în momentul în care a fost edictată reglementarea amintită s-a urmărit corelarea sa cu dispozițiile Codului Civil, or Cartea I Despre persoane, Titlul III Ocrotirea persoanei fizice cuprinde, în art. 104 - 186, anumite cereri în privința cărora, într-adevăr, este aplicabilă norma de competență de la art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., însă aceasta nu poate avea semnificația că, de fapt, textul ar fi susceptibil de a deveni incident și în alte situații în care, în mod generic, s-ar putea discuta despre o anumită formă de ocrotire exercitată asupra unei persoane. Așadar, de vreme ce legiuitorul a individualizat, într-un titlu distinct al Cărții I din Codul Civil, cererile din materia ocrotirii persoanei fizice, titlu pe care l-a denumit ca atare, rezultă că numai prin referire la acestea se impune a fi aplicat textul art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., iar nu și prin luarea în considerare a unor acțiuni civile ce valorifică aspecte legate de familie, reglementate într-o carte diferită a Codului Civil. Ca atare, instanța apreciază că, în realitate, cererile plasate în Cartea a II a, Despre familie, Titlul IV din Codul Civil, Autoritatea părintească, printre care se numără și cele legate de locuința copilului, nu pot fi calificate ca acțiuni privind ocrotirea persoanei fizice, conceptul în discuție având un înțeles restrâns, de vreme ce îndatoririle părinților, ce se includ în conținutul autorității părintești, potrivit art. 487 din C. Civ., au caracterul unor obligații legale, măsurile ce vizează raporturile dintre părinți și copiii lor minori fiind dispuse pe cale judecătorească numai în cazurile anume stabilite. De altfel, după opinia instanței, o asemenea interpretare este confirmată prin chiar dispozițiile art. 106 alin. (1) din C. Civ., în temeiul cărora Ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege, textul făcând o distincție netă între măsurile de ocrotire cu privire la minor, reglementate în cadrul Titlului III din Cartea I a Codului Civil, respectiv îndatoririle ce revin părinților, conform art. 483 alin. (1) din C. Civ., cu referire la persoana și bunurile copilului, ce se încadrează în noțiunea de autoritate părintească, tratate de legiuitor într-o altă carte a Codului Civil, după cum s-a arătat mai sus. În fine, în ce privește argumentul reclamantului, legat de împrejurarea că problema competenței în situații precum cea din cauza de față ar fi fost tranșată prin Decizia nr. 1322/2014 din data de 07.05.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ( f. 81 - 85 ), trebuie observat că hotărârea menționată a fost pronunțată în contextul soluționării unui conflict negativ de competență, așadar reprezintă o decizie de speță ce a luat în considerare circumstanțele concrete pe care le implica litigiul respectiv, inclusiv solicitările efectiv formulate și, totodată, nu poate fi omis că, după cum rezultă din reglementarea art. 517 alin. (4) și 521 alin. (3) din C. proc. civ., numai deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sau în urma sesizării pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt obligatorii pentru instanțe, în condițiile stabilite prin textele menționate.
Pe de altă parte, instanța constată că, de fapt, chiar și în situația în care se acceptă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., concluzia nu poate fi decât în sensul că Judecătoria Cluj N. nu este competentă teritorial a soluționa cauza. Astfel, mai întâi, este de relevat că, deși reclamantul apreciază că norma indicată mai sus se referă, în mod alternativ, la domiciliu sau reședință, particularizând cele două noțiuni prin referire la situația minorei D. Alexia, totuși, nu poate fi omis că rațiunea reglementării rămâne aceea ca orice măsură de ocrotire dispusă cu privire la persoana fizică să fie adoptată de instanța în a cărei circumscripție aceasta locuiește în mod efectiv. În al doilea rând, trebuie relevat, într-adevăr, că potrivit art. 92 alin. (1) din C. Civ., Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic, însă, în acest context, se impune a fi avută în vedere și reglementarea art. 496 alin. (1) - (2) din C. Civ., în baza căreia Copilul minor locuiește la părinții săi, iar Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului, în caz de neînțelegere urmând a hotărî instanța de tutelă, conform art. 496 alin. (3) din C. Civ. Așadar, din cuprinsul textelor redate decurge concluzia că, în ce privește copilul minor, nu se poate discuta despre domiciliu sau reședință în sens formal, potrivit dispozițiilor art. 87 și 88 din C. Civ., mai ales în situațiile în care acesta are o vârstă fragedă, accentul fiind pus de legiuitor pe locuința efectivă a minorului, determinată în raport de domiciliul părinților săi.
Prin urmare, după opinia instanței, în cauza de față nu se poate realiza diferențierea acreditată de către reclamant, între domiciliul și reședința minorei la data sesizării instanței, dat fiind că, după cum a rezultat și din cererea de chemare în judecată ( f. 3 ), aceasta se afla și locuia, la momentul înregistrării acțiunii, în localitatea P. T., jud. Bacău, fapt ce atrage competența teritorială a instanței în a cărei circumscripție se află localitatea menționată. În acest sens, trebuie amintit că, deși reclamantul a invocat dispozițiile art. 92 alin. (2) teza a II a din C. Civ., susținând că domiciliul minorei este prezumat a fi în Cluj N., la tatăl său, unde a locuit în mod statornic, totuși, această alegație este, în prezent, lipsită de fundament, câtă vreme copilul nu se mai află în raza teritorială a instanței sesizate, așadar nu mai locuiește cu tatăl său, indiferent de motivele ce au condus la o atare modificare, ci, dimpotrivă, se află împreună cu mama sa, în localitatea P. T.. De altfel, nu poate fi pierdut din vedere elementul că, în contextul reglementării art. 92 alin. (1) din C. Civ., legiuitorul utilizează timpul prezent al verbului atunci când se referă la domiciliul copilului, prin referire la părintele la care locuiește în mod statornic, or este cert că o asemenea situație nu mai subzistă și în prezent și nu exista nici la data înregistrării acțiunii, minora aflându-se la locuința mamei, în localitatea P. T.. Pe de altă parte, după opinia instanței, nu se poate discuta despre un domiciliu al minorei, stabilit și în clipa de față în Cluj N., situația de fapt reprezentată de locuirea acesteia din urmă la tatăl său fiind deja epuizată la data sesizării organului jurisdicțional, toate aspectele legate de condițiile în care minora locuia anterior, locul nașterii sale ( f. 74 ), înscrierea la medicul de familie ( f. 75 ) sau la grădiniță ( f. 77 - 78 ) având caracterul unor fapte trecute la momentul introducerii acțiunii în justiție. În fine, este de subliniat că susținerile legate de efectuarea unor încercări, de către pârâtă, pentru a determina o modificare a competenței teritoriale, nu pot fi primite, din prisma argumentelor expuse în cele ce preced, minora locuind efectiv, la data sesizării instanței, în P. T., jud. Bacău, localitate care nu se află în circumscripția Judecătoriei Cluj N. și, pe de altă parte, nu poate fi alegată nerespectarea legii și a bunei credințe procesuale, câtă vreme în discuție sunt norme de competență de ordine publică, după cum s-a arătat anterior, iar posibilitatea invocării unei excepții procesuale ține, în mod evident, de exercitarea dreptului la apărare al părții, în condițiile art. 13 alin. (1) și 130 alin. (2) din C. proc. civ.
În consecință, văzând dispozițiile art. 107 alin. (1) și 114 alin. (1) din C. proc. civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj N. în soluționarea cererii reclamantului, excepție invocată de pârâtă, prin întâmpinare și, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., va trimite dosarul instanței competente, respectiv Judecǎtoriei P. T., jud. Bacău, aceasta urmând a tranșa și cererea reconvențională a pârâtei, conform art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecǎtoriei Cluj N. în soluționarea cererii formulate de către reclamantul R. R. I., CNP_, cu dom. în Cluj N., . nr. 118, ., în contradictoriu cu pârâta H. D. E., CNP_, cu dom. în P. T., .. 108, ., ., excepție invocată de pârâtă, prin întâmpinare.
Trimite dosarul instanței competente, respectiv Judecǎtoriei P. T., jud. Bacău.
Definitivǎ.
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 19.06.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
22.06.2015 - 2 ex.
| ← Stare civila. Sentința nr. 6156/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 22-06-2015,... → |
|---|
